Spete pretentii comerciale. Decizia 28/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.28
Ședința publică din data de 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâtulMINISTERUL TURISMULUI,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, Calea, nr. 152, sector 1, împotriva sentinței nr. 882 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata- -,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul pârât Ministerul Turismului, prin avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 29 dosar și intimata reclamantă - -, reprezentată de avocat, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 28 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că apelul este motivat, netimbrat, după care:
Avocat, pentru apelantul pârât Ministerul Turismului, depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 2129 lei, conform ordinului de plată nr.45/25.02.2009 și timbre judiciare în cuantum de 5 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
Avocat, pentru intimata reclamantă - -, depune la dosarul cauzei întâmpinare, care a fost comunicată și părții adverse.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul prin apărători, precizează că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea și, respectiv, combaterea apelului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul pârât Ministerul Turismului critică hotărârea instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelanta că la instanța de fond a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova de soluționare a cauzei în primă instanță, în speță fiind incidentă legea specială, conform art.286 și 287 din nr.OUG304/2006, raportat la art.10 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, această excepție fiind respinsă de instanța de fond prin încheierea de ședință din 17.09.2008.
Consideră apelanta că instanța competentă a soluționa ca primă instanță litigiul era Curtea de APEL PLOIEȘTI și nu Tribunalul Prahova, motiv pentru care solicită admiterea excepției, desființarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare în primă instanță de către Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pe fondul cauzei, apelanta solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante, contractul nu a fost semnat de reprezentantul apelantei și nu poate fi avut în vedere.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă - -, solicită respingerea apelului ca nefondat.
În ceea ce privește excepția invocată, precizează că instanța de fond în mod corect a respins-o deoarece acțiunea formulată este o acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile art.969 Cod civil, iar nu o acțiune care să vizeze un act administrativ emis în legătură cu procedura achizițiilor publice.
Susține intimata că instanța de drept comun este competentă a soluționa cauza, întrucât obiectul acesteia nu-l reprezintă despăgubiri ci prețul unui serviciu deja prestat.
Referitor la același aspect, intimata susține că tot Tribunalul Prahovas -a pronunțat în soluționarea somației de plată, în care debitoarea pârâtă nu a invocat această excepție, iar legea menționează că pentru soluționarea somației este competentă instanța care soluționează și fondul cauzei.
Cu privire la fondul cauzei susține că instanța de fond nu a greșit deoarece din actele existente la dosar rezultă fără tăgadă că intimata a fost câștigătoarea licitației, că s-a semnat contractul pe fiecare pagină de către directorul general de la Direcția Generală Promovare Turism din cadrul Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale (), iar prin actul anexa 4 se precizează că spoturile trebuie difuzate de urgență deoarece valabilitatea contractului încetează la data de 1 iunie 2007, spoturile fiind difuzate în perioada 18 mai - 31 mai 2007, anexa 5, iar la data de 15 iunie 2007 emis factura în discuție, fiind semnată de și aplicată ștampila.
Susține intimata că factura nu a fost contestată niciodată însă s-a refuzat plata acesteia.
Solicită respingerea apelului sub ambele aspecte.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței aflată la dosarul cauzei.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul pârât Ministerul Turismului, precizează că solicită cheltuieli de judecată, respectiv cuantumul taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL PENTRU INTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII,COMERT,TURISM SI PROFESII LIBERALE, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 150.494,9 lei cu titlu de preț.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în urma procedurii de cerere de oferte organizată în data de 2 mai 2007 pentru atribuirea contractului de achiziție publică având drept obiect prestarea de servicii de publicitate pentru realizarea campaniei de promovare a programului "O săptămână la mare", a fost declarată câștigătoare, conform procesului verbal al ședinței de deschidere nr.2890 de la acea dată, precum și cu adresa nr.2978/8 mai 2007 emisă de către pârâtă prin care se menționează expres "Oferta dumneavoastră a fost acceptată fiind considerată câștigătoare cu prețul de.".
În acest context, reclamanta a arătat că prin înscrisul reprezentând anexa II a fost invitată la sediul pârâtei în data de 17 mai 2007 pentru semnarea contractului de achiziție publică cu mențiunea de a prezenta obligatoriu scrisoarea bancară de bună execuție în cuantum de 5 % din valoarea contractului.
A învederat reclamanta că la data de 16 mai 2007 Bank a eliberat scrisoarea de garanție bancară de bună execuție și că în data de 17 mai 2007 s-a prezentat în vederea semnării contractului conform înțelegerii, contract ce a fost semnat pe fiecare pagină de către directorul general de la Direcția Generală Promovare Turism, respectiv d-na -, cu precizarea din partea acesteia că ministrul de la acea dată va aplica pe contract semnătura sa ulterior (odată cu mapa zilnică), dar și cu mențiunea că spoturile trebuiesc difuzate deoarece contractul încetează la data de 1 iunie 2007 (anexa IV).
