Spete pretentii comerciale. Decizia 25/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 25
Ședința publică din data de 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Teodor Nițu
Grefier: - -
_____
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta- SA,cu sediul în Curtea de A,-, județul A împotriva sentinței nr. 1217 din data de 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta- SRL, cu sediul în P,-,. 3G,. 1, județul
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 1752 lei, conform ordinului de plată nr. 4/14.01.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns apelanta pârâtă - SA, prin consilier juridic și intimatul reclamant - SRL, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile, prin apărătorii lor, menționează că nu au alte cereri de formulat și Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanta-pârâtă, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că contractul de transport invocat de reclamanta-intimată nu a fost încheiat de reprezentanții legali ai societății, ci de un angajat al său care nu a avut mandat în acest sens, acest contract fiind încheiat exclusiv în beneficiul reclamantei-intimate.
Mai susține că transporturile s-au efectuat în baza comenzilor telefonice transmise de reprezentanții companiei, dar în cuprinsul contractului invocat nu este prevăzută o modalitate de desfășurare.
În opinia apelantei-pârâte contractul nu a produs efecte juridice, fiind încheiat fără acordul de voință al reprezentantului său legal.
Scadența plăților s-a făcut de comun acord între părți, iar borderourile prezentate de reclamantă și în baza cărora se eliberau instrumentele de plată au fost primite fără obiecțiuni de către reclamantă care semna de primire.
Solicită, în principal, completarea probatorii cu acte, interogatoriu și martori, iar în subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii. Depune concluzii scrise.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Se susține că suma este pe deplin datorată de către pârâtă, aceasta rezultând din documentele depuse la dosar și raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză. Culpa contractuală a apelantei rezidă din întârzierile nejustificate ale plăților, în unele cazuri cu 120 de zile.
În relația dintre cele două societăți nu au existat comenzi individuale și este indiscutabil că legea părților reprezentat-o contractul inițial nr. 24/22.01.2004, legal încheiat, fără alte modificări ulterioare prin acte adiționale.
Apreciază că nu se impune completarea probelor, întrucât la instanța de fond pârâta a formulat întâmpinare prin care și-a exprimat punctul de vedere cu privire la litigiu, iar la întocmirea expertizei contabile, pârâta a fost convocată, s-a prezentat și nimic nu a împiedicat-o să depună înscrisuri doveditoare pe care expertul să le aibă în vedere.
Depune concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința nr. 1217 din 24 septembrie 2007, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de - SRL P, în contradictoriu cu pârâta - SA Curtea de A, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 150.133 lei penalități de întârziere și suma de 7.688,18 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, rezultă că prestatorul a efectuat la cererea beneficiarului un număr de peste 1200 de curse de transport internațional, pentru care pârâta achitat contravaloarea acestora cu întârzieri însemnate, ce ajungeau peste scadențe de 45 de zile prevăzute în contract, în unele situații la peste 100 de zile.
Din același raport de expertiză, instanța de fond reține că penalitățile datorate de pârâtă pentru plata cu întârziere facturilor în procent de 0,25% din valoarea facturii de transport (art. 5 din contract), peste termenul de plată, respectiv 45 de zile de la data facturării ( art. 4 din contract) sunt de 150.133 lei la cursul de 3,2574 lei echivalentul 46.089,95 euro.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - SA, susținând că suma pretinsă de reclamantă cu titlu de penalități de întârziere nu este datorată.
Este real faptul că în contractul de transport auto internațional de mărfuri nr. 24/ 22.01.2004, încheiat între părți se prevedea că în termenul de plată pentru prestațiile făcute era de 45 de zile de la data emiterii facturii, prevedere contractuală ce constituie temeiul de drept pe care reclamanta își motivează acțiunea.
Dat fiind faptul că societatea pârâtă încasa de la partenerii externi ai transporturilor contravaloarea curselor efectuate la termene cuprinse între 60 și 90 de zile, s-a stabilit, prin negocierea directă dintre reprezentantul legal al reclamantei și delegatul pârâtei, majorarea termenului de plată la 60 de zile.
Ulterior, pentru rațiuni ce țineau de aceeași dată la care reclamanta încasa contravaloarea curselor de la beneficiarii externi ai transporturilor și în
spiritul bunelor realții de afaceri statornicite între cele 2 firme s-a convenit ca scadența să fie stabilită de comun acord pentru fiecare factură în parte.
În acest scop, periodic se prezenta la sediul pârâtei, un delegat al reclamantei cu borderoul, în dublu exemplar, al facturilor pentru transporturile efectuate, solicitând eliberarea documentelor de plată ( reclamantei cu borderoul, în dublu exemplar, al facturilor pentru transporturile efectuate, solicitând eliberarea documentelor de plată ( file cec).
Pe aceste documente de plată era înscrisă data plății pentru fiecare factură în parte, termen care era menționat, de asemenea, și pe borderoul facturilor prezentate spre decontare, borderou care se înmâna delegatului reclamantei împreună cu documentele de plată emise.
Dacă delegatul reclamantei considera că termenele de plată propuse de pârâtă nu sunt convenabile pentru transportator, solicita modificarea acestora, datele propuse de reclamantă fiind cele care constituiau scadența facturii în cauză( filele cec emise în data de 25.10.2005 cu scadența propusă de - SA, la 10,17 și 24 ianuarie 2006 și modificată, conform solicitării reclamantei la 12 și 19 decembrie 2005.
