Spete pretentii comerciale. Decizia 253/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 253 /C/2008
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor comerciale formulate de recurenta reclamantă - SRL, din O,-, județul B, cu sediul procesual ales în Târgu M,-/12, cod. -, județul și recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,- B, în nume propriu și în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5 în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE O, cu sediul în O,- B, împotriva Sentinței nr. 1266/COM din 04.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor și împotriva Încheierii din 18 ianuarie 2008-Camera de consiliu, având ca obiect - PRETENȚII.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 07.05.2008, emisă de Baroul Bihor - Societate civilă de Avocați &, în reprezentarea recurentei reclamante - SRL, din, pentru recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice și Ministerul Economiei Și Finanțelor se prezintă consilier juridic în baza delegației nr.65/CA din 19.06.2008 depusă la dosar, lipsă fiind intimata pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul declarat de reclamanta este legal timbrat cu taxa de timbru în valoare de 8 lei achitat prin chitanța seria - nr. 129-1-67 din 08.05.2008 plus timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei,recursul declarat de creditoare este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Instanțapune în discuția părților calea de atac împotriva sentinței atacate și natura cauzei.
Reprezentantul recurentei reclamante precizează că este vorba de un litigiu comercial, iar calea de atac este APEL.
Reprezentanta creditoarei precizează că, calea de atac este RECURS, obiectul cauzei fiind de natura de contencios administrativ.
Instanțaasupra chestiunii prealabilă pusă în discuție privind calea de atac reține că obiectul cauzei derivă dintr-un litigiu cu o natură juridică contencios administrativ fiind un accesoriu fondului judecat în respectiva cauză, astfel că se reține că, calea de atac în prezenta cauză este RECURSUL.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Depune concluzii scrise.
Reprezentanta recurentei creditoare solicită admiterea recursului casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 1266/COM/2007 Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL cu sediul în O,-, jud. B, cod poștal - împotriva pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FIANNȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O--4, jud. B, cod poștal -, ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE O, cu sediul în O,--4, jud. B, cod poștal - și, în consecință:
A obligat pârâtele în solidar la plata sumei ce reprezintă devalorizarea sumei de 23.015,51 lei RON, acordată prin Sentința nr. 119/CA/2003 a Tribunalului Bihor - sumă calculată prin aplicarea indicelui de consum inflaționist aferent perioadei 06.05.2003 - 31.03.2004.
Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, a constatat următoarele:
Prin sentința nr. 119/CA/2003 a Tribunalului Bihora fost admisă acțiunea reclamantei - SRL O iar pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O și Ministerul Finanțelor Publice, au fost obligate în solidar la plata sumei de 230.155.100 lei vechi, cu titlu de dobânzi legale calculate ca urmare a anulării procesului-verbal din 11.10.1993 dresat de DGFP B O și Administrația Financiară și a restituirii sumei de 77.436.396 lei încasată pe nedrept în temeiul titlului anulat.
După cum rezultă din considerentele hotărârii menționate, suma de 230.155.100 lei a fost calculată prin actualizarea sumei de 77.436.396 lei vechi cu aplicarea indicelui de inflație aferent perioadei 1993( anul confiscării sumei ) - 15.07.1996 ( data restituirii sumei confiscate).
Sentința a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de DGFP B și Administrația Financiară, prin Decizia nr. 128/CA/2003 a Curții de apel Oradea care a menținut în întregime hotărârea primei instanțe.
După cum susține însăși reclamanta, această sumă de 230.155.100 lei( 23.015,51 lei RON) a fost încasată la data de 31.03.2004.
Prin urmare, atât suma confiscată, cât și valoarea ce reprezenta deprecierea acestei sume inițiale de 77.436.396 lei vechi, au fost achitate în baza unor hotărâri judecătorești, din care cea din urmă a fost pronunțată în data de 06.mai 2003.
Potrivit art. 720 ind.8 cod procedură civilă hotărârile date în primă instanță în materie comercială sunt executorii.