În continuare, a mai arătat reclamanta că în perioada imediat următoare respectiv 18 mai - 31 mai 2007 s-au difuzat pe posturile de televiziune, PRO TV și 1 spoturile publicitare din cadrul campaniei "O săptămână la mare", după care la data de 15 iulie 2007 prestatorul a emis factura conținând c/valoarea difuzării spoturilor în sumă totală de 150.494,9 lei fiind semnată de către pârâtă.
Cu privire la aceasta, reclamanta a arătat că deși în repetate rânduri a încercat recuperarea sumei, pârâta nu a înțeles să dea curs nici concilierii prealabile și nici obligației de plată.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare, însă la termenul de judecată din data de 17.09.2008 a invocat excepția necompetenței materiale, excepție ce a fost respinsă de către instanță pentru considerentele reținute în încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2008.
Prin sentința nr.882/08.10.2008 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 150.494,9 lei debit, 500 lei taxă judiciară de timbru și 2000 lei onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit procesului verbal al ședinței de deschidere nr.2890 din 2.05.2007 și adresei nr.2978/9.05.2007 emise de pârâta Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, Direcția Generală Promovare Turistică, în urma evaluării ofertei depuse la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică având ca obiect prestarea de servicii de publicitate pentru realizarea campaniei de promovare a programului "O săptămână la mare" "Servicii de publicitate și de comercializare", oferta reclamantei - - a fost acceptată fiind considerată câștigătoare cu prețul de 126.433,6 lei fără TVA, reclamantei revenindu-i obligația prezentării scrisorii bancare de bună execuție în cuantum de 5 % din valoarea contractului.
Conform înscrisului existent la fila 8, la data de 16 mai 2007 reclamanta s-a obligat ca în termen să efectueze o plată în favoarea achizitorului până la concurența sumei de 6322 RON, pentru care Bank primind scrisoarea de garanție de bună execuție valabilă până la data de 16 iunie 2007.
Ulterior la data de 17.05.2007 reclamanta a semnat împreună cu un reprezentant al pârâtei contractul de servicii de publicitate media (filele 9 - 15), având în vedere și lipsa răspunsului la interogatoriu cu aplicarea disp.art.225 pr.civilă.
Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate iar campania de publicitate a fost difuzată la mai multe posturi de televiziune (filele 16, 17), motiv pentru care la data de 15.06.2007 reclamanta a emis factura fiscală nr.-, ce a fost însușită la plată de către pârâtă prin aplicarea semnăturii de primire de către persoana împuternicită.
Din înscrisurile existente la filele 23 - 26 rezultă că în timpul și ulterior executării contractului între părți s-a derulat o bogată corespondență pe cale electronică, care alături de celelalte probe și a poziției procesuale a pârâtei în sensul refuzului de a răspunde la interogatoriu (susținerea acesteia în sensul că persoana care era în măsură să răspundă nu mai este angajata ministerului, nejustificând lipsa răspunsului la interogatoriu întrucât acesta este adresat pârâtei persoană juridică ca parte contractantă și nu unei persoane fizice ) dovedesc că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată pentru serviciile de care a beneficiat din partea reclamantei.
Față de considerentele mai sus arătate, tribunalul în temeiul art.969 cod civil a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 150.494,9 lei cu titlu de debit.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal pârâtul Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, criticând-o pentru următoarele motive:
1. în mod greșit instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova de soluționare a cauzei în primă instanță, întrucât în speță este incidentă legea specială, conform art.286 și 287 din nr.OUG304/2006, raportat la art.10 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, apreciind că instanța competentă a soluționa în primă instanță litigiul era Curtea de APEL PLOIEȘTI și nu Tribunalul Prahova.
2. în mod greșit instanța de fond a reținut că la data de 17.05.2007 a fost semnat contractul de servicii de publicitate media întrucât contractul nu a fost semnat de reprezentantul legal.
3. în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile cuprinse în art.969 Cod civil, în speță neputând fi vorba de o convenție legal făcută.
4. în situația în care contractul nu a fost semnat, pentru rezolvarea acestei situații intimata-reclamantă trebuia să întreprindă demersurile prevăzute de legea specială, respectiv nr.OUG34/2006 privind achizițiile publice, fără a trece însă la prestarea serviciilor prevăzute în contract.
5. în lipsa unui contract legal încheiat, apelanta, finanțată integral de la bugetul de stat, nu poate achita nici un fel de sumă.
