Spete pretentii comerciale. Decizia 276/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 276
Ședința publică de la 11.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de apelanții Spitalul Clinic Județean de Urgență C și, împotriva sentinței comerciale nr. 3048/23.02.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na, lipsind cealaltă parte.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, apelantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Cad epus la dosar întâmpinare la apelul declarat de apelanta
Se comunică apărătoarei o copie de pe întâmpinare, aceasta nesolicitând amânarea cauzei, pentru a lua cunoștință de conținut. Totodată, depune la dosar ordinul de plată nr. 201/05.05.2009 prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 648,15 lei, precum și timbre judiciare, în valoare de 3 lei.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Apărătoarea apelantei solicită admiterea apelului propriu și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtului și la plata sumei reprezentând actualizarea debitului, dar și a cheltuielilor de judecată în integralitate. De asemenea, solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel. Reia argumentele pe larg prezentate în motivele de apel, solicită, pe de altă parte, respingerea apelului declarat de Spitalul Clinic Județean de Urgență C, ca nefondat și depune la dosar practică judecătorească și dovada efectuării cheltuielilor din apel.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3048/23.02.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta-pârâtă, împotriva pârâtului-reclamant Spitalul Clinic Județean de Urgență C și a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională a pârâtului-reclamant; ca o consecință a admiterii în parte a cererii principale, a obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte sumele de 165.229,89 lei, cu titlu de chirie, 10.899,35 lei - preț service, 67.659,71 lei - dobândă calculată până la data de 29.10.2007, precum și dobândă în continuare, calculată asupra sumei de 176.129,24 lei, până la achitarea acesteia, 73.312,30 lei - contravaloare aparatură și 9.462,53 lei - cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost sesizată cu judecata unei cereri prin care reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 176.128,69 lei, actualizată cu rata inflației, reprezentând contravaloare chirie și service conform contractelor nr. 28.102 și nr. 28.103 încheiate de părți la data de 08.08.2002, a dobânzii legale aferente acestei sume și la restituirea echipamentelor hardware și de rețea puse la dispoziția pârâtei sau a contravalorii acestora. A mai constatat că pârâta a depus la dosar o cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea nulității celor două contracte, pentru nerespectarea procedurii achizițiilor publice.
Examinând cererea principală, prima instanță a reținut că părțile au încheiat la data de 08.08.2002 contractul nr. 28.102, în temeiul căruia reclamanta-pârâtă a transmis pârâtei-reclamante dreptul de folosință asupra programului informatic Manager, cu licență pentru 40 de posturi de lucru, chiria fiind stabilită la suma de 3.300 euro lunar, la care se adăuga TVA, care urma a fi plătită în 15 zile de la emiterea facturii pentru luna precedentă. A mai constatat că prin actul adițional nr. 15838 din 2003, reclamanta-pârâtă a mai pus la dispoziția pârâtei-reclamante 10 stații de lucru, pentru o chirie de 82,5 euro lunar, fără TVA, iar ulterior contractul a fost prelungit expres, prin actul adițional nr. 3, până la data de 31.12.2004, chiria modificându-se, începând cu data de 09.08.2004, la suma de 3.371.115 ROL lunar, fără TVA, pentru fiecare post de lucru. Prin actul adițional nr. 5, începând cu data de 08.09.2005, numărul de posturi de lucru pentru care s-a acordat licența s-a majorat la 57, iar contractul a fost prelungit prin acte adiționale până la 31.12.2006.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanța de fond a constatat că, în temeiul contractului de închiriere nr. 28.102/2002, în perioada mai 2003 - iunie 2006, chiria datorată a fost de 696.960,29 lei, din care pârâta-reclamantă a achitat suma de 531.730,40 lei. Cum contractul este legea părților, potrivit art. 969.civ. Tribunalul a obligat pârâta-reclamantă la plata diferenței neachitate, de 165.229,89 lei. În acest context, a apreciat ca fiind nejustificată cererea reclamantei-pârâte de acordare, pentru aceeași perioadă, a dobânzii legale pentru întârzierea plății chiriei și a unei sume care să reprezinte contravaloarea devalorizării leului, considerând că ambele pretenții au același izvor, respectiv dezdăunări pentru întârzierea plății. Cum părțile nu au prevăzut în contract o clauză privind actualizarea debitelor în raport de inflație, iar aceasta s-a încadrat în limite previzibile, prima instanță a apreciat că pot fi acordate numai dobânzile legale, al căror cuantum calculat până la data de 29.10.2007, este de 23.222,98 lei.
Pe de altă parte, instanța de fond a mai reținut că, o dată cu încheierea contractului de închiriere a pachetului informatic Manager, părțile au semnat și contractul de service nr. 28.103/8.08.2002 - având ca obiect întreținerea periodică și service-ul operativ pentru sistemul informatic ce utiliza programul. Valoarea prestațiilor reclamantei pârâte a fost stabilită la suma de 2.700 euro lunar, la care se adăuga TVA, plata urmând a se face în termen de 30 de zile de la emiterea facturii pentru luna anterioară, clauzele privind termenul de valabilitate fiind similare cu cele cuprinse în contractul de închiriere.
Din conținutul raportului de expertiză, Tribunalul a constatat că, în perioada mai 2003 - iunie 2006, contravaloarea service-ului a fost de 251.234,05 lei, din care pârâta-reclamantă a achitat 240.454,7 lei, astfel încât, în temeiul dispozițiilor contractuale, a obligat-o pe aceasta din urmă la plata diferenței neachitate, în sumă de 10.899,35 lei și, în considerarea argumentelor deja expuse, a obligat-o și la plata dobânzii legale de 4.436,73 lei, dar nu și a contravalorii devalorizării monedei.
În ceea ce privește echipamentele hardware, a reținut că între părți s-au încheiat contractele nr. 2347/09.12.2002, nr. 16441/10.06.2003 și nr. 22487/08.08.2003, în temeiul cărora reclamanta-pârâtă a transmis gratuit pârâtei-reclamante dreptul de folosință asupra unor servere și stații de lucru destinate utilizării aplicației informatice Manager. Prima instanță a luat act de împrejurarea că, dintre aceste echipamente, pârâta-reclamantă a restituit reclamantei-pârâte doar serverul menționat în procesul-verbal încheiat de părți la data de 11.08.2003, iar valoarea echipamentelor nerestituite este de 73.312,30 lei. Constatând atât că reclamanta-pârâtă este proprietara acestor bunuri, dar și că pârâta-reclamantă și-a exprimat ferm opțiunea de a le păstra, instanța de fond a obligat-o pe cea din urmă la plata valorii actuale a echipamentelor.
Din analiza cererii reconvenționale, prima instanță a constatat că pârâta-reclamantă își invocă propria culpă, respectiv că ea însăși nu a respectat dispozițiile legale privind procedura de încheiere a contractelor. Cum nimănui nu-i este permis să invoce propria culpă pentru a obține efecte juridice care să o exonereze de obligațiile asumate, corelativ unor prestații deja efectuate de cocontractant, Tribunalul a respins cererea reconvențională, fără a mai examina dacă procedura de încheiere a contractelor trebuia să fie cea pentru achizițiile publice și, în caz afirmativ, dacă a fost respectată sau nu.
În temeiul art. 274.proc.civ. a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 9.462,53 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.
Prin apelul său, apelantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Cas olicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii reconvenționale și constatării nulității contractelor nr. 28.102 și nr. 28.103 încheiate de părți la data de 08.08.2002.
În motivare, apelantul a arătat că la încheierea contractelor au fost nesocotite prevederile nr.OUG 60/2001.
Astfel, a susținut că, în conformitate cu art. 4, ordonanța privind achizițiile publice se aplică pentru atribuirea oricărui contract de achiziție publică. Apelantul a mai apreciat că, ignorând această prevedere, au fost încălcate principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică, respectiv libera concurență, eficiența utilizării fondurilor publice, transparența și tratamentul egal, partea adversă reușind să stabilească unilateral prețul prestațiilor sale. Apelantul a arătat că nu au fost probate afirmațiile, potrivit cărora contractele ar fi fost încheiate prin aplicarea unei proceduri legale de achiziție și a menționat că, potrivit art. 13 din nr.OUG 60/2001, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de cerere de ofertă numai în cazul în care valoarea estimată fără TVA a contractului de achiziție publică este mai mică decât echivalentul în lei al sumei de 40.000 euro, iar în conformitate cu art. 15, autoritatea contractantă are obligația de a estima valoarea contractului de achiziție publică prin luarea în considerare a duratei contractului și a tuturor costurilor implicate pentru îndeplinirea acestuia, neavând dreptul de a diviza contractul în mai multe contracte distincte de valoare mai mică, în scopul evitării aplicării procedurilor de licitație deschisă sau restrânsă. În acest context, precizând că valoarea totală a contractelor depășește cu mult pragul impus, de 40.00 euro, apelantul a afirmat că trebuia parcursă procedura achizițiilor publice, iar în lipsa sa, contractele sunt lovite de nulitate, pentru fraudă la lege.