Totodată, potrivit art. 371 ind. 1 alin.1 cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Prin urmare, din coroborarea acestor texte, se desprinde concluzia că pârâtelor le incumba obligația de a executa de bunăvoie hotărârea instanței, ceea ce nu s-a întâmplat, suma fiind achitată abia ulterior la data de 31.03.2004, împrejurare față de care suma acordată a suferit o devalorizare, iar reclamanta a suferit un prejudiciu ce nu îi este imputabil.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu cât și în reprezentarea Ministerului Economiei Și Finanțelor, dar și reclamanta - SRL O - apel - aceasta din urmă atacând și Încheierea pronunțată în Camera de consiliu din 18 ianuarie 2008.
Pârâții recurenți au solicitat admiterea recursului și conform articolului 304 punct 1,2,5,9 cod procedură civilă casarea sentinței comerciale, trimiterea cauzei instanței competente spre soluționare iar în urma rejudecării solicită respingerea acțiunii atât pe excepție cât și pe fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs învederează că soluția instanței de fond este vădit netemeinică și nelegală, astfel:pe cale de excepție invocă în temeiul articolului 159 punct 3 cod procedură civilă necompetența materială a Tribunalului Bihor - secția comercială în soluționarea prezentei cauze. Solicită a se observa că temeiul legal al prezentei acțiuni îl constituie solicitarea reclamantului de a i se achita devalorizarea sumei de 23.015,51 lei, acordată prin sentința nr. 119/CA/2003 a Tribunalului Bihor, sumă calculată prin aplicarea indicelui de consum inflaționist aferent perioadei 06.05.2003 - 31.03.2004.
Ori sentința nr. 119/CA/2003 pronunțată în ședința publică din data de 06.05.2003 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 128/CA/01.08.2003-R pronunțată de către Curtea de Apel Oradeaa fost pronunțată de către o instanță de contencios administrativ.
În atare situație, conform principiului "accesoriul urmează principalul" precum și a articolului 10 aliniat 1 din Legea 554/2004 cu modificările ulterioare, ca urmare a faptului că prezenta acțiune este o acțiune accesorie celei principale, în contencios administrativ și acest litigiu se impune a fi judecat de către Secția de contencios administrativ a Tribunalului Bihor.
În temeiul articolului 304 punct 1 cod procedură civilă invocă faptul că, completul de judecată nu a fost alcătuit potrivit dispozițiilor legale. În conformitate cu prevederile articolului 10 aliniat1 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004, contenciosului administrativ cu modificările ulterioare," completul de judecată este format din 2 judecători", fiind mai mult decât evident că soluția este nelegală, instanța fiind formată dintr-un singur judecător.
Invocă prescripția dreptului de a cere executarea silită a sentinței nr. 119/CA/06.05.2003. În conformitate cu prevederile articolului 405 cod procedură civilă "dreptul de a cere executare silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare termenul de prescripție este de 10 ani. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie."
Solicită ca instanța de recurs să observe că prin prezenta acțiune înregistrată în data de 15.03.2007, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata unor sume de bani dobândite în baza sentinței 119/2003 rămasă irevocabilă prin Decizia 128/CA din 1 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Raportat la data rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței nr. 119/2003 consideră că reclamanta a încălcat prevederile legal incidente în cauză - articolul 405 cod procedură civilă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicită ca instanța e recurs să observe greșeala flagrantă acordând toate cheltuielile de judecată deși în hotărâre se vorbește de cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 1.250 lei.
Reclamanta - SRL a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul obligării intimaților pârâți la repararea integrală a pagubei așa cum a calculat-o în acțiunea introductivă.
În motivarea apelului arată că instanța a greșit considerând că reclamanta a suferit devalorizarea sumei de 23.015,51 lei numai pe perioada 06.05.2003-31.03.2004, adică perioada scursă de la data sentinței 19/CA/2003 până la încasarea sumei.
Prejudiciul suferit de reclamantă nu poate fi limitat numai la perioada amintită, întrucât intimații pârâți prin fapta lor de tergiversare a reparării pagubei după încercarea soluționări litigiului prin conciliere în baza articolului 720 cod procedură civilă, au contribuit timp de 8 ani la devalorizarea sumei.
Potrivit articolului 998 cod civil intimații pârâți unt răspunzători solidar pentru fapta lor prin care i-a cauzat prejudiciul.
Prin cererea de îndreptare a solicitat precizarea sumei acordate atât în motivarea sentinței cât și în dispozitivul acesteia, lucru omis de instanță.
Prin Încheierea din 18.01.2008 Tribunalul Bihor admițând cererea invocată din oficiu, practic nu a îndreptat nimic, menținând și reproducând textul inițial din sentință.
