Spete pretentii comerciale. Decizia 306/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosarul nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 306
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Carmen Popescu
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta - SRL S, împotriva sentinței comerciale nr. 261 din 09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA PENTRU AGRIGULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ O, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B și - ROMÂNEASCĂ - SA- SUCURSALA
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței că la data de 23.10.2008 prin serviciul arhivă s-a depus de către apelanta - reclamantă - SRL S, în formă tehnoredactată argumentele referitoare la noul motiv de apel, iar la data de 05.11.2008 cerere de jucare în lipsă conform art. 242 alin 2 Cod procedură civilă. Totodată mai învederează că la data de 05.11.2008 prin serviciul arhivă s-au depus precizări de către MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 261 din 09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate excepțiile autorității de lucru judecat, a prescrierii dreptului la acțiune, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DADR O și - Românească - SA Sucursala O și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de - în contradictoriu cu pârâtele DADR O, Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale și - ROMÂNEASCĂ SUCURSALA
În considerentele sentinței sus-menționate instanța de fond a reținut faptul că referitor la excepția autorității de lucru judecat nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1201 civil deoarece prin decizia 266/2005 a Curții de APEL CRAIOVA a fost soluționat un litigiu dintre părți având un alt obiect, respectiv obligarea pârâtei să înainteze documentația de constatare a calamităților și ca atare nu este îndeplinită condiția identității de obiect. S-a reținut că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut din momentul producerii calamității și fiind un litigiu comercial, îi sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 și în consecință, dreptul la acțiune este supus termenului general de prescripție de 3 ani, care nu este îndeplinit în raport de data înregistrării acțiunii. Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei DADR s-a reținut că această pârâtă are calitate conform art. 13 din Legea 481/2002 și art. 18 alin. 2 din Ordinul 419/2002, texte de lege care prevăd faptul că plățile despăgubirilor se efectuează de minister prin Direcțiile județene pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală. Referitor la fondul cauzei instanța a reținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată deoarece s-a făcut dovada că pârâta DADR Oaî naintat pârâtei documentația în vederea alocării sumei necesare despăgubirilor, însă, așa cum rezultă din adresa nr. 90745/13.09.2005, aceste despăgubiri nu pot fi acordate întrucât nu a fost declarată stare de calamitate la cultura de -soarelui în județul, iar în speță nu există o hotărâre a Guvernului care să declare stare de calamitate pentru această cultură la nivelul anului 2003 în județul Totodată, s-a reținut de către instanța de fond că pârâta - ROMÂNEASCĂ SA SUCURSALA nu poate fi obligată la plata de despăgubiri întrucât reclamanta a solicitat plata de despăgubiri pentru secetă prelungită, risc ce nu este cuprins în contractul de asigurare.
Împotriva sentinței nr. 261/9 mai 2008 a Tribunalului O l t-Secția Comercială și de contencios Administrativ a declarat apel reclamanta - SRL criticând-o sub aspectul netemeiniciei și al nelegalității.
Într-o primă critică apelanta reclamantă a invocat faptul că în mod eronat instanța de fond a apreciat că nu s-a emis o Hotărâre de Guvern care să declare stare de calamitate pentru cultura de -soarelui pentru județul O, la nivelul anului 2003 deoarece există HG nr. 1458/2004 și HG 440/2003 și în plus, prin decizia nr. 266/22.03.2005 a Curții de APEL CRAIOVA pronunțată în dosar nr.111/A/2005 a fost admisă cererea privind înaintarea documentației de către pârâta DADR către. În plus, apelanta reclamantă a invocat adeverința nr. 2129/29.09.2004 eliberată de Primăria com. din care rezultă faptul că în anul 2003 toate culturile înființate pe raza localității au fost afectate de calamitate naturală, cât și procesul verbal încheiat de către reprezentanții comisiei constituită prin ordinul prefectului, respectiv procesul verbal de constatare și evaluarea pagubelor la soarelui din data de 7.10.2003.
O altă critică a apelantei reclamante s-a referit la faptul că în mod netemeinic instanța de fond a respins cererea acesteia privind încuviințarea efectuării unei expertize prin care să se stabilească cuantumul despăgubirilor în raport de constatările comisiei constituită conform ordinului prefectului și raportat la polița de asigurare încheiată.
O altă critică a apelantei, formulată ulterior, s-a referit la necompetența instanței comerciale în soluționarea în fond a cauzei, apreciind că litigiul aparține sferei contenciosului administrativ. În acest sens, s-a susținut faptul că raportul juridic ce dă naștere obligației de plată a despăgubirilor solicitate prin cererea de chemare în judecată este stabilit cu o instituție de autoritate ( ) care distribuie fonduri de la bugetul de stat ( fonduri publice), astfel că izvorul obligației de plată rezultă dintr-un raport juridic de autoritate și nu dintr-unul comercial.
În cauză s-a depus întâmpinare de către intimata pârâtă prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat deoarece obținerea despăgubirilor este condiționată de îndeplinirea procedurii prealabile speciale obligatorii reglementată de legea specială ( Legea nr. 381/2002 și Ordin 419/2002) și de existența cadrului legal, respectiv recunoașterea calamității prin hotărâre de Guvern.
Analizând motivele de apel, Curtea apreciază că este fondat motivul privind necompetența instanței comerciale în soluționarea în fond a cauzei, litigiul aparținând sferei contenciosului administrativ, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, metodologia legală de acordare a despăgubirilor pentru pierderilor produse culturilor agricole de calamitățile naturale se desfășoară potrivit Legii 381/2002.
Pentru constatarea pagubelor s-a prevăzut în art. 9 din legea sus-menționată înființarea unei comisii numită de Prefectul județului, rezultatul constatărilor comisiei consemnându-se într-un proces verbal, iar procesele verbale se centralizează la Direcția Generală pentru Agricultură din județul respectiv, precum și la prefectura județului.
Metodologia legală prevăzută de Legea 381/2002 se desfășoară pe calea contenciosului administrativ, astfel că litigiul aparține sferei contenciosului administrativ și nu instanței comerciale.
În plus, se constată că apelanta -reclamantă a parcurs o procedură prealabilă pe calea contenciosului administrativ, fiind obligată pârâta să înainteze către Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, documentația de constatare a calamităților privind pe reclamantă, potrivit dispozițiilor deciziei nr. 266/22 martie 2005 a Curții de APEL CRAIOVA -Secția Contencios Administrativ.
Raportul juridic ce dă naștere obligației de plată a despăgubirilor solicitate de apelanta reclamantă prin acțiunea introductivă este unul cu o instituție de autoritate, respectiv Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, care distribuie fonduri de la bugetul de stat.
Ca atare, izvorul obligației de plată rezultă dintr-un raport juridic de autoritate și nu dintr-unul comercial și în consecință, Curtea apreciază că în mod greșit cauza a fost soluționată în fond de instanța comercială și nu de cea de contencios administrativ.
Deoarece în speță litigiul se poartă și cu o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004, Curtea apreciază că este competentă a soluționa cauza în primă instanță Curtea de APEL CRAIOVA -Secția Contencios Administrativ.
Ca atare, având în vedere dispozițiile art. 297 alin. 2 pr. civ., Curtea în urma admiterii apelului, va anula sentința și va trimite cauza spre judecare Curții de APEL CRAIOVA -Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - SRL S cu sediul în S, str. C-tin, nr. 15, județul O, împotriva sentinței comerciale nr. 261 din 09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA PENTRU AGRIGULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ O cu sediul în S,-, județul O, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B, cu sediul în B, sector 3, str.-, și - ROMÂNEASCĂ - SA- SUCURSALA O cu sediul în S,-, - 1, județul
Anulează sentința nr. 261 din 09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Trimite cauza spre judecare Curții de APEL CRAIOVA - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red- AR/24.11.2008
Tehnored - VS/6ex
Jud fond -
10 2008
Președinte:Angela RădulescuJudecători:Angela Rădulescu, Carmen Popescu
