Anulare hotarare aga Spete. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.277
Ședința publică de 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.696F/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - -.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a înaintat la dosar, prin fax, o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare formulată de apărătorul intimatei.
Curtea pune în discuție cererea apărătorului intimatei de amânare pentru imposibilitate de prezentare.
Apărătorul apelantei solicită respingerea cererii de amânare întrucât la fila 149 din dosar se regăsește o cerere asemănătoare, instanța acordând la acel moment un termen pentru lipsă de apărare, mai mult, apărătorul intimatei nu a depus la dosar dovezi în susținerea cererii.
Cu privire la cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare formulată de apărătorul intimatului, Curtea constată că motivul invocat de apelant sub aspectul formulării în cauză și a unei alte cereri în același sens este nefondat, deoarece acea cerere nu a fost soluționată în sensul admiterii sale în temeiul art.156 pr.civ. însă cererea, de fapt, de la termenul de față este neîntemeiată, deoarece, deși s-au indicat dosarele aflate pe rol de către apărătorul în cauză nu s-a dovedit că acesta a fost angajat în acele cauze, astfel încât o respinge.
Apărătorul apelantei apreciază că, dat fiind faptul că intimata nu a prezentat înscrisurile solicitate de către instanță la termenul anterior, aceste înscrisuri sunt dovedite.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate și după examinarea cauzei, ca efect al devoluțiunii totale, solicită în principal, respingerea acțiunii formulată de reclamanta - intimată - - ca fiind formulată abuziv, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca lipsită de interes și pe fond, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Susține că intimata și-a exercitat abuziv drepturile procedurale. Intenția reală a intimatei este dorința de a desființa contractul de închiriere prin orice mijloc. Instanța de fond în mod netemeinic a reținut lipsa de rea-credință a intimatei în promovarea acțiunii și a respins excepția exercitării abuzive a drepturilor procedurale. Lipsa de interes a intimatei în promovarea cererii de chemare în judecată, deoarece interesul nu este legitim, nu este personal și direct, nu este născut și actual. Pe fond acțiunea formulată de către reclamantă este neîntemeiată. În ceea ce privește capătul doi de cerere formulat de intimată prin cererea de chemare în judecată privind evacuarea pârâtei din cadrul fermei piscicole Movilița 1 și Movilița 2-3 și Movilița 4 este neîntemeiat și/sau inadmisibil.
CURTEA
Prin acțiunea formulată în data de 18.08.2008 la Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, reclamanta - - a chemat în judecată pârâta - SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de închiriere nr.06/09.01.2007 și actul adițional nr.269/12.06.2007 precum și evacuarea pârâtei din cadrul fermelor piscicole Movilița 1, Movilița 2-3, situate pe raza comunei, județul I și Movilița 4, situată pe raza comunei Movilița, județul
Prin cererea formulată la termenul din 06.11.2008, reclamanta și-a completat obiectul cererii solicitând să se constate nulitatea contractului de închiriere și pentru motivul că este semnat de o persoană care nu a avut împuternicire din partea societății, actul de împuternicire din 05.10.2006 neexistând în evidențele acesteia, fiind fals.
Prin încheierea pronunțată la 04.12.2008 în cauză tribunalul a constatat că sunt incidente dispozițiile art.132-134 Cod procedură civilă și a apreciat că este tardivă depunerea noilor motive de întregire a cererii de chemare în judecată, astfel că nu vor fi luate în discuție. De asemenea, tribunalul a unit cu fondul excepțiile de netimbrare a acțiunii, excepția exercitării abuzive a drepturilor procedurale de către reclamantă și excepția lipsei de interes, invocate de pârâtă.
