Spete pretentii comerciale. Decizia 266/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 266
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 2 2009
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta SUA - Statul împotriva sentinței nr.385 din 6 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj - Secția Comercială, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă, reprezentată de avocat, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelanta reclamantă a depus, prin serviciul Arhivă, un set de acte traduse în limba română, reprezentând corespondență purtată prin e-mail, după care:
Avocat, pentru apelanta reclamantă, depune convocatorul în vederea soluționării litigiului prin conciliere directă, precum și dovada comunicării către intimată a înscrisurilor depuse la dosar.
Nemaifiind formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului și, în principal, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Dolj, care nu a intrat în cercetarea fondului și nu a analizat fiecare capăt de cerere.
În subsidiar, solicită modificarea sentinței în sensul respingerii excepției prescripției dreptul la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca temei răspunderea pentru viciile ascunse și obligării intimatei pârâte la plata cheltuielilor efectuate pentru înlăturarea viciilor utilajului, pentru repararea defecțiunilor intervenite în perioada de garanție, precum și obligarea la echivalentul lipsei de folosință ca urmare a neîndeplinirii specificațiilor tehnice ale utilajului. Apreciază că sunt incidente obligația legală de garanție asumată de pârâtă conform contractului, obligația de garanție legală pentru viciile ascunse ale utilajului și obligația legală a vânzătorului de despăgubire a cumpărătorului pentru lipsa de folosință parțială a utilajului vândut. Solicită, totodată, ca intimata pârâtă să fie obligată și la plata daunelor interese pentru nerespectarea obligației contractuale de a livra utilajul la locul de livrare menționat în contract.
Învederează că a fost îndeplinită obligația efectuării procedurii prealabile prevăzută de art.7201pr.civ. și apreciază că termenul de reclamare a viciilor, conform art.70 com. a fost respectat, viciile fiind descoperite pe parcurs, nu la momentul achiziționării, în condițiile în care utilajul a fost livrat succesiv, nu a fost încheiat proces-verbal de predare-primire, astfel că, în opinia sa, termenul de 2 zile trebuia calculat de la data purtării corespondenței.
Mai arată că utilajul s-a defectat în timpul perioadei de garanție, astfel că reclamanta are un drept de creanță pentru cheltuielile făcute în vederea reparării defecțiunii, independent de termenul de declarare a viciilor.
Solicită obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului constată următoarele
Prin sentința nr.385 din 06 mai 2009, în dosarul nr-, Tribunalul Dolj - Secția Comercială a respins acțiunea reclamantei. SUA - Statul, în contradictoriu cu pârâta SC SRL C-, jud. Totodată, a respins cererea pârâtei SC SRL privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere că prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 115.607,49 USD reprezentând daune-interese, ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale.
Motivând acțiunea pe care o califică din punct de vedere juridic ca fiind acțiune în pretenții, își justifică pretențiile prin aceea că în baza contractului încheiat la 5 aprilie 2005 cu pârâta, aceasta din urmă s-a obligat să-i vândă utilajul prevăzut în contract, iar cu ocazia recepționării bunului a cărui predare nu s-a făcut la locul menționat în contract, reclamanta a descoperit o serie de deficiențe ale utilajului, care-l fac impropriu utilizării acestuia în scopul pentru care a fost achiziționat.
În concret, a arătat că, pe de o parte, pârâta nu îndeplinit obligația de livrare a bunului la locul stabilit prin contract, dar mai ales acesta a prezentat unele deficiențe anume: lipsa unor elemente componente, respectiv: de temperatură, telecomanda pentru cabina de comandă, unitatea de automatizare și totodată utilajul nu respecta standardele tehnice privind forța de tăiere de 700 tone.
Deși intitulată acțiunea ca fiind acțiune în pretenții, decurgând din nerespectarea clauzelor contractuale, instanța de fond în respectarea principiului de drept statornicit de dispozițiile art.84 proc.civ a fost obligată să dea calificarea juridică corectă cererii, orientându-se după natura dreptului pretins și scopul urmărit prin promovarea cererii, și nu după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți.
În aprecierea acestui principiu, instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind o acțiune în pretenții privind răspunderea pentru viciile lucrului ascunse și aparente.
Ca atare, verificând condițiile de admisibilitate a acțiunii pendinte, instanța a reținut că acestea nu sunt îndeplinite, având în vedere dispozițiile art. 70.Com. potrivit cărora, în contractul de vânzare-cumpărare comercială, vânzătorul răspunde nu numai pentru viciile ascunse ci și pentru viciile aparente, cu condiția ca, cumpărătorul să aducă la cunoștința vânzătorului viciile aparente și ascunse constatate în termen de 2 zile de la primirea bunului.