Aceste termene de plată, fiind stabilite de comun acord între părți, sunt termenele reale care pot fi considerate termene scadente ale obligațiilor de plată ale - SA față de transportatorul - SRL
Convingerea apelantei conform căreia termenele scadente pentru facturile emise de reclamantă sunt cele înscrise în documentele de plată emise de pârâtă și pe borderoul prezentat spre decontare de către aceasta, înmânate delegatului său sub semnătura sa este întemeiată și pe faptul că reclamanta nu a solicitat niciodată de-a lungul derulării relațiilor comerciale statornicite cu apelanta- penalități de întârziere, la data la care face o astfel de cerere fiind 28.08.2006, adică după aproape un an de la data la care relațiile dintre cele 2 firme au fost întrerupte și la un interval de 3 ani de la data primei facturi pretins achitată cu întârziere.
Este imposibil de acceptat idea că dacă - SA nu ar fi respectat termenele de plată, reclamanta ar fi continuat să facă curse pe banii proprii în favoarea - SA, în loc să întrerupă orice colaborare cu aceasta, solicitând achitarea sumelor datorate și a penalităților aferente acestor curse.
Se mai susține de către apelantă că încetarea relațiilor de afaceri cu pârâta nu îi este imputabilă, datorându-se în exclusivitate beneficiarului extern care și-a schimbat modalitatea de livrare a mărfii, în sensul că transportul este asigurat de el, cu mijloace proprii, nemaifiind în sarcina sa.
Apreciază că această încetare a relațiilor dintre părți contravine intereselor sale, volumul transporturilor efectuate pentru societatea sa fiind foarte mare, deci o sursă sigură de beneficii pentru sine.
Cererea privind obligare la plata de penalități reprezintă în opinia sa o manifestare nemulțumirii reclamantei față de încetarea relațiilor cu firma și în același timp o cale de răzbunare împotriva sa.
Reaua credință reclamantei rezultă și din faptul că în stabilirea termenului scadent pentru facturile emise s-a raportat exclusiv la termenul de 45 de zile prevăzut de Contractul nr. 24/2004, fără a ține seama că acest termen a fost
modificat prima dată prin acordul dat chiar de reprezentantul său legal la 60 de zile, pentru ca să se satabilească scadența așa cum a precizat la punctele 1 și 2.
Dacă reclamanta ar fi acționat cu bună credință, avea obligația de a se raporta măcar la termenul de 60 de zile, stiut fiind că orice clauză contractuală poate fi modificată prin înțelegerea părților.
Mai arată apelanta că nu a solicitat la instanța de fond, în mod explicit, constatarea pe cale de exceptie a nulității contractului de transport nr. 24/22.01.2004, însă apreciază că nulitatea acestuia a fost invocată implicit prin considerentele pe care le-a făcut prin întâmpinare-asupra modului și scopului în care a fost încheiat acest contract.
Consideră că instanța de fond a interpretat greșit susținerile sale conform cărora în cazul în care s-ar acorda penalități de întârziere, - SA ar putea fi obligată la plata sumei de 3.029,67 euro.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel în raport cu legislatia incidentă în cauză, precum și actele și probele avute în vedere de prima instanță, se constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, având la bază cele stipulate în contractul de transport auto internațional de mărfuri nr. 24/22.01.2004 încheiat între părți și unde se prevedea că termenul de plată pentru prestațiile făcute era de 45 de zile de la data emiterii facturii, prevedere contractuală ce constituie temeiul de drept al acțiunii și care nu a fost modificat printr-un act adițional la contractul respectiv.
Cele afirmate de apelantă că s-ar fi schimbat acest termen de plată prin negociere directă dintre reprezentantul legal al reclamantei G și delegatul apelantei, respectiv majorarea acestuia la 60 de zile, nu sunt dovedite.
În acest sens nu există termene de plată stabilite în comun acord de părți și care să modifice clauza contractuală a termenului de plată pentru prestațiile efectuate, respectiv 45 de zile de la data emiterii facturii.
În consecință, atât din inscrisurile depuse cât și din concluziile raportului de expertiză financiar-contabilă, a rezultat în mod cert că apelanta datorează suma de 150.133 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru nerespectarea termenului de plată după data scadenței a facturilor ce reprezentau costul transporturilor efectuate în interesul acesteia de către transportatorul reclamant.
Cert este faptul că presupusul termen de 60 de zile ca scadență pentru facturi, ca termen de plată, nu a modificat contractul dintre părți printr-un act aditional, fiind simple afirmații fără valoare probantă și relevanță juridică din partea apelantei.
Cu privire la exemplificarea făcută de apelantă pentru a ilustra o negocieră a scadențelor este lipsită de relevanță, în primul rând pentru că nu este probată, iar în al doilea rând, termenul de comparație nu este semnificativ, deoarece apelanta dă ca exemplu trei facturi în timp ce litigiul dintre părți se referă la aproximativ 200.
Este nefondată susținerea apelantei conform căreia părțile s-au pus de acord ca pentru fiecare factură să existe o scadență anume, fără perfectarea unui act
aditional în acest sens la contractul nr. 24/22.01.2004, care nu putea fi modificat decât în acest fel.
Întrucât sentința atacată este legală și temeinică, urmează a fi păstrată, și în baza art. 296 proc. civ. se va respinge ca nefondat apelul pârâtei - SA Curtea de
Văzând că apelul a fost legal timbrat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta- SA,cu sediul în Curtea de A,-, județul A împotriva sentinței nr. 1217 din data de 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta- SRL, cu sediul în P,-,. 3G,. 1, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. TN
Dact. MC
4 ex./10.03.2008
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Teodor Nițu