Prin sentința comercială nr.696F pronunțată la 11.12.2008 în dosarul nr- (număr vechi 744/COM/2008) Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins excepțiile invocate de pârâtă, ca nefondate, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea contractului de închiriere nr.6/09.01.2007 și actul adițional nr.269/12.06.2007 încheiate între părți, a dispus evacuarea pârâtei din bazinele piscicole Movilița1 și Movilița 2-3 situate pe raza comunei și Movilița 4 situată pe raza comunei Movilița, județul I și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 39 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că excepția de netimbrare a acțiunii este neîntemeiată, considerând că timbrarea cu valoarea de 36 lei și timbrul judiciar depus este suficientă pentru ambele capete de cerere formulate de reclamantă.
În ceea ce privește excepția exercitării abuzive a drepturilor procedurale și excepția lipsei de interes sunt, de asemenea, neîntemeiate. Abuzul de drept procesual impune analiza atât a aspectului subiectiv, constând în exercitarea dreptului cu rea-credință în scopul de a-l șicana pe adversar fie în vederea constrângerii acestuia la concesii sau abandonarea dreptului lui, cât și a aspectului obiectiv, exprimat în deturnarea dreptului de la finalitatea socio-economică pentru care a fost recunoscut.
În cauză, reclamanta a mai acționat pârâta în judecată în vederea constatării rezilierii contractului de închiriere pentru nerespectarea obligațiilor asumate într-o cauză anterioară, soluționată prin sentința irevocabilă nr.555/29.09.2008 de aceeași instanță în sensul respingerii cererii pentru motivul că prin actul adițional nu s-a mai convenit de către părți asupra rezilierii. Acest aspect cât și pretinderea că reclamanta nu s-a implicat direct în procesul în care prin decizia comercială nr.91/03.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială, prin care s-a dispus anularea hotărârii 05.10.2006 și a actelor subsecvente care includ și contractul de închiriere și actul adițional în discuție în cauză, nu pot conduce la concluzia exercitării abuzive de către reclamantă a dreptului procesual. Dimpotrivă reclamanta stăruie, pe cale legală, să obțină un drept al său, recunoscut de lege, inclusiv în raport cu dispozițiile art.1 și 3 din Decretul nr.31/1954. De asemenea, prin exercitarea acțiunii reclamanta urmărește un interes practic material legitim pentru o societate care are în concesiune bazine piscicole, în scopul obținerii de profit.
Pe fondul cauzei s-a reținut de către tribunal că prin actele cu privire la care se solicită anularea reclamanta a închiriat pârâtei unele mijloace fixe (diguri, instalații de tranzitare a apei, etc.) aferente bazinelor piscicole Movilița 1-4 pe o perioadă de 7 ani. Contractul de închiriere și actul adițional la acesta nu au fost încheiate în baza deciziei din 31.08.2006 a Consiliului de administrație, astfel cum susține pârâta, deoarece aceasta nu există. La 31.08.2006 a avut loc doar ședința consiliului de administrație care a luat în discuție ordinea de zi, printre altele și aprobarea strategiei societății. Conform procesului-verbal încheiat, la punctul 1 strategia adoptată pe 3 ani urma a fi supusă aprobării AGA cu măsuri privind închirierea de active, prelungirea la maxim 10 ani pe baza aprobării contractelor de închiriere existente, iar la punctul 2 s-a hotărât convocarea pentru 05.10.2006 cu o ordine de zi incluzând și aprobarea strategiei societății pe 3 ani, iar la punctul 3 s-au discutat probleme diverse. La 05.10.2006 a aprobat strategia inclusiv prelungirea la maxim 10 ani a contractelor de închiriere existente pentru care chiriașii au făcut investiții semnificative.