Drept urmare solicită modificarea cestei Încheieri în sensul precizării atât în motivare cât și în dispozitivul sentinței a sumei la plata căreia sunt obligați intimații pârâți.
În drept au invocat articolul 281, 282 cod procedură civilă.
Prin întâmpinare - intimata - SRL solicitat respingerea recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Ministerul Economiei Și Finanțelor și admiterea cererii sale de apel astfel cum a fot formulată.
În motivare arată că recursul pârâților urmează să fie recalificat în apel întrucât obiectul litigiului are o valoare de peste 1 miliard lei(ROL).
Contrar opiniei recurenților pârâți consideră că Tribunalul Bihor - Secția Comercială - este competentă în soluționarea cauzei, întrucât solicitarea reclamantei de aie achita devalorizarea sumei de 23.015,51 lei nu este o acțiune accesorie a unei acțiuni în contencios administrativ.
Acțiunea principală, neavând caracterul unei acțiuni în contencios administrativ, soluționată prin sentința nr. 119/CA/2003 a Tribunalului Bihor, s-a judecat înainte de a intra în vigoare Legea 554/2004, condiții în care nu pot fi aplicate prevederile Legii 554/2004.
Astfel principiul invocat de recurenții pârâți se aplică în sensul că acțiunea accesorie se judecă de instanța comercială, care a judecat și acțiunea principală, bazată pe prevederile articolului 992 și 998 cod procedură civilă.
În acest context consideră că, completul de judecată a fost alcătuit potrivit dispozițiilor legale.
În ce privește excepția de prescripție a acțiunii solicită a se respinge ca neîntemeiată acțiunea fiind introdusă în termen.
În ședința publică din 19 iunie 2008 instanța în conformitate cu prevederile articolului 84 cod procedură civilă, constatându-se că obiectul cauzei are o natură contencios administrativă calea de atac promovată în cauză a fost calificată ca fiind cea a recursului.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în temeiul articolului 3011și 306 cod procedură civilă, Curtea de Apel urmează ca în temeiul articolului 312 cod procedură civilă să le admită ca fiind fondate urmând a se dispune casarea sentinței și încheierii atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecare la Tribunalul Bihor având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea introductivă reclamanta - a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Administrația Finanțelor Publice B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, pronunțarea unei hotărâri în temeiul căreia pârâtele să ie obligate la plata sumei ce reprezintă devalorizarea sumei de 23.015,51 lei acordată prin sentința nr. 119/CA/2003a Tribunalului Bihor, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 128/CA din 01.08.2003- pronunțată de Curtea de Apel - secția de contencios administrativ - sumă calculată prin aplicarea indicelui inflaționist aferent perioadei de 06.05.2003 - 31.03.2004.
În recurs s-a constatat că obiectul prezentei cauze are o natură contencios administrativă și nu comercială, prin urmare litigiul trebuia să fie judecat de către secția de contencios administrativ a Tribunalului Bihor în completul colegial prevăzut de articolul 10 aliniat 1 din Legea 554/204 modificat prin Legea 262/2007, în vigoare la data pronunțării hotărârii. În speță hotărârea atacată a fost pronunțată de instanța comercială a Tribunalului Bihor, fiind lovită de nulitate.
În consecință fiind incidente prevederile articolului 304 punct 1 și 5 cod procedură civilă, în temeiul articolului 312, 316 cod procedură civilă recursul va fi admis iar sentința și încheierea atacată vor fi casate cu trimitere spre o nouă judecare la aceeași instanță, unde se vor avea în vedere considerentele prezentei decizii cât și celelalte aspecte invocate de părți prin recursurile declarate.
Cheltuielile de judecată se vor avea în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D ECIDE:
Admiteca fondat recursul declarat de recurenții:- SRL, din O,-, județul B, cu sediul procesual ales în Târgu M,-/12, cod. -, județul și recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,- B, în nume propriu și în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5 în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE O, cu sediul în O,- B, împotriva Sentinței nr. 1266/COM din 04.10.2007și Încheierii din 18 ianuarie 2008 dată în camera de Consiliu, pronunțate de Tribunalul Bihor pe care le casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 iunie 2008 .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec. în concept 23.06.2008.
Jud fond.
Dact./24.06.2008
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu
