Spete pretentii comerciale. Decizia 289/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.289
Ședința publică din data de 16.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.12962/08.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGRICOLA B
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 09.06.2009, respectiv 16.06.2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.12962/08.11.2007, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2000. respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2000 este considerată neîntemeiată deoarece pârâta a efectuat o plată cu titlu de contravaloare redevența pentru anul 2000 la data de 30.11.2001. Astfel această plată este o recunoaștere a dreptului pretins de reclamanta si reprezinta un caz de întrerupere a prescripției în baza art. 16 lit. a din Decretul 167/1958.
Expertiza a stabilit cuantumul redevenței în baza contractului de concesiune nr. 448/2000 pentru anul 2000-2002 și penalități calculate de la data emiterii facturilor de către ADS conform HG 831/1997, menționând că penalitățile trebuiau înregistrate ca venituri conform metodologiei contabile în vigoare in contul 7581 venituri din despăgubiri, amenzi și penalități prin debitul contului 461 debitori diverși, calculându-se și TVA pentru redevența.
Pentru neexecutarea obligaților contractuale de către concesionar, de plată a redevenței la termenele stipulate, sancțiunea era plata de penalități în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind executarea creanțelor bugetare OUG 11/1996, însă la art. 5.3 din contract s-a stabilit că neplata redevenței la termenul limită stabilit, ultima zi a lunii considerat termen scadent, conduce la rezilierea contractului de concesiune. De asemenea, potrivit contractului art. 10.1 lit. b, printre cazurile de încetare a efectelor contractului este și acela al rezilierii de drept în cazul nerespectării obligațiilor asumate de concesionar cu plata de despăgubiri aferente.
Așadar, părțile au stipulat un pact comisoriu de grad IV care presupune desființarea necondiționată a contractului, de îndată ce a expirat termenul de executare fără ca obligația să fie adusă la îndeplinire, situație in care nu mai sunt necesare punerea în întârziere și orice altă formalitate prealabilă. Prin urmare, pactul comisoriu a operat prin neîndeplinirea obligațiilor de plată a redevenței la scadență, contractul fiind reziliat de drept.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, solicitând schimbarea hotărârii de fond, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata redevențelor datorate și a penalităților de întârziere.
Apelanta a formulat următoarele critici:
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.1358/2006 prin care s-a admis recursul Agenției Domeniilor Statului, s-a casat decizia comercială nr.571/2004 și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București, prima instanță a fost îndrumată să administreze în cauză proba cu expertiză în specialitatea contabilitate, iar pe baza concluziilor, să hotărască în cauza de față.
Expertul contabil a concluzionat că intimata pârâtă datorează în baza contractului de concesiune nr.448/2000, următoarele sume de plată: 906.810,90 RON, redevențe, și 1.076.288,198 RON - penalități de întârziere, TVA - 143.541,55 RON.
Deși rezultatul expertizei consfințește pretențiile reclamantei, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei.
În dovedire, a fost administrată proba cu expertiză contabilă care a avut ca obiective: calculul redevenței în baza contractului de concesiune nr.448/25.04.2000, în funcție de suprafața real concesionată ținând cont de terenurile restituite conform Lg.10/2001, calculul penalităților de întârziere și TVA.
Expertiza contabilă a concluzionat că intimata pârâtă datorează suma de 894.195,24, redevență, 1.159.451,06 lei, penalități de întârziere și 38.760,54 TVA.
Intimata-pârâtă, legal citată, nu s-a prezentat în instanță, nu a solicitat probe în apărare.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea constată apelul fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.360.420.066 lei, din care 1.599.475.883 lei, reprezentând redevență - neachitată și 1.760.944.183 lei, penalități de întârziere, calculate până la data de 20.10.2003, în baza contractului de concesiune nr.448/25.04.2000, corespunzător anilor 2000-2001 și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de la data de 20.10.2003, până la stingerea debitului.
Prin sentința civilă nr.4641/7.04.2004, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Prin decizia comercială nr.571/9.12.2001, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a admis apelul declarat de AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, a schimbat în tot sentința atacată, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2000, respingând ca prescrisă cererea pentru pretențiile aferente anului 2000 și ca neîntemeiată pentru celelalte pretenții.
Prin decizia nr.1358/5.04.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București, reținând că cele două instanțe nu au analizat actele depuse de reclamantă, încălcând principiul desprins din art.129 pr.civ. și nu au administrat nici o probă concludentă de natură să lămurească starea de fapt, cu privire la cuantumul redevenței.