Conform art.18 lit.e din actul constitutiv al societății reclamante și art.19 lit.e din statut, consiliul de administrație avea obligația de a aproba încheierea, modificarea, rezilierea contractelor, deci și în privința contractului de închiriere în speță. Însă, în Legea nr.31/1990 aceste atribuții ale consiliului de administrație nu se regăsesc, dispozițiile art.146 dând puterea administratorilor să închirieze bunuri dar numai în anume condiții, cu aprobarea potrivit cerințelor art.115 privind convocarea. Atribuțiile înscrise în actul constitutiv/statut pentru consiliul de administrație nu au fost puse în aplicare de acesta la 31.08.2006, strategia fiind decisă în de la 06.10.2008, astfel cum a solicitat consiliul de administrație. De altfel, administratorii nici nu puteau încheia actele în discuție fără aprobarea. Ulterior, prin decizia comercială nr.91/2008 Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus anularea hotărârii din 05.10.2006 precum și a actelor subsecvente, pentru neconvocarea legală și încălcarea competenței acesteia, în dauna AGA, inclusiv în ceea ce privește aprobarea strategiei închirierii unor unități, conform art.111 pct.7 din Legea nr.31/1990.
În speță este aplicabil principiul "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis" iar tribunalul a avut în vedere forma Legii nr.31/1990 anterioară modificării prin Legea nr.441/28.11.2006, modificare în raport cu care apare ca indiscutabil că în atribuțiile consiliului de administrație nu figurează și aceea de închiriere a bunurilor, care rămâne de competența AGA ordinară.
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâta - SRL a declarat apel, timbrat și în termen legal, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, în ordine, ca fiind formulată abuziv, ca lipsită de interes, ca neîntemeiată, iar în privința capătului III de cerere, respingerea acestuia ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a invocat în esență în primul rând exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale de către intimata-reclamantă, contrar dispozițiilor art.723 alin.1 Cod procedură civilă, acțiunea în cauză fiind formulată de aceasta cu rea-credință, doar în scopul cauzării de prejudicii apelantei-pârâte. În acest sens apelanta are în vedere că G, reclamantul din cauza în care s-a pronunțat decizia nr.91/03.03.2008 și - - au simulat litigiul dintre ele pentru a obține prin decizia menționată, anularea hotărârii din 05.10.2006, în acest scop distorsionând realitatea și neprezentându-se instanței probele utile și pertinente. De asemenea, - - dorește cu rea-credință, punerea în executare a deciziei nr.91/03.03.2008, deși aceasta e împotriva interesului său, pentru că nu ar obține nici un folos practic din anularea încheierii; deși nu formulase încă acțiunea, cu rea-credință, - - a notificat apelanta sub nr.220/01.09.2008 pentru a-i preda bunurile.
Sub același aspect, la judecata în primă instanță reclamanta a obținut rectificarea erorilor materiale din dispozitivul deciziei nr.91/03.03.2008 referitor la data hotărârii anulată, deși în acea cauză fusese pârâtă, dorind prin orice mijloc desființarea contractului de închiriere încheiat cu pârâta-apelantă. Încă de la 07.05.2008 - -, care avea cunoștință de decizia nr.91/03.03.2008, a formulat o acțiune împotriva pârâtei solicitând rezilierea convențională a aceluiași contract de închiriere pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, dar acea acțiune a fost respinsă.
Exercițiul unei acțiuni trebuie să se facă în limitele bunei-credințe, altfel intervine abuzul de drept, cu privire la care trebuie analizat un element subiectiv și unul obiectiv. Sub aspect subiectiv, reclamanta recunoaște anularea contractului, iar nu respectarea acestuia, deturnând contractul de la finalitatea lui. Sub aspect obiectiv, reclamanta îndreaptă dreptul său într-o altă direcție decât s-a stabilit prin lege, împotriva scopului în care a fost prevăzut. Prin urmare, tribunalul a respins în mod greșit excepția exercitării în mod abuziv a drepturilor procedurale.
Printr-un alt motiv de apel s-a susținut lipsa de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată. Interesul reclamantului, adică folosul practic al acestuia, este o cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune.
Reclamanta nu a dovedit un interes legitim, personal și direct, născut și actual în anularea contractului de închiriere. Aceasta pentru că reclamantul nu urmărește realizarea unui interes ocrotit de lege, nu ar avea nici un folos practic din anularea contractului.
