Spete pretentii comerciale. Decizia 275/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.275
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.04.2008
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrilă
JUDECĂTOR: dr.- -
GREFIER: - -.
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta - - Focșani cu sediul în mun.Focșani,- jud.V, împotriva deciziei civile nr.3/6.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - - - prin lichidator judiciar - SRL Focșani - cu sediul în mun. Focșani,--3, jud.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta-pârâtă av. și pentru intimata-reclamantă av..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recurenta-pârâtă a depus la dosar opis cu acte ce solicită a fi avute în vedere la soluționarea prezentului recurs.
Întrebat fiind, apărătorul intimatei-reclamante arată că nu solicită termen pentru studierea înscrisurilor depuse la dosar de recurentă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Av. critică soluția pronunțată de Tribunalul Vrancea ca fiind nelegală cu privire la îndeplinirea procedurii prealabile, aceasta nefiind îndeplinită legal; cu privire la pretențiile invocate arată că părțile s-au întâlnit menținându-și punctul de vedere fiecare, pentru ca ulterior să se solicite plata a peste 10 facturi, situație în care nu consideră îndeplinite disp.art.170 ind.1 cu atât mai mult cu cât din lecturarea convocării la conciliere nu rezultă indicarea unui temei legal, motive pentru care trebuia respinsă acțiunea ca prematur introdusă. Un al doilea aspect îl constituie faptul că acțiunea formulată de reclamantă nu îndeplinește disp.art.123 ind.5, lichidatorul judiciar nu avea calitatea de reprezentant. Al treilea motiv de recurs îl reprezintă faptul că instanța a schimbat greșit motivul judecății, între părți încheindu-se un contract de vânzare- cumpărare și odată cu acesta și contractul de custodie, unde se preciza că marfa v-a fi transportată eșalonat și achitată în același mod. Or, în cazul desfacerii de drept a acestor contracte părțile vor fi repuse în situația anterioară, în cazul de față intervenind rezoluțiunea de drept contractului. Astfel, această acțiune nu era admisibilă, instanța de apel adăugând un motiv de nelegalitate atribuind mai mult decât s-a cerut, necerându-se majorarea pretențiior. Solicită deci admiterea recursului și în rejudecare respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă și în subsidiar fiind introdusă de o persoană fără calitate. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise la dosar și doctrină în acest sens.
Av. solicită respingerea recursului ca nefondat iar cu privire la primul motiv de recurs vizează lipsa calității de reprezentant a reclamantrei în ceea ce îl privește pe lichidatorul judiciar, recurenta pretinzând că acesta poate formula cereri de chemare în judecată numai în baza unui mandat acordat expres în acest sens de către judecătorul sindic, acest motiv este neîntemeiat, astfel încât, atât Judecătoria Focșani, cât și Tribunalul Vrancea au respins în mod corect această excepție. Astfel din disp.art.29 lit.g din Legea nr.64/1995 modificată și republicată, lichidatorul judiciar are atribuția de a urmări încasarea creanțelor din averea debitoarei, judecătorul sindic având în procedura falimentului doar atribuții de supraveghere a activității lichidatorului, pe baza raportului de activitate prezentate lunar de către lichidator. Cu privire la al doilea motiv de recurs ce vizează împrejurarea că prezentul contract ce face obiectul litigiului este unul cu executare instantanee și nu cu executare succesivă și că nu se poate cere în același timp executarea contractului și invocarea pactului comisoriu de gradul IV. Astfel, arată că în realitate contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți este unul cu executare succesivă, deoarece marfa contractată urma să fie ridicată în tranșe, conform unor termene convenite de părți prin contract, iar plata urma să se facă la finele lunii corespunzătoare fiecărei transe de livrare. Contractul încheiat este unul de vânzare-cumpărare comercială, având ca obiect cumpărarea unor bunuri de gen, respectiv o cantitate de vin vrac alb și roșu, cu anumite particularități față de contractul de vânzare-cumpărare din materia civilă, iar prin cererea formulată nu s-a cerut în același timp desființarea contractului prin efectul pactului comisoriu și executarea acestuia, ci s-a solicitat doar contravaloarea cantității de vin livrată și neachitată de către recurentă; susținerile recurentei legate de acest motiv sunt nefondate și au ca scop sustragerea de la plata obligațiilor pe care le are față de societatea intimată. În susținerea celui de-al treilea motiv de recurs, s-a invocat faptul că din derutarea contractului încheiat nu numai că nu mai are să achite nici un, dar, dimpotrivă că a și plătit în plus suma de 9 miliarde de lei rol, pe care însă nu a pretins-o niciodată înapoi, susțineri total nefondate. Prevederile contractuale au fost avute în vedere la efectuarea expertizei contabile, suma rămasă în final de achitat fiind de 931.321.718 lei. Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Vrancea ca temeinică și legală. Depune la dosar concluzii scrise.
Av., în replică arată că nu este vorba despre despăgubiri și că în recurs nu se poate schimba temeiul juridic.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă:
Inițial,prin cererea înregistrată la JUDECĂTORIA FOCȘANI, sub nr. 168/C/2004, reclamanta - -, prin lichidatorul judiciar - SRL, a chemat în judecată pe pârâta - - F, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-i plătească suma de 902.728.756 lei, pretenții majorate ulterior la suma de 1.188.010.502 lei, reprezentând c/val. marfă livrată și dobânzile legale aferente calculate până la data plății efective a sumei datorate.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 4239/18.12.2001 a vândut pârâtei - litri vin vrac, pentru care au fost emise facturi, însă întreaga cantitate de vin contractată a fost lăsată în custodia reclamantei, urmând ca marfa să fie ridicată de pârâtă conform tranșelor de livrare stabilite prin contract.
Reclamanta a precizat că în perioada ianuarie - martie 2002 pârâta a ridicat 61888o litri vin, cu o tărie alcoolică de - grade sall, în valoare de 3.861.893.622 lei, însă, întrucât pârâta nu și-a respectat obligația de preluare a mărfii la datele stabilite și de a achita prețul, reclamanta a procedat la sistarea livrărirlor către pârâtă, considerând contractul desființat de drept prin efectul pactului comisoriu de gradul patru prevăzut la art. 2 alin.2 din contract, stornând facturile emise cu cantitatea de vin nepreluată, plus cantitatea de 820.049 litri vin ce a fost facturată de - - F
( un retur al mărfii facturate inițial ).
Reclamanta a precizat că în urma acestor operațiuni pârâta îi datora suma de 3.861.893.622 lei, din care a achitat doar suma de 2.959.164.866 lei, rămânând de achitat suma de 902.728.756 lei.
Pârâta - - Faf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că a efectuat plăți către reclamantă în sumă totală de 11.336.000.000 lei în baza contractului nr. 4239/2001, în timp ce reclamanta a livrat doar 618.880 litri vin, în valoare de 2.681.770.196 lei, inclusiv TVA, astfel că în mod abuziv reclamanta a denunțat unilateral contractul, pârâta - - având asupra reclamantei o creanță de 8.654.229.804 lei, reprezentând plăți în avans, pentru care nu a primit nimic în schimb.
Prin sentința civilă nr. 1313/29 noiembrie 2005, JUDECĂTORIA FOCȘANIa admis în parte acțiunea civilă pentru pretenții formulată de reclamanta - -, prin lichidator judiciar - SRL F și a obligat pe pârâta - - F să plătească reclamantei suma de 315.583.529 lei, reprezentând contravaloare marfă, și dobânda legală aferentă de la data scadenței și până la achitarea integrală a prețului.
Ambele părți au atacat soluția de mai sus, reclamanta intitulându-și calea de atac drept recurs, iar pârâta intitulându-și cererea ca apel.
Calificând căile de atac ca recursuri, Tribunalul Vranceaa judecat cauza, pronunțând decizia civilă nr. 29/21.03.2006, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta - - F, fiind admis în parte recursul declarat de reclamanta - -, prin lichidator judiciar - SRL, dispunându-se pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtei la plata către c/val. marfă și 33.000.000 lei ROL, cheltuieli de judecată la fond.
Reclamanta, nemulțumită de decizia Tribunalului Vrancea, a înțeles să o atace recurs, solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Vrancea.
În subsidiar, a solicitat modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de - -.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susținut că instanța de control judiciar nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Majorarea câtimii pretențiilor deduse judecății de la 902.728.756 lei ROL la 1.188.010.502 Rol, atrăgea incidența în cauză a disp. art. 282/1 pr.civilă, calea legală de atac neputând fi decât apelul.
La termenul de judecată din 28.06.2006, CURTEA DE APEL GALAȚI, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Prin Decizia civilă nr. 596/R din 30.06.2006, CURTEA DE APEL GALAȚIa respins ca nefondată excepția inadmisibilității căii de atac a recursului și, reținând ca în speță s-a procedat " omisso medio " prin încălcarea principiului legalității căii de atac, a primit motivul greșitei compuneri a instanței și a admis recursul pârâtei - - F, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare, ca dezlegare de a se da o soluție unitară ambelor apeluri formulate în cauză.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație în anulare apelanta reclamantă - -, acțiune ce a fost înregistrată la CURTEA DE APEL GALAȚI sub nr-, și care a fost respinsă ca nefondată prin Decizia civilă nr. 790/R/2 octombrie 2006.
În rejudecarea apelurilor, instanța a avut în vedere motivele, așa cum au fost acestea formulate de către apelante, în declarațiile de apel aflate în dosarul nr. 72/C+C/2006.
Astfel, apelanta reclamantă - - a criticat soluția de fond pentru că se bazează pe concluziile greșite ale raportului de expertiză care nu a ținut cont de toate datele și actele contabile, susținând că suma datorată trebuia determinată scăzând din valoarea vinului livrat plățile efectuate, facturile stornate și facturile compensate, rezultând o diferență de plată de 1.188.010.502 lei, sumă la care și-a majorat câtime pretențiilor.
A mai arătat că este nejustificată susținerea expertului privind întocmirea de facturi în roșu pentru suma de 872.426.973 lei cu motivarea că pentru această sumă nu s-ar fi livrat vin, deoarece pârâta ar fi stornat facturile pentru cantitatea respectivă.
A mai menționat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată solicitate prin cererea introductivă.
Pârâta - - Fac riticat sentința primei instanțe privind modul de soluționare a excepției de lipsă calitate de reprezentant a lichidatorului.
A mai arătat că reclamanta a optat pentru desființarea contractului, sancțiune care are efect retroactiv, prestațiile reciproce fiind supuse restituțiunii.
S-a solicitat pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În rejudecarea apelurilor, instanța, la termenul de la 23.01.2007, în baza efectului devolutiv, a admis cererea reclamantei pentru efectuarea unei noi expertize contabile care să lămurească următoarele aspecte: care este debitul real al - - - cuantumul acesteia; să se verifice și să se detaileze ce plăți s-au făcut și ce restanțe ( debite ) rezultă din verificarea actelor contabile ale părților litigante, prezentate distinct, în raport cu contractul nr. 4238/18.12.2001, prin disjungerea plăților făcute în cadrul contractului menționat de plățile făcute în baza altor contracte comerciale dintre părți, încheiate anterior sau ulterior datei de 18.12.2001.
Obiectivele expertizei au fost completate prin Încheierea din 20.02.2007 cu cel referitor la verificarea corectitudinii stornărilor facturilor.
Ca urmare a cererii depuse la data de 13.04.2007 de expertul desemnat în cauză, care a invocat imposibilitatea ( cauzată de necompletarea corespunzătoare a facturilor de către părțile litigante), identificării plăților făcute pentru fiecare contract, instanța a dispus la termenul din 15 mai 2007 reformularea obiectivelor astfel: să se stabilească dacă există sau nu creanță rezultată în urma raporturilor comerciale desfășurate în baza contractului nr. 4239/18.12.2001; să se aibă în vedere actele și scriptele ambelor societăți comerciale raportat la data încheierii contractului menționat, și în continuare; să se verifice dacă a efectuat sau nu stornarea și dacă este sau nu, corectă.
Prin decizia nr.3 din 6 noiembrie 2007 Tribunalul Vranceaa respins ca nefondat apelul declarat de pârâta - - Focșani, împotriva sentinței 1313/29.XI.2006 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr.168/2004.
Prin aceeași decizie a fost admis în parte apelul declarat de reclamanta - - prin lichidator - SRL Focșani împotriva sentinței civile nr.1313/2006 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr.168/2004.
A fost modificată în parte sentința de fond, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 931.321.718 lei cu titlu de preț marfă livrată și neachitată.