Se solicită în principal admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Prahova în ceea ce privește soluționarea ca primă instanță a cauzei, desființarea hotărârii pronunțate și reținerea cauzei spre judecare de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, iar în subsidiar admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
otrivit nr.OUG221/23.12.2008 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, conform prevederilor art.10 și art.17, Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale a fost scindat în alte două ministere, respectiv Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de și Ministerul Turismului, stabilindu-se că succesorul în drepturi și obligații, cu incidență în prezenta cauză, este Ministerul Turismului.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Se susține de către intimata-reclamantă că instanța de fond în mod corect a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova de a soluționa cauza în primă instanță, deoarece acțiunea formulată este o acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile art.969 Cod civil, iar nu o acțiune care să vizeze un act administrativ emis în legătură cu procedura achizițiilor publice.
Precizează intimata-reclamantă că instanța de drept comun este competentă a soluționa cauza, întrucât obiectul acesteia nu-l reprezintă despăgubiri ci prețul unui serviciu deja prestat.
Referitor la același aspect, susține că tot Tribunalul Prahovas -a pronunțat în soluționarea somației de plată, în care debitoarea pârâtă nu a invocat această excepție, iar legea menționează că pentru soluționarea somației este competentă instanța care soluționează și fondul cauzei.
Cu privire la fondul cauzei susține că instanța de fond nu a greșit deoarece din actele existente la dosar rezultă fără tăgadă că intimata a fost câștigătoarea licitației, că s-a semnat contractul pe fiecare pagină de către directorul general de la Direcția Generală Promovare Turism din cadrul Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale () și aplicată ștampila.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Prin contractul de servicii de publicitate media nr.16 din 17 mai 2007 prestatorul - - P s-a obligat să execute pentru achizitorul Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale () servicii de publicitate pentru realizarea campaniei de promovare a programului "O săptămână la mare", constând în difuzarea unui spot video de 30 secunde pe primele trei posturi naționale de televiziune, selectate din punct de vedere al audienței, în perioada 17.05.2007-01.06.2007, în conformitate cu obligațiile menționate în acest contract, pentru suma de 126.433,6 lei și TVA în valoare de 24.022,4 lei.
Potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și achizițiile publice, sunt asimilate actelor administrative.
În baza acestor dispoziții legale, precum și a dispozițiilor art.8 alin.2 din același act normativ, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze toate litigiile care apar în faza premergătoare unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
Contractul nr.16/17.05.2007 este un contract administrativ deoarece a fost încheiat în baza finalizării unei proceduri de achiziție publică în conformitate cu dispozițiile nr.OUG34/2006.
Susținerile reclamantei în sensul că acest contract ar avea caracter comercial urmează a fi înlăturate deoarece contractul având ca obiect achiziții publice au fost considerate, prin voința legiuitorului, contracte administrative, astfel cum reiese în mod inechivoc din dispozițiile art.2 alin.1 lit.c din legea nr.554/2004.
De asemenea, legiuitorul a stabilit competența exclusivă a instanțelor de contencios administrativ în ceea ce privește orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractelor administrative.
Acest litigiu privește executarea unui contract administrativ și în consecință dispozițiile art.255 alin.1 din nr.OUG34/2006 nu sunt aplicabile în cauză.
În conformitate cu art.286 din nr.OUG34/2006, pentru soluționarea litigiilor apărute după încheierea contractelor de achiziție publică este competentă numai instanța de judecată.
Aceste dispoziții legale înlătură competența Autorității Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor în soluționarea litigiilor apărute după încheierea contractelor de achiziție publică, dar nu înlătură competența instanțelor de contencios administrativ, susținerile reclamantei privind competența instanțelor de drept comun fiind neîntemeiate.
În consecință, litigiul dintre cele două părți urmează a fi soluționat de instanța de contencios administrativ competentă material și teritorial.
În conformitate cu art.3 pct.1 Cod procedură civilă și art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.
În consecință, Tribunalul Prahova nu era competent material de a soluționa în primă instanță acțiunea formulată de reclamantă.
Având în vedere aceste concluzii, Curtea nu mai consideră necesar a mai examina celelalte motive de apel invocate de pârâtă, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța competentă material și teritorial dea soluționa litigiul în primă instanță.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art.297 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va anula sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția contencios administrativ și fiscal, în primă instanță.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata la plata către apelantă a sumei de 2.134 lei cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâtul MINISTERUL TURISMULUI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, Calea, nr. 152, sector 1, împotriva sentinței nr. 882 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata- -,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul P și în consecință:
Anulează sentința nr.882 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția contencios administrativ și fiscal în primă instanță.
Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 2.134 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./CC
5 ex/26.03.2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Valentina GheorgheJudecători:Valentina Gheorghe, Adrian Remus Ghiculescu