S-a arătat de către apelant că acțiunea reclamantei nu era nici fondată. Contractul de închiriere s-a încheiat în temeiul deciziei nr.01/31.08.2006 (iar nu al hotărârii din 05.10.2006) prin care s-a hotărât încheierea/prelungirea la maxim 10 ani a contractelor de închiriere cu alte societăți printre care și pârâta apelantă. Atribuțiile privind încheierea, modificarea, rezilierea contractelor revenea consiliului de administrație potrivit art.18 din actul constitutiv/statutul - -. aprobării a strategiei pe 3 ani, de către consiliul de administrație, a avut în vedere transparența activității societății. În raport cu dispozițiile art.113 din Legea nr.31/1990, art.12, 13 din actele constitutive ale societății reclamante, în atribuțiile nu intră și încheierea/prelungirea contractelor de închiriere.
În baza deciziei consiliului de administrație nr.01/31.08.2006, la 05.10.2006 consiliul de administrație l-a împuternicit pe directorul general executiv dl. să semneze în numele reclamantei contractul cu pârâta.
Deși unele considerente reținute de tribunal sunt justificate, altele sunt bizare.
Astfel, prin considerentele sentinței apelate, situația de fapt și de drept a fost interpretată în mod superficial și, oricum, nu a existat nici o pe 06.10.2008. Atribuțiile consiliului de administrație prevăzute de art.18, 19 din actele constitutive au fost în realitate, puse în aplicare prin decizia 1/31.08.2006 prin care consiliul de administrație a hotărât închirierea, prelungirea la maxim 10 ani a contractelor de închiriere. Referitor la art.146 din Legea nr.31/1990, bunurile constituind obiectul contractului de închiriere nu depășeau J din valoarea activelor societății și, de altfel, la dosar nici nu existau dovezi privind valoarea contabilă a bunurilor - -.
Tribunalul a reținut greșit că de la 05.10.2006 a hotărât asupra strategiei, astfel cum I s-a cerut de consiliul de administrație. În raport cu art.111 alin.2 lit.f și art.113 din Legea nr.31/1990, bunurile închiriate pârâtei nu reprezintă unități ale societății reclamante, dispozițiile respective nefiind aplicabile. Contractul de închiriere nu ar fi anulat nici în situația în care încheierea lui ar fi fost adoptată doar prin hotărârea din 05.10.2006, dată fiind incidența principiului bunei-credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și a principiului asigurării stabilității circuitului civil, ca excepție de la principiulresoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, soluția justificându-se pe echitate și utilitate socială. Or, reclamanta își invocă propria turpitudine.
Referitor la greșita admitere a capătului de cerere privind evacuarea pârâtei, s-a arătat că tribunalul nu a indicat și considerentele avute în vedere în acest sens, sentința nefiind motivată sub acest aspect. Cererea de evacuare nu este nici întemeiată. Reclamanta nu este și proprietara terenului de sub luciul de apă (ci ), al apei (ci AN - Apele Române) și al fondului piscicol (ci pârâta). Pârâta are încheiat cu AN Apele Române abonament de exploatare a resursei de apă și plătește redevența anuală către. În această situație evacuarea este neîntemeiată/ inadmisibilă.
În susținerea apelului s-au depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Apelanta-pârâtă a formulat și cerere de suspendare a executării vremelnice, care prin încheierea pronunțată în cauză la 30.04.2009 a fost respinsă, ca nefondată.
Intimata-reclamantă - - a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, deoarece tribunalul a admis în mod corect acțiunea reclamantei, sentința pronunțată în acest sens fiind temeinică și legală, conform considerentelor menționate în cuprinsul acesteia.
De asemenea, și intimata-reclamantă a depus înscrisuri la dosar.