A fost obligată pârâta la 3.300 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a reținut că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității de reprezentare a lichidatorului pentru reclamantă, cât timp, atribuția de a urmări încasarea creanțelor din averea debitoarei aflate în procedura insolvenței este stabilită de lege, respectiv art. 29 lit.g din Legea 64/1995 modificată și republicată, judecătorul sindic având în faliment doar atribuții de supraveghere a activității lichidatorului, pe baza rapoartelor de activitate prezentate lunar de către lichidator.
Cât privește raporturile comerciale derulate între părți, limitat fiind la actul de investire a instanței, Tribunalul reține că în baza contractului nr. 4239/18.12.2001 pârâta - a preluat de la reclamantă cantitatea de 618.880 litri vin vrac cu o tărie alcoolică de 6.438.554 grade sall, conform facturilor aflate la filele 11 - 23 și potrivit avizelor de însoțire marfă aflate la filele 23-92 dosar fond.
Aceste înscrisuri au fost acceptate de pârâtă la plată, fiind semnate de delegatul pârâtei.
Semnificativ este faptul că în avizele de însoțire se consemnează și concentrația vinului livrat în grade sall, iar pârâta la datele când s-a făcut livrarea nu a refuzat marfa pe acest considerent, astfel că obiecțiunile acesteia privind tăria vinului livrat sunt formulate pentru prima dată în fața instanței, cu ocazia solicitării de plată a facturilor pentru vinul livrat..
Cu privire la susținerile pârâtei că prin desființarea contractului ca urmare a aplicării pactului comisoriu, efectele sunt retroactive și vizează repunerea părților în situația anterioră, nu pot fi reținute.
Calificarea contractului nr. 4239/2001 ca fiind un contract cu executare instantanee îi aparține pârâtei, dar nu are suport legal.
În fapt contractul respectiv de vânzare - cumpărare este un contract cu executare succesivă, marfa contractată urma să fie ridicată în tranșe, conform unor termene convenite de părți prin contract, iar plata urma să se facă la finele lunii corespunzătoare fiecărei tranșe de livrare, conform art. 2 al.2 din contract.
Cu titlu de executare instantanee s-au întocmit doar facturile pentru întreaga marfă contractată, dar acest lucru nu califică contractul cât timp obiectul contractului îl viza vânzarea respectiv cumpărarea unei cantități de vin vrac.
Până la acționarea în judecată și pârâta a privit contractul ca fiind cu executare succesivă, cât timp a stornat facturile pentru cantitatea de vin neridicată.
Din raportul de expertiză efectuat în apel, instanța reține că în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 4239/18.12.2001, - - - a vândut pârâtei cantitatea de - lei vin vrac alb și roșu pentru care s-a emis un număr de 13 facturi în valoare de 35.545.390.708 lei ( pag. 1- 23 -Dosar 168/2004 ).
Întreaga cantitate de vin a fost lăsată în custodia - - - F conform procesului verbal întocmit la 18.12.2001 marfa urmând a fi ridicată conform tranșelor de livrare stabilite prin art. 2 alin.2 din contract.
În perioada ianuarie - martie 2002, potrivit avizelor de însoțire a mărfii aflate la filele 23 - 92 dosar fond emise de reclamantă în care sunt specificate cantitatea de vin livrate și tăria alcoolică în grade sall și care poartă semnătura delegatului pârâtei, s-a ridicat de către - - - cantitatea de - litri vin, cantitate ce cumula - grade sall ( col. 5, rd.70din anexa 1 la raport ). Potrivit clauzelor contractuale, întreaga cantitate de vin indiferent de sortiment, se vinde la prețul unitar de 350 lei pe grad sall, fără accize și TVA.
Având în vedere cele de mai sus, în urma calculelor efectuate de expert, rezultă că valoarea de facturare, inclusiv accize și TVA, a cantității de - litri vin livrat cu tărie alcoolică de - grade sall este de 3.860.526.029 lei ( anexa 1, rd.70, col.11 ).
- x 350 lei/grad 2.253.588.400 lei
TVA 616.386.509 lei
Accize 990.516.490 le
-------------------------
TOTAL 3.860.526.029 lei
Din actele contabile prezentate la dosar ( facturi și avize de însoțire a mărfurilor ) și datele oferite de evidența contabilă a - -, urmare a relațiilor comerciale desfășurate în cursul anului 2001, rezultă că - - a avut de încasat de la - - F suma de 19.292.515.624 lei în care s-a inclus și suma de 3.860.526.029 lei a celor - litri vin livrați din contractul 4239/2001.
Tot din actele contabile prezentate la dosar, respectiv ordin de plată prin bancă aflate la fila 134 - 145 din dosarul cauzei și datele oferite de evidența contabilă a - -, rezultă că în cursul anului 2001 - - a efectuat plăți ( conform datelor prezentate în anexa 3 ) în sumă de 18.359.826.313 lei.
Întrucât între cele două societăți au existat și alte raporturi comerciale în afara de contractul 4239/2001, iar plățile efectuate de - - cu ordin de plată nu precizau obiectul plății ( contract sau factură ) conform principiului de drept comun privind modul de stingere a obligațiilor - - a operat în mod corect stingerea obligațiilor în funcție de vechime astfel: până la data încheierii contractului 4239/18.12.2001 - - în urma altei raporturi comerciale avea emise facturi către - - de 15.430.622.002 lei ( rd.66 din anexa 2 ) din care - - a plătit suma de 7.023.826.313 lei ( rd.1 la39 din anexa 3 ) rămânând un debit de 8.406.795.689 lei ( 15.430.622.002 lei - 7.023.826.313 lei ) care a fost achitat în perioada 20.03.2002 s-a achitat suma de 2.929.204.311 lei pentru contractul 4239/2001 rămânând de achitat suma de 931.321.718 lei.
Prin urmare creanța certă analizată exclusiv funcție de cantitatea de - litri vin care au fost preluați de - - din custodia - - și plățile efectuate după 18.12.2001 cu ordine de plată în care nu sunt menționate obiectul plății, facturi sau contracte este de 931.321.718 lei.
În ce privește opinia separată a consilierului expert cum că plățile efectuate începând cu 18.02.2002 sunt exclusiv pentru contractul nr. 4239/18.12.2001 și că valoarea totală a plăților este de 8.300.000.000 ROL, depășind valoarea creanței - - care ar fi de 3.860.526.029 lei, nu poate fi primită.
Din înscrisurile din dosar și din rapoartele de expertiză instanța mai reține că ambele părți litigante nu au înțeles să conducă o evidență contabilă limpede, ambele folosind modalități neclare cu privire la unele întreruperi unilaterale ale contractului, ale operațiunilor de stornare, și mai ales cu privire la plata mărfii (neprecizându-se de către debitor care este datoria pe care o stinge ).
Instanța pentru o corectă rezolvare a cauzei a aplicat în speță dispozițiile cuprinse în capitolul "despre imputația plății" art. 1110-1113 cod civil și a reținut că dobânzile sunt de egală natură, imputația plății se face asupra celei mai vechi datorii.
În baza principiilor stabilite de menționatele texte de lege, s-a reținut că pentru stingerea datoriei prin plată, expertul a calculat și procedat corect, ceea ce a determinat instanța să-și însușească în totalitate concluziile raportului de expertiză și să înlăture apărările contrare.
Potrivit expertizei, în urma raporturilor contractuale dintre - - și - - F generate de contractul numărul 4239/18.12.2001 s-a livrat efectiv cantitatea de - litri vin pe baza documentelor legale însușite de cele două părți în care s-au menționat cantitatea în litri și gradele sall aferente în suma totală de - care cuantificate cu prețul de 350 lei/grad sall la care s-a adăugat accize și TVA aferente, rezultă valoarea de facturare în sumă de 3.860.526.029 lei din care se scad plățile efectuate de 2.929.204.311 lei rămânând o creanță certă și exigibilă de 931.321.718 lei.
S-a considerat că reclamanta - - este parte îndreptățită să solicite anularea apelului; la fond pârâta a fost obligată la plata unei sume într-un cuantum necorect, reprezentând prețul mărfii livrate și neachitate.
S-a considerat că greșit la fond s- omis să aplice dispozițiile art.274 Cod procedură civilă nedispunându-se plata cheltuielilor de judecată în sarcina părții căzută în pretenții tribunalul a respins ca nefondat apelul pârâtei și a admis în parte apelul reclamantei pentru cuantumul rezultat din conținutul expertizei.
Împotriva menționatei sentinței a declarat recurs - - criticând soluția ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente: acțiunea introductivă nu putea fi promovată de lichidatorul judiciar în lipsa unui mandat acordat expres în acest sens de către judecătorul sindic atât timp cât prin atribuțiile conferite de judecătorul sindic și lichidatorul - SRL nu se regăsește în nici o dispoziție care să-i dea posibilitatea să introducă astfel de acțiuni și cereri în justiție.
Prin încheierea din 29.01.2003 pronunțată în dosarul 214/F/2002 judecătorul sindic a numit pe - SRL lichidatorul judiciar al filialei - -, stabilindu-i și atribuțiile prev. de art.23 și 41 din Legea 64/1995 singura atribuție se referă la posibilitățile lichidatorului judiciar de a promova acțiune în justiție prevăzută la lit.c în care se menționează că lichidatorul poate introduce acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiat de debitor în dauna drepturilor creditorilor, cât și a unor transferuri frauduloase cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta susceptibile de a prejudicia drepturilor creditorilor.
Ori acțiunea promovată de lichidatorul judiciar în numele - - nu se încadrează în susținerile de mai sus.
administratorilor menționate de judecătorul sindic și deci lichidatorul judiciar nu are capacitate de a reprezenta - - și de a introduce în numele acesteia acțiuni.
Greșit s-a reținut că lichidatorul judiciar avea posibilitatea legală să introducă acțiuni în justiție, impunându-se anularea acțiunii conform art. 161 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a precizat că instanțele au calificat greșit actul dedus judecății, au schimbat natura juridică a acestuia sentința pronunțată fiind nelegală.
Contractul de vânzare-cumpărare nr.4239/2001 încheiat între părți și pe care intimata-reclamantă își întemeiază pretențiile este un contract de executare instantanee.
Faptul că s-a convenit ca ridicarea mărfii să se facă eșalonat nu-l transformă în contract cu executare succesivă cu sancțiunea rezilierii pentru viitor.
În cazul contractelor cu executare instantanee sancțiunea aplicată este rezoluțiunea cu efecte restrictive operând restituirea integrală a pretențiilor.
Regula în materie de rezoluțiune judiciară prev. de art.1020-1021 Cod civil este că în caz de neexecutare a contractului de una din părți, partea care se află în culpă are dreptul de a alege, a solicita executarea contractului ori a cere desființarea acestuia.
convențională intervine în cauză în baza pactului comisoriu de gradul IV menționat în contractul nr.4239/2001 de către reclamanta - -.
Prin adresa nr.796/11.03.2006 aceasta aceasta a înștiințat recurenta că în temeiul art. 2 alin.2 contractul este desființat de drept și că a procedat la stornarea facturilor emise la data încheierii contractului.
Fiind un contract cu executare instantanee desființarea contractului s-a produs cu efect retroactiv, de la data încheierii sale, conform voinței reclamantei, ca urmare acțiunea introductivă este inadmisibilă.
în cauză principiul electa una non delur recusus ad alterum, ori reclamanta și-a manifestat opțiunea și nu mai poate cere executarea contractului desființat.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs a-a precizat că Tribunalul a făcut aplicarea greșită a prevederilor la imputația plății.
Documentele contabile depuse în dosar în lipsa administrării probelor dovedesc că plățile efectuate de recurentă în perioada de demarare contractului se ridică la suma de 12.594.000.000 lei în timp ce valoarea celor 618.880 litri de vin efectiv livrați de - - este de 3.860.526.029 lei.
Rezultă că a plătit în avans 9 miliarde de le pentru un vin pe care nu l-a primit.
Instanța a aplicat greșit instituția imputației plății atunci când reține că ar fi imputat sumele plătite de către recurentă în temeiul contractului nr.4239/2001 asupra altor datorii izvorâte din alte contracte.
Faptul că subscrisa - - a efectuat plăți în perioada de derulare a contractului nr.4239/2001 conduce la concluzia că plățile făcute în sumă totală de 12.594.000.000 lei se impută asupra creanțelor provenite din acest contract și nu asupra altora.
O soluție contrară nesocotește prevederile art.1113 Cod civil, ceea ce este evident nelegal.
Recursul de față este nefondat.
Excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile invocată oral în ședință publică de către avocatul recurentei, este nefondată.
La dosar fila 103 fond, există dovada realizării procedurii prealabile de către intimată conform art.720 alin.1 pr.civ.
Judecătoria Focșani și Tribunalul Vrancea au respins corect excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei în ceea ce îl privește pe lichidatorul judiciar.