Prin apelul său, apelanta a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtului-reclamant și la plata sumei de 20.627,71 lei, reprezentând contravaloarea actualizării debitului principal (de 176.129,24 lei) cu rata inflației și a sumei de 9.986,19 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în fond.
În motivare, apelanta a arătat că, prin neacordarea debitului actualizat cu rata inflației, prima instanță a încălcat principiul reparației integrale a prejudiciului, reglementat de art. 1084.civ.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, apelanta-reclamantă a arătat că, potrivit art. 1084.civ. daunele-interese ce se cuvin creditorului cuprind atât pierderea efectivă, cât și beneficiul nerealizat, ceea ce face ca dreptul său de a primi debitul, actualizat cu rata inflației, să izvorască din lege, fără a se impune prevederea în contract a unei actualizări, așa cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Pe de altă parte, apelanta a susținut că în mod constant instanțele judecătorești au admis cumulul dobânzilor cu actualizarea creanței, în considerarea faptului că cele două instituții au natură diferită. Astfel, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite. Astfel, temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este dat de art. 43.com. pe când actualizarea își are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei. De asemenea, apelanta a arătat că și scopul pentru care cele două instituții au fost create este diferit: astfel, prin acordarea dobânzii, se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului, se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.
Invocând și prevederile nr.OG 5/2001, dar și pe cele ale art. 3712alin. 3.proc.civ. apelanta-reclamantă a susținut că, atât timp cât actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul o solicită, fie instanței care judecă în procedura somației de plată, fie unui executor judecătoresc, cu atât mai mult, pentru identitate de rațiune, ea trebuie să fie aplicată, în situația în care este solicitată într-un proces de drept comun.
Al doilea motiv de apel critică dispoziția primei instanțe, de obligare a pârâtei-reclamante la plata unor cheltuieli de judecată, în cuantum inferior celui real.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, apelanta-reclamantă a arătat că dispoziția primei instanțe este una pur arbitrară, în condițiile în care nu a fost deloc motivată. Totodată, a mai arătat că nu este incidentă situația stabilirii cheltuielilor în limita pretențiilor admise, întrucât este o vădită disproporție între suma la plata căreia Spitalul a fost obligat și cheltuielile acordate.
La data de 18.05.2009, Spitalul Clinic Județean de Urgență Cad epus întâmpinare la apelul declarat de, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate de ambele apelante, Curtea reține următoarele:
Singura critică pe care apelantul-pârât Spitalul Clinic Județean de Urgență Coa duce sentinței atacate vizează modul în care prima instanță a soluționat cererea reconvențională. Nici un contraargument nu a fost formulat în combaterea dispozițiilor de obligare a Spitalului la plată - ceea ce face ca, în considerarea caracterului devolutiv al apelului, acestea să nu mai formeze obiect al examinării Curții, urmând să fie menținute.
Totodată, trebuie subliniat că, în motivele de apel ale apelantului-pârât, acesta nu aduce nici o critică, în fapt, considerentelor reținute de prima instanță, vizând invocarea propriei turpitudini a părții, ci reia doar susținerile legate de pretinsa încălcare a procedurii achizițiilor publice.
În acest context, Curtea, în deplin acord cu instanța de fond, reține că apelantul-pârât își invocă propria culpă la încheierea contractelor. În condițiile în care, însă, nimănui nu-i este îngăduit să își invoce propria turpitudine pentru a obține protecția unui drept, constatând și că prin formularea unei cereri de constatare a nulității contractelor - motivat de nerespectarea, chiar de către autorul cererii, a unei proceduri impuse de lege în sarcina sa -, Curtea apreciază că în mod abuziv apelantul-pârât încearcă să se desprindă dintr-un raport contractual, în condițiile în care partea cocontractantă și-a respectat obligațiile asumate, așa încât, în baza art. 296.proc.civ. va respinge apelul declarat de apelantul-pârât, ca nefondat, statuând că este inutil să mai examineze măsura în care au fost sau nu încălcate dispozițiile privind procedura achizițiilor publice.
Din analiza apelului declarat de apelanta-reclamantă, rezultă că acțiunea acesteia urmărește repararea prejudiciului cauzat de către Spitalul Clinic Județean de Urgență C, prin neîndeplinirea obligației de plată asumată contractual.
Prima instanță a respins cererea reclamantei-pârâte, de acordare a actualizării sumei datorate, în temeiul contractelor intervenite între părți, motivat de faptul că părțile nu au prevăzut în contract o clauză privind actualizarea debitelor în raport de inflație, dar și că atât actualizarea, cât și dobânda legală au același izvor - dezdăunări pentru întârzierea plății.
Respingerea de prima instanță a cererii de cumulare a actualizării sumei datorate cu dobânda legală este, însă, eronată.
Potrivit art. 1084.civ. daunele-interese care se cuvin creditorului obligației neîndeplinite cuprind pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, ceea ce face ca dreptul său de a primi debitul, actualizat cu rata inflației, să izvorască din lege, fără a se impune prevederea în contract a unei actualizări.
Nu există nici o justificare, pentru a nu se permite cumulul dobânzii cu actualizarea creanței, cele două instituții având natură juridică diferită.
Astfel, Curtea reține, în deplin acord cu apelanta-reclamantă că, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
În fapt, actualizarea debitului principal nu reprezintă o sancțiune pentru neîndeplinirea obligației, ci doar o echilibrare a valorii prestației apelantei-reclamante.
Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite. Astfel, temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este dat de art. 43.com. pe când actualizarea își are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei. Mai mult decât atât, scopul pentru care cele două instituții au fost create este diferit: astfel, prin acordarea dobânzii, se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului, se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.
Reținând, așadar, că actualizarea se constituie într-un modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda urmărește acoperirea beneficiului nerealizat, Curtea apreciază întemeiată cererea apelantei-reclamante, privind cumulul dobânzii cu actualizarea.
Din raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, rezultă că suma reprezentând actualizarea debitului principal este de 20.627,71 lei, astfel încât, în considerarea tuturor argumentelor expuse mai sus, apelul declarat de apelanta urmează să fie admis, în temeiul art. 296.proc.civ. iar sentința atacată să fie schimbată în parte, în sensul obligării pârâtului-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă și a sumei menționate anterior.
De asemenea, Curtea mai constată că suma acordată de prima instanță, cu titlu de cheltuieli de judecată, este mai mică decât sumele în mod efectiv plătite de reclamanta-pârâtă, ocazionate de judecata în fond a cauzei, dar și că, din considerentele sentinței apelate, nu rezultă că judecătorul ar fi intenționat să aplice dispozițiile art. 274 al. 3.proc.civ. în sensul reducerii onorariului avocatului.
Trebuie subliniat, în acest context, că deși calculul instanței de apel relevă faptul că, în dosarul Tribunalului, au fost depuse acte doveditoare ale unor cheltuieli care depășesc suma de 9.986,19 lei, cerută de către apelanta-reclamantă, în motivele sale de apel, în plus față de cele acordate de prima instanță, Curtea va decide exclusiv în limita pretențiilor formulate. În această ordine de idei, este util a se nota că, deși în concluziile scrise, apelanta-reclamantă a indicat, în urma calculului propriu, o altă sumă, ea nu poate fi luată în considerare, având în vedere că, în acest fel, se modifică obiectul pretenției formulate prin chiar actul de sesizare a Curții, dar și că o atare cerere a fost înaintată ulterior închiderii dezbaterilor.
În temeiul art. 274 alin. 1, cu aplicarea art. 298.proc.civ. intimatul Spitalul Clinic Județean de Urgență C va fi obligat la plata către apelanta a sumei de 8.171,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, compuse din taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta, cu sediul în B,--39, tronson 3, parter, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr. 3048/23.02.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, cu sediul în C,-, jud. D și în consecință:
Schimbă în parte sentința comercială atacată, în sensul că:
Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă și a sumelor de 20.627,71 lei, reprezentând contravaloarea actualizării debitului principal, de 176.129,24 lei, și de 9.986,19 lei - cheltuieli de judecată în fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței comerciale nr. 3048/23.02.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
Obligă intimatul Spitalul Clinic Județean de Urgență C la plata către apelanta a sumei de 8.171,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. Jud. /4 ex./24.06.2009
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Mihăianu