Curtea a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri, inclusiv depunerea de către intimată a originalului împuternicirii emise la 11.12.2006 precum și a deciziei nr.1/31.08.2006 a consiliului de administrație, respingând proba testimonială solicitată.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin primul motiv de apel formulat, apelanta critică în mod nejustificat respingerea de către tribunal a excepției exercitării în mod abuziv a drepturilor procedurale de către reclamantă, susținând că formularea cererii de chemare în judecată în speță de către aceasta s-a făcut cu rea-credință și nu în scopul recunoscut de lege ci pentru a prejudicia pârâta, contrar art.723 alin.1 Cod procedură civilă. Aspectele susținute în acest sens nu sunt însă de natură și nici probate pentru a fi în măsură să permită reținerea relei-credințe și a deturnării scopului acțiunii. Astfel, se pretinde că părțile în procesul soluționat prin decizia nr.91703.03.2008 au simulat litigiul dedus judecății numai pentru a se obține anularea hotărârii din 05.10.2006 și a actelor subsecvente. Nu se indică în concret, însă, elementele obiective, de fapt sau de drept, în raport cu care se poate aprecia voința în sensul simulării și nici nu se probează astfel de elemente. Apelanta nu-și concretizează susținerea nici referitor la probele utile și pertinente care, dacă ar fi fost administrate nu ar mai fi distorsionat realitatea în procesul respectiv.
Practic apelanta nu indică nici un motiv pentru care acordul - - exprimat în cauza respectivă în sensul admiterii acțiunii prin anularea hotărârii de la 05.10.2006 nu ar fi constituit o poziție procesuală întemeiată și legală.
Aceasta în condițiile în care decizia comercială nr.91/03.03.2008 are autoritate de lucru judecat iar potrivit art.1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care face afirmația în instanță. În raport cu obiectul și motivarea cererii de chemare în judecată, prin formularea acesteia nu se urmărește o așa-zisă "punere în executare" cu rea-credință de către reclamantă a deciziei comerciale menționate ci îndreptarea în mod legal a situației juridice a unor acte subsecvente încheiate în baza unui act juridic anulat, ceea ce constituie nu numai un interes legitim dar și o obligație legală, nejustificându-se menținerea incertitudinii cu privire la actele respective. Notificarea nr.220/01.07.2008 nu reflectă în sine decât înștiințarea apelantei într-un prim demers de soluționare a situației ivite, referitor la anularea hotărârii și a actelor subsecvente, cu consecința neproducerii de efecte juridice de către contractul de închiriere dintre părți, aceasta justificând restituirea bunurilor. De asemenea, în raport cu prevederile art.281 Cod procedură civilă nu se face distincție în ceea ce privește dreptul și interesul oricăreia dintre părțile în judecată de a obține rectificarea erorilor strecurate în hotărârea judecătorească.
În derularea contractului de închiriere oricare dintre părți poate constata, că nu continuarea ci încetarea executării acestuia corespunde interesului său iar în măsura în care invocă motive temeinice și legale poate tinde la realizarea acestui interes fie și pe calea acțiunilor în instanță. Nici unul dintre aspectele invocate de apelant nu justifică aprecierea în sensul că formularea cererii de chemare în judecată în speță ar constitui un abuz de drept, neprobându-se nici reaua credință și nici deturnarea dreptului de la scopul legal pentru care a fost prevăzut.
Tribunalul a respins în mod legal și excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, motivul de apel susținut în sens contrar fiind nefondat. În condițiile în care prin decizia comercială nr.91/03.03.2008 s-a dispus în mod definitiv și irevocabil anularea hotărârii din 05.10.2006 precum și a actelor subsecvente, reclamanta justifica un interes legal, personal, direct, născut și actual în a solicita anularea contractului de închiriere încheiat cu pârâta.
