Spete pretentii comerciale. Decizia 251/2010. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

Dosar nr- (Număr în format vechi 2472/2009)

DECIZIA COMERCIALĂ NR. 251

Ședința publică de la 12 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Rodica Zaharia

JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -

JUDECĂTOR 3: Alecsandrina

GREFIER -

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta - 1 MAI împotriva sentinței comerciale nr.9475 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Serviciul Registratură s-a depus din partea recurentei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul legal datorat și timbrul judiciar aferent.

Curtea constatând că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin. 2. proc.civilă reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Prin sentința comercială nr.9475/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost admisă excepția prematurității formulării acțiunii, respingându-se acțiunea formulată de reclamanta - 1 MAI. în contradictoriu cu pârâta, ca prematur formulată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:

de față este o cerere în materie comercială întrucât părțile litigante au statut de comerciant iar raportul juridic dedus judecății izvorăște din operațiuni ce au natura unor fapte de comerț intervenite între reclamantă, ca societate cumpărătoare și pârâta AVAS, în calitate de vânzătoare.

Se mai apreciază că cererea are un obiect evaluabil în bani, precum și faptul că acesta este guvernat de regulile aplicabile în materie comercială întrucât părțile în proces sunt societăți comerciale, pe cale de consecință în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.7201- 72010.pr.civ. obligație nerespectată de către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe formulează recurs reclamanta, în esență, pentru următoarele motive:

Cererea prin care a solicitat plata sumei de 64.81,80 lei reprezentând câștigul nerealizat ca urmare a indisponibilizării și restituirii în natură a terenului în suprafață de 251,50. este o cerere disjunsă de cererea principală prin care a solicitat c/val. prejudiciului cauzat ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr.10/2001 și a deciziei nr.52/2006 a Curții de Apel Ploiești.

Se mai arată că la momentul introducerii cererii principale recurenta a efectuat convocarea la conciliere a S, aducându-i la cunoștință faptul că i-a fost cauzat un prejudiciu ca urmare a obligării sale la restituirea în natură a terenului, actele pe care își întemeiază pretențiile, precum și temeiul lor legal.

Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă a chemat în judecată pe intimata-pârâtă solicitând instanței să oblige pe aceasta la plata sumei de 208.141 lei cu titlu de despăgubire rezultând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a unui teren care s-a aflat în patrimoniul reclamantei către fostul proprietar.

Cauza a fost înregistrată sub nr-.

Ulterior, la data de 4.04.2008 reclamanta își completează acțiunea solicitând obligarea pârâtei și la plata beneficiului nerealizat de către societate, respectiv a sumei de 64.812,80 lei conform precizărilor făcute în data de 9.06.2008.

Prin încheierea pronunțată în data de 17.09.2008, constatând că cererea completatoare este tardiv formulată, tribunalul a dispus disjungerea acesteia și formarea unui alt dosar, respectiv a dosarului -.

Cererea completatoare este o cerere accesorie rezultată urmare a disjungerii din cererea principală, motiv pentru care nu este necesară efectuarea procedurii concilierii directe prealabile prev. de art.7201pr.civ. astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Este de necontestat faptul că litigiul are natură comercială, însă situația derogatorie de la aplicabilitatea dispozițiilor art.7201pr.civ. nu este dată de aspecte ce țin de fondul cauzei, ci de aspecte de ordin procedural, respectiv de faptul că pentru cererile incidentale și accesorii nu este necesară efectuarea concilierii prealabile.

Având în vedere cele arătate mai sus în temeiul art.312 alin.3 pr.civ. Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentința atacată și să trimită cauza pentru soluționare pe fond aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta - 1 MAI împotriva sentinței comerciale nr. 9475/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr.- în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12.02.2010.

PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR,

dr.I -

GREFIER,

-

Red.Jud.

Tehnored. -10.03.2010

2 ex.

Fond: Tribunalul București - Secția a VI a Comercială

Președinte -

Președinte:Rodica Zaharia
Judecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 251/2010. Curtea de Apel Bucuresti