Spete pretentii comerciale. Decizia 291/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.291
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta, împotriva încheierii din data de 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SI ASOCIAȚII
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/23.02.2009 și intimata prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/23.02.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON.
Recurenta, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 RON, respectiv ordinul de plată nr.34 și timbru judiciar în valoare de 0,30 RON.
Curtea, ia act de legala timbrare a cererii de recurs în cuantumul dispus de instanță prin rezoluție, conform dovezilor consemnate la dosar de către recurentă prin apărător.
Intimata, prin avocat, depune la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar apărătorului recurentei.
Recurenta, prin avocat, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 1 B, întrucât pricina trebuia soluționată în primă instanță de judecătorie conform deciziei nr.XXXII a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii. Învederează că inițial au invocat excepția necompetenței materiale în fața Judecătoriei Sectorului 1 B, însă la data respectivă nu era pronunțată decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și în mod corect prima instanță a disjuns acest capăt de cerere și l-a înaintat spre competentă soluționare Tribunalului București, iar ca urmare a pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție a înțeles să invoce din nou excepția în fața Tribunalului București. Apreciază că, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție se aplică și în obligația de a face prin asimilare, întrucât urma să fie obligați să publice scuze într-un ziar de circulație națională ce implica achitarea unui tarif de publicitate. În subsidiar, solicită modificarea încheierii recurate, în sensul obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON conform facturii nr.153/29.09.2008 aflată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială. Arată că, în prezentul stadiu procesual al cauzei, nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului, întrucât decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție nu face vorbire despre cauza dedusă judecății, cauza având ca obiect obligația de a face. Consideră că, Tribunalul Bucureștia făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art.2 pct.1 lit.a pr.civ. reținând că este vorba de un obiect nepatrimonial al cauzei, neputând fi efectuată o evaluare certă. În ceea ce privește subsidiarul recursului privind cheltuielile de judecată, solicită respingerea recursului, întrucât angajarea avocatului și plata acestuia a fost făcută de recurentă după data renunțării intimatei la judecată. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 B la data de 14.04.2008 reclamanta & ASOCIAȚII a chemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea acesteia la achitarea către societatea sa a sumei de 1 Ron cu titlu de daune morale și, de asemenea, la scuze publice într-un ziar de acoperire națională.
Prin sentința civilă nr.7799/09.06.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei pe capătul de cerere având ca obiect publicare de scuze.
A declinat competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială.
A disjuns judecarea capătului de cerere având ca obiect contravaloare daune și a dispus formarea unui nou dosar cu citarea părților, reclamanta cu mențiunea de a depune în dosarul nou format în copie filele 2-22, 29-32, 34-44 din dosarul nr- sub sancțiunea prevăzută de art.1551Cod pr.civ.
A stabilit termen de judecată în dosarul nou format pentru data de 29.09.2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență că prima dintre pretențiile reclamantei are un evident caracter nepatrimonial, justificarea acesteia regăsindu-se în existența relațiilor contractuale dintre părți.
Instanța a mai reținut că, față de dispozițiile art.2 pct.1 lit. Cod pr.civ. doar tribunalul, ca instanță de fond, se poate pronunța asupra capătului de cerere având ca obiect publicarea de scuze.
A mai reținut că, doar instanța competentă va putea lua act de renunțarea la judecată.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială sub nr-.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 19.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins excepția de necompetență materială invocată de pârâtă și a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei.
A respins cererea pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată este nepatrimonial, astfel încât sunt incidente prevederile art.2 pct.1 lit.a Cod pr.civ. care stabilesc competența de soluționare a acestor cereri în favoarea tribunalelor.
În ceea ce privește cererea de renunțare la judecată, tribunalul a constatat că reclamanta a formulat-o încă în cursul judecății la Judecătoria Sectorului 1 B, la data de 30.06.2008, anterior datei de 30.09.2008, la care a fost încheiat contractul de asistență juridică nr.- între pârâtă și cabinetul de avocatură.
Ca atare, tribunalul a apreciat că se impune respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece renunțarea la judecată a făcut inutilă angajarea unui avocat de către pârâtă.
Împotriva acestei încheieri pârâta SC a declarat recurs în termen și legal timbrat, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3 și 9 și pe dispozițiile art.3041Cod pr.civ. solicitând admiterea recursului și în principal, casarea în întregime a încheierii pronunțate în data de 19.11.2008, ca fiind pronunțată de către o instanță necompetentă din punct de vedere material, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 1
În subsidiar, recurenta a solicitat modificarea în parte a încheierii din data de 19.11.2008, în sensul obligării intimatei & ASOCIAȚII la plata cheltuielilor de judecată aferente judecării fondului cauzei.
De asemenea, recurenta a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia acestei căi de atac.
În motivarea recursului recurenta a invocat următoarele:
1.În mod eronat prima instanță a respins excepția de necompetență materială invocată în temeiul prevederilor Codului d e procedură civilă și Deciziei XXXII a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii promovat de către Procurorul General al României.
În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că, dispozițiile art.1 pct.1 și art.2 pct.1 lit.a și b din Codul d e procedură civilă trebuie interpretate în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat și petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Recurenta a mai arătat că, în baza acestor prevederi legale și de îndrumare, însă obligatorii pentru instanțele de judecată, se desprinde concluzia că judecătoria era instanța competentă din punct de vedere material să judece în primă instanță litigiul, așa încât excepția invocată în fața Tribunalului Bucureștia fost în mod eronat respinsă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului și casarea în integralitate a hotărârii atacate în baza art.304 alin.3 Cod pr.civ. cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoria Sectorului 1
2.Încheierea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ. deoarece considerentele acesteia nu au ținut cont de cadrul legislativ în vigoare.
Față de prevederile art.246 alin.3 Cod pr.civ. motivarea primei instanțe este întrutotul eronată și contrară dispozițiilor legale, aceste dispoziții necondiționând acordarea cheltuielilor de judecată decât de "comunicarea cererii de chemare în judecată", iar nicidecum de momentul angajării unui apărător.
Pe acest aspect, recurenta a arătat că a fost nevoită să-și angajeze apărător imediat după comunicarea cererii de chemare în judecată, fără a putea anticipa că reclamanta va renunța în viitor la judecarea cauzei.
3.Hotărârea a fost pronunțată cu stabilirea greșită a situației de fapt deduse judecății, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.3041Cod pr.civ.
În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că, instanța de fond interpretând în mod eronat situația de fapt, a stabilit în mod netemeinic că nu s-ar fi făcut dovada cheltuielilor de judecată înainte de data de 30.06.2008.
Recurenta a mai arătat că nu are importanță data la care a fost încheiat contractul de asistență juridică între societatea sa și apărătorul ales, în fața Judecătoriei sectorului 1 fiind reprezentată prin avocați, care au formulat în scris cereri.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.304 pct.9, art.3041și cele ale art.246 Cod pr.civ. precum și Decizia XXXII a ÎCCJ.
La dosarul cauzei, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentă fiind combătute criticile invocate.
Examinând recursul în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este întemeiat din perspectiva criticilor invocate la pct.2 din motivele de recurs, pentru considerentele ce se vor arăta.
În ceea ce privește criticile vizând respingerea de către instanța de fond a excepției necompetenței materiale în raport de Decizia nr.XXXII a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, Curtea apreciază că nu pot fi primite, decizia invocată nefiind aplicabilă litigiului dedus judecății.
Astfel, prin decizia mai sus menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și a decis că, dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit.a și b și art.2821alin.1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
În speță, capătul de cerere declinat a avut ca obiect publicarea de scuze într-un ziar de acoperire națională (obligație de a face), capăt de cerere neevaluabil în bani și care nu se regăsește printre cererile expres menționate în decizia nr.XXXII a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ca atare, în raport de obiectul nepatrimonial a acestui capăt de cerere și față de dispozițiile art.2 pct.1 lit.a Cod pr.civ. în mod corect, tribunalul a respins excepția de necompetență materială invocată de recurenta pârâtă.
Așa cum s-a arătat mai înainte, recursul este fondat din perspectiva criticilor invocate în subsidiar și dezvoltate la punctul 2 din motivele de recurs.
Astfel, din actele și lucrările dosarului nr- înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 1 B rezultă că acțiunea formulată de intimată a fost comunicată recurentei la data de 17.04.2008 (fila 24), dată după care aceasta a încheiat contract de asistență juridică cu cabinetul de avocat (fila 25), pe delegație fiind nominalizați ca avocați:, aceeași avocați asigurând asistența juridică și în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VI a Comercială (fila 7).
Din actele și lucrările dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 mai rezultă că pârâta recurentă, prin avocat, a invocat excepția de necompetență materială a instanței cu privire la capătul 2 de cerere și a depus la dosar concluzii scrise până la data de 30.06.2008, dată la care intimata a depus cererea de renunțare la judecata capătului de cerere privind publicarea de scuze într-un ziar de acoperire națională.
Mai mult, reprezentarea recurentei-pârâte a fost asigurată și la termenul din 09.06.2008 când s-a pronunțat sentința civilă nr.7799/09.06.2008 prin care s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 1 în soluționarea acestui capăt de cerere, cu consecința declinării cauzei la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Potrivit art.246 alin.3 Cod pr.civ. "Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului va obliga pe reclamant la cheltuieli".
Ori, din expunerea prezentată mai înainte, rezultă în mod evident că renunțarea la judecata acestui capăt de cerere s-a făcut de către intimata-reclamantă după comunicarea acțiunii către recurenta-pârâtă, după încheierea de către aceasta a contractului de asistență juridică și după prestarea serviciilor de asistență juridică și reprezentare de către cabinetul de avocatură.
În aceste condiții, cererea recurentei pârâte de obligare a intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat fiind întemeiată, în mod greșit a fost respinsă de instanța de fond.
În considerarea celor arătate, Curtea în baza art.304 pct.9 și art.312 alin.1,2 și 3 Cod pr.civ. va admite recursul, va modifica în parte încheierea atacată în sensul că va obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.975 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Se va lua act că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul declarat de recurenta, împotriva încheierii din data de 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SI ASOCIAȚII
Modifică în parte încheierea atacată în sensul că obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2975 lei cheltuieli de judecată,reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Ia act că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată în calea de atac.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