În fond, după casare, la prima zi de înfățișare, reclamanta și-a majorat pretențiile în conformitate cu art.132 alin.2 pct.2 pr.civ. la suma de 2.249.388,15 lei RON, având în vedere redevențele și penalitățile calculate, plus TVA, aferente perioadei 2000 - 2002.
Potrivit art.4 din contractul nr.448/25.04.2000, pârâta AGRICOLA B avea obligația să plătească redevența, trimestrial, în echivalent în lei a 520 kg ha anual pentru terenul arabil și a 515 kg ha anual pentru pășuni și fânețe la prețul stabilit pentru cotația bursieră la momentul plății, în funcție de singura bursă cunoscută, cea de la.
De asemenea la art.4 alin.3 din contract s-a specificat că în cazul în care există cereri de revendicare a terenului agricol ce face obiectul concesiunii, conform Lg. nr.1/2000, potrivit prevederilor Lg.nr.18/1991 și ale Lg.nr.169/1997 sau în baza altor titluri legale emise de instanțele judecătorești, cuantumul redevenței se va recalcula proporțional cu suprafața rămasă în urma revendicării.
Potrivit art.5 alin.2 din contract, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor privind plata redevenței, se percep penalități în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind executarea creanțelor bugetare.
Este adevărat că potrivit art.10 alin.1 lit.b din contract, părțile au prevăzut că prezentul contract încetează, prin reziliere de drept, în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, cu plata unei despăgubiri în sarcina acestuia din urmă, însă, indiferent de gravitatea pactului comisoriu stipulat, singurul în drept a aprecia dacă este cazul să aplice rezoluțiunea/rezilierea contractului este creditorul care și-a executat obligațiile, în speță, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură facultatea acestuia de a cere executarea contractului și de a nu se ajunge la rezoluțiune/reziliere.
Prin urmare, prima instanță, respingând acțiunea în baza aplicării pactului comisoriu expres, a făcut o greșită aplicare a prev. art.1020-1021 Cod civil, în condițiile în care apelanta-pârâtă a cerut executarea contractului și nu rezoluțiunea/rezilierea acestuia.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile contractuale privind plata redevenței, înscrise în art.4 din contract, și cele privind plata penalităților de întârziere conform art.5 alin.2, in raport de concluziile raportului de expertiza contabila, Curtea va omologa raportul expertizei contabile, necontestat de intimată, cu privire la debitele datorate de aceasta, în sumă de 894.195,24 lei, redevență datorată pentru perioada 1.03.2000 - 31.12.2002, 1.159.451,06, penalități de întârziere, având în vedere plata sumei de 1.694.772.900 ROL efectuată la data de 12.06.2001 în contul redevenței totale de 10.636.725.332 ROL și ținând cont de suprafețele de teren real concesionate, ca urmare a soluționării cererilor de revendicare a unor suprafețe de teren in baza Lg. nr.1/2000, Lg.nr.18/1991 și ale Lg.nr.169/1997.
Având în vedere că potrivit prevederilor Lg.nr.345/2002, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a devenit din luna iunie 2002 plătitor de TVA, a rezultat că intimata înregistrează ca debit TVA la redeventa datorată, conform suplimentului la raportul expertizei contabile intocmit de expertul contabil desemnat in cauza, in suma stabilită de acesta, 60.953,36 lei (fila 78 dosar apel).
În consecință, pentru aceste motive, Curtea va constata apelul fondat și îl va admite, conform art.296 pr.civ. în sensul că va schimba, în parte, sentința atacată și pe fond, va admite acțiunea reclamantei precizată, va obliga pârâta la plata sumelor de: 894.195,24 lei, redevență, 1.159.451,06 lei, penalități de întârziere, 60.953,36 lei TVA, astfel cum au fost calculate de expertul contabil desemnat in cauză și necontestate de intimată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, respectiv respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2000, având în vedere plata efectuată de pârâtă cu titlu de redevență pentru anul 2000, efectuată la data de 30.11.2001, și care a avut ca efect întreruperea cursului prescripției conform art.16 lit.a) din Decretul nr.167/1958.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.12962/08.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGRICOLA B cu sediul în comuna B, Județul
Schimbă în parte sentința comercială atacată, în sensul că pe fond:
Admite acțiunea precizată.
Obligă pârâta la plata sumei de 894.195,24 lei, redevență, 1.159.451,06 lei, penalități de întârziere și 38.760,54 TVA.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud./15.07.2009
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Veronica Dănăilă