S-a mai reținut că, în privința primei categorii, respectiv a viciilor aparente, dacă acestea au fost aduse la cunoștința vânzătorului în termen, cumpărătorul poate reclama viciile aparente în termenul general de prescripție de 3 ani potrivit Decretului nr. 167/1958.
Cât privește viciile ascunse, potrivit normelor reglementate de Codul Comercial, cumpărătorul trebuie să le aducă la cunoștința vânzătorului tot în termenul de 2 zile, consecința expirării termenului decăzând pe cumpărător din dreptul de a mai reclama viciile lucrului.
Raportând aceste considerente teoretice la cazul dedus judecății, instanța de fond a avut în vedere că prin nici unul din mijloacele de probă administrate, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației ce-i revenea, aceea de a aduce la cunoștința vânzătorului în termenul de 2 zile prevăzut de art. 70.Com viciile utilajului, astfel încât pretențiile pentru viciile aparente nu mai este îndreptățită să și le verifice pe calea acțiunii în pretenții, iar pentru pretențiile ce decurg din invocarea viciilor ascunse s-a constatat că reclamanta este decăzută din dreptul de a le mai solicita.
Referitor la pretențiile solicitate de reclamantă cu titlu de c/val. transport utilaj, s-a constatat că sunt neîntemeiate, întrucât actul de vânzare-cumpărare încheiat la 5 aprilie 2005 este valabil și își produce efectele, iar în aceste condiții urmează ca părțile să se desocotească în cadrul unor acțiuni specifice.
În ceea ce privește cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată suportate cu ocazia pornirii procesului din culpa reclamantei, instanța de fond constatat că nu s-au produs dovezi în legătură cu cuantumul acestor cheltuieli, nedepunându-se de pârâtă chitanța privind onorariu de avocat și alte cheltuieli, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta SUA - Statul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 282- 298 proc. civ. art.969 alin. 1, 970, 1294-1370 civ.
Prin motivele de apel reclamanta a invocat faptul că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului și nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere întemeiate pe obligația de garanție pentru defectele materiale și de fabricație a utilajului, asumată de intimata pârâtă conform clauzelor contractului încheiat între părți și a celor întemeiate pe obligația legală a pârâtei de aod espăgubi pentru lipsa de folosință parțială a utilajului vândut.
S-a mai invocat că sentința apelată privește exclusiv doar acele pretenții privind plata sumei de 101.750,04 lei întemeiate pe obligația de garanție a vânzătorului pentru viciile lucrului vândut, aspect care de altfel este singurul asupra căruia instanța de judecată a intrat în cercetarea fondului.
Un alt motiv de apel invocat de apelanta reclamantă îl reprezintă faptul că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a dat o greșită încadrare cererii de chemare în judecată, ignorând caracterul complex al acestei cereri, caracter conferit de încălcarea mai multor obligații contractuale și legale ce îi reveneau intimatei pârâte și a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Instanța de fond a dat o greșită și restrictivă încadrare cererii de chemare în judecată, considerând că aceasta reprezintă în mod exclusiv o acțiune în pretenții privind răspunderea pentru viciile lucrului ascunse și aparente.
S-a mai susținut că în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, de concluziile scrise formulate și de probele administrate în cauză, și chiar în raport de apărările formulate de intimată pârâtă instanța de fond a calificat în mod greșit și restrictiv cererea de chemare în judecată.
Apelanta reclamantă a mai invocat prin motivele de apel faptul că prin notificările către intimata pârâtă a făcut dovada că a respectat termenul prevăzut de art. 70 com. privind reclamarea viciilor ascunse și aparente ale utilajului vândut.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a hotărârii apelate,Curtea reține următoarele:
Reclamanta SUA - Statul a solicitat obligarea pârâtei SC SRL C la plata sumei de 115.607,49 USD (în echivalent lei, la cursul comunicat de BNP la data plății), reprezentând daune interese ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale privind livrarea și la destinația prevăzută în contract a utilajului. Totodată a solicitat ca pârâta să fie obligată a suporta c/v costurilor privind repararea utilajului dar și a celor suplimentare legate de transportul utilajului la destinația convenită în contract.
S-a invocat contractul de vânzare - cumpărare încheiat la 5 aprilie 2005, în care reclamanta a avut calitatea de cumpărător iar pârâta de vânzător, bunul vândut constând în utilaj pentru reciclarea de metale/balotor model 606 RT iar ca temei de drept răspunderea pentru viciile ascunse și cele referitoare la acțiunea în pretenții.
Este adevărat că acțiunea a fost motivată în drept inclusiv pe dispozițiile art.1352 civ. privind răspunderea pentru vicii dar instanța trebuia să observe motivarea în fapt în care s-a evocat,expresis verbis, o atare răspundere contractuală atât cât privește calitatea necorespunzătoare a bunului cumpărat, pentru care pârâta a emis certificatul de garanție, întinderea despăgubirilor pretinse, prejudiciul cauzat de deficiențele de calitate ale bunului cumpărat cât și costurile legate de transportul utilajului la destinația convenită.
Instanța trebuia să stabilească fără echivoc, dacă deficiențele de calitate reclamate se încadrează în categoria lipsurilor calitative corespunzătoare obligației de predare, caz în care termenul de prescripție este cel general de 3 ani sau dacă acestea reprezintă vicii ascunse, situație în care termenul de prescripție este fie cel de 6 luni, prevăzut în art.5 din Decretul nr.167/1958, dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie, fie cel general de 3 ani, dacă viciile au fost ascunse cu viclenie, adică vânzătorul a fost de rea credință, întrucât cunoștea viciul de care este afectat bunul vândut.
La cele de sus se adaugă dispozițiile legale privind necesitatea denunțării viciilor în termenul scurt prevăzut de art. 70 com.
Astfel, potrivit art.70 alin.1 com. cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind din o altă piață, este dator să denunțe vânzătorului viciile aparente în timp de două zile de la primire, ori de câte ori un timp mai n-ar fi necesar din cauza condițiunilor excepționale în care se află lucrul vândut sau persoana cumpărătorului.
El este dator să denunțe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi două zile de la descoperirea lor (art. 70 alin.2 com.).
O dată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut (art. 70 alin.3 com.).
Or, în speță reclamanta SUA - are sediul în Statul și a cumpărat utilajul din altă piață decât cea americană, respectiv piața europeană, de la pârâta SC SRL C, România. Părțile au ales ca, în lipsa unei legi aplicabile contractului, soluționarea litigiului să se facă în conformitate cu prevederile Legii nr. 105/1992.
Cu ocazia apelului de față Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza pe cale de excepție reținând greșit că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației ce-i revenea, aceea de a aduce la cunoștința vânzătorului în termenul de 2 zile prevăzut de art. 70.Com viciile utilajului. Cât privește invocarea viciilor ascunse s-a constatat, de asemenea greșit, că reclamanta este decăzută din dreptul de a le reclama.
Observând înscrisurile depuse atât la fond cât și în apel, Curtea reține că utilajul a fost livrat în etape și cu întârzieri, unele de chiar 5 luni (exemplu modemul care trebuia să facă posibilă accesarea prin telecomandă a utilajului-fapt recunoscut de pârâtă prin interogatoriul luat la fond-fila nr. 178) ceea ce a condus ca între părți să se poartă o intensă corespondență prin email, telefon, etc.
Indiferent de buna sau reaua credință a vânzătorului, cursul prescripției extinctive a început la data descoperirii viciilor iar din listingul convorbirilor telefonice aflat la filele nr.52-83 rezultă că reclamanta SUA - Statul a adus la cunoștința vânzătorului în termenul de 2 zile prevăzut de art.70 Com viciile utilajului, încât instanța de fond trebuia să declanșeze procedura de constatare certă a existenței viciilor și în raport de acestea să verifice și respectarea termenelor prevăzute în Decretul nr.167/1958 ce au fost invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Se mai reține că espăgubirile sau daunele-interese sunt de două feluri:
a) despăgubiri compensatorii, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parțială a obligației;
b) despăgubiri moratorii, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Aceste despăgubiri se pot cumula cu executarea în natură a obligației, spre deosebire de despăgubirile compensatorii care au rolul de a înlocui executarea în natură.
Așa fiind, în temeiul art. 297 proc.civ. Curtea constată că, în mod greșit, instanța a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, și pe cale de consecință va admite apelul, va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, în baza rolului activ și cu respectarea garanțiilor stipulate de art. 6 din CEDO, instanța va pune în vedere reclamantei să precizeze pe fiecare categorie de despăgubiri cuantumul pretențiilor și va administra probe suplimentare ce se impun pentru o justă și echitabilă soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta SUA - Statul cu sediul ales la CABINET AVOCATURĂ - B, sector 5, strada -.-, nr. 4. împotriva sentinței nr.385 din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL C,-,
Desființează sentința nr.385 din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 2 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.jud.CM/ex.4
Jud.fond
Tehnored.LP/
04 2009
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Doina Lupea