Art.29 lit.g din Legea 64/1995 modificată stabilește că lichidatorul judiciar are ca atribuții și urmărirea încasării creanțelor din averea debitoarei, judecătorul sindic având în procedura falimentului doar atribuții de supraveghere a activității lichidatorului, pe baza raportului de activitate prezentat lunar de către lichidator.
Justificarea legală a acestei acțiuni rezidă în obligația de a se reîntregi averea debitorului, în vederea plății debitelor, fără de care deschiderea procedurii ar fi lipsită de substanță. Noțiunea de urmărire a creanțelor include și formularea de acțiuni pentru recuperarea creanțelor debitoarei.
Motivul sus invocat este nefondat urmând a fi apreciat în consecință.
Contractul în discuție este un contract cu executare instantanee și nu succesivă.
Tribunalul Vranceaa reținut corect că marfa contractată urma să fie ridicată în tranșe conform unor termene convenite de părți prin contract, iar plata urma să se facă la finele lunii corespunzătoare fiecărei tranșe de livrare potrivit disp.art.2 alin.2 din contractul invocat în cauză.
În cazul contractului de vânzare-cumpărare comercială, care se execută prin prestări succesive, sancțiunea neexecutării este rezilierea, efectele desființării producând consecințe pentru viitor.
Până în momentul desființării contractului recurenta a primit contractul fiind cu executare succesivă, și a stornat facturile pentru cantitatea de vin neridicată.
În cauză nu s-a solicitat în același timp desființarea contractului prin efectul pactului comisoriu și executarea contractului, ci s-a cerut contravaloarea cantității de vin livrate și neachitate de către recurentă.
De altfel ar fi absurdă în speța de față repunerea părților în situația anterioară cum susține recurenta.
Motivul de recurs invocat în acest sens este nefondat.
Recurenta afirmă că din derularea contractului nr.4239/2001 nu mai are de plătit, aceasta consideră că a plătit în plus 9 mii lei rol credite, pe care însă nu pretins-o niciodată să-i fie restituită.
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4239/2001, intimata a vândut recurentei cantitatea de 5.495.117 litri vin vrac alb și roșu pentru care s-a emis un număr de 15 facturi în valoare de 55.545.390.708 lei.
Întreaga cantitate de vin a fost lăsată în custodia intimatei întocmindu-se procesul-verbal din 18.XII.2001, marfa urmând a fi ridicată conform tranșelor de livrare stabilite prin art.2 alin.2 din contract.
În perioada ianuarie-martie 2002, în raport cu avizele de însoțire a mărfii eliberate de către intimată a fost specificată cantitatea de vin livrată și tăria alcoolică în grade sall și care purta semnătura delegatului recurentei, rezultând că s-a ridicat de către aceasta 618.880 litri vin, cantitate care cumula - grade sall și potrivit clauzelor contractuale, întreaga cantitate de vin se vinde la 350 lei pe grad sall.
Expertiza efectuată în baza acestor contracte a reținut că valoarea de facturare, inclusiv accizele și -ul cantității de 618.880 litri livrați este de 3.860.526.029 lei.
Expertiza contabilă a reținut că cele două societăți au încheiat mai multe contracte în afara celui în litigiu și cum plățile făcute de către recurentă s-au realizat prin ordin de plată și nu se preciza obiectul plății s-a aplicat corect principiul imputației plății în funcție de vechimea obligațiilor.
Recurenta având mai multe datorii de aceeași natură, nu s-a folosit de dreptul său de a menționa pe ordinul de plată ce datorie urma să se astfel că toate datoriile erau scadente la data de 18.02.2001 și fiind de aceeași natură, imputația plății s-a făcut corect asupra a celor mai vechi.
Probele dosarului complet și corect administrate în cauză infirmă motivele de recurs formulate în speța de față.
Rezultă că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse în consecință, conform art.712 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta - -, cu sediul social în Focșani- jud.V împotriva deciziei civile nr.3/2007 a Tribunalului Vrancea, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14.04.2008.
PREȘEDINTE Pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure
- - - - dr.- -
Conf. disp.art. 261.pr.civ.
GREFIER,
- -
Fond: -/Red./Tehnored: / 19.05.2008/ 2 ex.
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Simona Gavrilă, Sarmisegetuza Tulbure