Referitor la motivul de apel privind fondul cauzei, strategia societății, referitoare și la încheierea/prelungirea contractelor de închiriere a mijloacelor fixe, inclusiv cel încheiat cu pârâta a constituit obiectul discuției și hotărârii în consiliul de administrație de la 31.08.2006 și apoi al aprobării prin hotărârea de la 05.10.2006, în sensul în care se va preciza în continuare. În condițiile în care actul constitutiv/statutul - - prevedea atribuția consiliului de administrație cu privire la încheierea, modificarea, rezilierea contractelor de închiriere, deși o astfel de atribuție nu era conferită și prin Legea nr.31/1990, potrivit deciziei nr.01 din 31.08.2006 (depusă în dosarul de apel la fila 30) consiliul de administrație a hotărât încheierea/prelungirea contractelor de închiriere numai pe baza și în conformitate cu condițiile în care convocată la 05.10.2006 va aproba strategia societății inclusiv în privința contractelor de închiriere.
Conținutul deciziei, în funcție de modul de redactare nu a fost contestat în sensul că ar fi fost falsificat, iar din acest conținut rezultă în mod evident stabilirea faptului că nu hotărârea consiliului de administrație ci hotărârea de aprobare a stratagemei societății va delimita condițiile și va constitui baza închirierii/prelungirii contractelor de închiriere, nefiind vorba de un astfel de demers doar în scopul asigurării transparenței activității.
În urma aprobării strategiei prin hotărârea din 05.10.2006, în baza acestei hotărâri s-a procedat și la încheierea contractului nr.06/09.01.2007 cu pârâta în cauză. Împuternicirea dată la 11.12.2006 de către consiliul de administrație directorului general executiv al societății să semneze contractul de închiriere cu pârâta nu este de natură să reflecte încheierea acestui contract în baza deciziei consiliului de administrație din 31.08.2006 iar nu în baza hotărârii de la 05.10.2006, administratorii hotărând în mod firesc reprezentarea societății de către unul dintre aceștia la încheierea unui act, ceea ce nu se confundă cu hotărârea în sine de încheiere a actului respectiv.
Ulterior, prin decizia comercială nr.91/03.03.2008 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a anulat hotărârea (și actele subsecvente), nu pentru motivul că nu ar fi existat posibilitatea legală de a se aproba prin hotărârea un aspect prevăzut prin actul constitutiv în atribuția consiliului de administrație, deoarece în cazul manifestării voinței societare în acest sens este chiar indicat ca să substituie sub aspect decizional administratorii, ci pentru vicii procedurale referitoare la convocarea și la faptul că unele aspecte din ordinea de zi priveau AGA ordinară. În raport cu această decizie, potrivit principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, anularea actului principal, inițial are drept consecință și anularea actelor subsecvente, în situația dată nefiind incident, cu titlu de excepție, principiul bunei-credințe a subdobânditorului cu titlu oneros sau a principiului stabilității circuitului civil, decizia nr.91/03.03.2008 având autoritate de lucru judecat.
turpitudine a reclamantei nu se invocă nici în cauză și nu a fost invocată, totuși nici în cauza în care s-a pronunțat decizia menționată, iar indicarea la 06.10.2006 nu este decât o eroare materială.
Tribunalul și-a motivat și soluția de admitere a capătului de cerere privind evacuarea pârâtei, din moment ce contractul de închiriere și actul adițional la acesta, în baza cărora pârâtul deținea imobilele au fost anulate, iar reclamanta a solicitat evacuarea practic pentru lipsă de titlu. Nu se poate reține inadmisibilitatea cererii de evacuare în raport cu faptul că unele dintre elementele componente ale exploatărilor piscicole se găsesc în proprietatea altor persoane decât reclamanta, pentru care pârâta a încheiat convenții în vederea utilizării. Contractul de închiriere dintre părți este distinct iar nu conex cu celelalte convenții.
Prin urmare, sentința atacată este temeinică și legală, ceea ce impune menținerea ei, motivele de apel fiind în totalitate, nefondate.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelanta - SRL cu sediul în U, Calea B, nr.83,.48,.C,.2,.7, județul I, împotriva sentinței comerciale nr.696F/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - - cu sediul în S, str. - -, -,.A,.2,.5, județul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu
