Spete pretentii comerciale. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 32
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țăndăreanu
GREFIER: - -
Pe rol judecarea apelurilor declarate de pârâtul SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B cu sediul în B, sector 5, Palatul Parlamentului,--3, -orp, și chematul în garanție STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - REPREZENTAT DE DGFP C cu sediul în C, str.-, județul C, împotriva sentinței nr. 2806 din 17.05.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - M - M cu sediul în M,-, județul C, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică de la 29 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea pronunțată la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2806/17.05.2007 a Tribunalului Constanța - Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamanta - M - M și a fost obligat pârâtul SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B să-i plătească echivalentul în lei, la data plății efective, al sumei de 370.440 EURO, reprezentând daune pentru lipsa de folosință a terenului aferent activului Hotel + restaurant. Pârâtul a fost obligat și la 23.523 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata daunelor pentru perioada 31.01 - 16.05.2002 ca prescrisă.
Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Finațelor și a fost admisă cererea de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor formulată de pârâtul SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ Chematul în garanție a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării sumelor la care a fost obligat pârâtul către reclamant.
În motivare, instanța a reținut, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor că reclamanta - M - Mac hemat în judecată pârâtul SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B iar nu pe Ministerul Finanțelor, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art.12 alin.2 și 4 din Legea 213/1998.
Pe fond instanța a reținut că așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, pârâtul SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ Bap rimit în administrare prin protocolul încheiat la 31.01.2002 și procesul verbal de predare primire din 25.01.2002 de la Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat, Hotelul, clădire situată în M,-, terenul aferent construcției, în suprafață de 1715,04 mp fiind proprietatea - M -
Deoarece pârâta a folosit terenul fără să existe încheiat vreun contract de închiriere și nu a achitat c/valoarea folosinței, instanța a reținut că reclamanta a fost prejudiciată în perioada 17.05.2002 - 31.04.2005 cu suma de 370.440 EURO.
Pentru perioada 31.01. - 16.05.2002, instanța a constatat că dreptul reclamantei la acțiune este prescris, nefiind exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul 167/1958.
Cât privește cererea de chemare în garanție, instanța a reținut-o ca temeinică deoarece Hotelul este proprietate publică a statului, acestuia revenindu-i obligația asigurării sumelor necesare plății chiriei sau în cazul de față, a c/valorii lipsei de folosință, pentru terenul aferent construcției, pârâtul administrând doar construcția conform art.12 alin. 3 și 4 din Legea 213/1998.
Plata către reclamant a sumei ce face obiectul acțiunii, în condițiile în care pârâtul este o instituție bugetară, se poate realiza numai după alimentarea contului său de către stat prin Ministerul Finanțelor cu fonduri destinate acestui scop.
În consecință, ordonatorul de credite urmează a întocmi necesarul sumelor de bani reprezentând c/valoarea lipsei de folosință datorată reclamantei și va înainta propunerea către Ministerul Finanțelor care, conform art.35 din Legea 500/2004, întocmește proiectele de buget.
Împotriva sentinței nr.2806/17.05.2007 a Tribunalului Constanțaa formulat apel la 20.07.2007 chemata în garanție STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat în baza mandatului - delegației nr.89875/11.07.2007 de către DGFP C, arătând că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Un prim motiv de apel vizează greșita sa obligare la plata cheltuielilor de judecată, calitatea sa în cauza de față nepresupunând culpa procesuală pentru a justifica, în temeiul art.274 și următ. Cod pr. civilă, obligarea la aceste sume.
Al doilea motiv de apel vizează inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție deoarece statul nu răspunde pentru obligațiile organelor și instituțiilor statului, dacă acestea sunt persoane juridice, conform art.37 din Decretul 31/1954.
S-a susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata despăgubirilor, deoarece o astfel de obligație nu îi incumbă, iar pe de altă parte nici nu sunt întrunite condițiile art.60 Cod pr. civilă, STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, nefiind implicat în raporturile dintre și.
S-a mai arătat că, potrivit Legii nr.191/1998 poate sta singur în proces, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitate procesuală pasivă.
De altfel, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care doar întocmește un proiect de buget, Parlamentul fiind cel care îl aprobă.
În drept au fost invocate disp.art.22 și 23 din Legea nr.191/1998, art.3 și 25 din Decretul nr.31/1954, art.2 din HG nr.1224/2001 și OUG nr.106/2001, art.12 alin.3 și 4 din Legea nr.213/1998, art.138 alin.2 din Constituția României, art.35, 36 din Legea 500/2002 și art.282-298 Cod pr. civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod pr. civilă.
La 20.07.2007 (data poștei) a fost depus și apelul pârâtului SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B împotriva aceleiași sentințe.
O primă critică vizează faptul că SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B nu a folosit întregul teren aferent Hotelului M ci doar terenul de sub construcție și cel pe care se află amplasate centrala termică, rezervorul de combustibil, garajul și o cale de acces, chiar și din expertiza întocmită de ing., rezultând că suprafața efectiv folosită este de doar 881 mp.
S-a mai arătat că terenul nu prezintă interes pentru realizarea unor lucrări de investiții, deoarece necesită măsuri deosebite, fiind amplasat în zona arheologică Cetatea, iar stabilirea c/valorii lipsei de folosință a terenului trebuie să se facă având în vedere faptul că este vorba de o construcție definitivă ce constituie obiectiv militar destinat exclusiv misiunilor, iar baza de calcul trebuia să o constituie HCL M nr.88/24.04.2003 și tabelul anexă care face diferențierea între valoare/mp/zi, în sezon și extrasezon, fiind greșită interpretarea expertului în sensul că se aplică indiferent de dată, un tarif unic, de 0.2 EURO/mp/zi.
În consecință, varianta aleasă de instanță din raportul de expertiză întocmit de ing este greșită, valoarea corectă la care ar fi trebuit obligată pârâta fiind de 120.785 EURO (48.631,2 EURO/ și 72.153 EURO pentru extrasezon).
Cât privește chemarea în garanție, aceasta este apreciată ca temeinic încuviințată de instanță, statul fiind proprietarul construcției Hotel, garantându-i administratorului dreptul de folosință sub toate formele, potrivit cu natura dreptului, inclusiv în ce privește folosirea terenului.
În baza art.17 din Legea 146/1997 s-a susținut că apelanta este scutită de plata taxelor de timbru.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 și următ. Cod pr. civilă, Legea 191/1998, Legea 500/2002 și Legea 146/1997.
În dovedirea apelului s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Ambele apeluri au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Constanța - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-.
Prin încheiere din camera de consiliu nr.7 din 31.10.2007, constatându-se că prin adresa emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a arătat că prin încheierea nr.3238/18.10.2007 pronunțată în dosarul nr- a fost admisă cererea de strămutare formulată de SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B, a fost scoasă de pe rol cauza și înaintată către Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub același nr-.
La 07.01.2008 intimata reclamantă - M - Maf ormulat întâmpinare, solicitând menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
În ce privește suprafața folosită, se arată că din probele administrate la fond (înscrisuri, interogatoriu, expertiză) reiese cu certitudine faptul că pârâtul a folosit în perioada 31.01.2002 - 30.04.2004 întreaga suprafață de teren de 1715 mp, apreciind că răspunderea pentru lipsa de folosință a terenului este una delictuală conform art.998 - 999 cod civil și aparține pârâtului.
Cât privește calculul sumei datorate, se arată că, în apel, pârâtul solicită o sumă lipsită de fundament legal iar în ce privește tariful sezon/extrasezon acesta nu se mai diferențiază, fiind unul fix de 0,2 EURO/mp/zi.
Cât privește apelul STATULUI ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, se susține că acesta urmează a fi analizat prin prisma raporturilor procesuale și de drept substanțial specifice instituției chemării în garanție între cele două părți implicate.
La dosar a fost depus, de către intimata reclamantă, procesul verbal al ședinței din 19.01.2007 al, variante de negociere emise de - M - M și concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
În ce privește apelul pârâtei SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B, acesta cuprinde două critici ale hotărârii instanței de fond: greșita reținere a suprafeței folosite și modul greșit de calcul al c/valorii lipsei de folosință.
Apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar( Protocolul din 31.01.2002, procesul verbal de predare primire din 25.02.2002 (filele 33-36 dosar fond) și din raportul de expertiză întocmit de expertul ) terenul aferent construcției Hotel (), proprietate publică a statului situată în M,-, Județul C, dată în administrare, de către RA-- către SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B este de 1.715 mp.
Reclamanta susține în acțiune că a fost lipsită de folosința acestui teren.
Se constată, însă, că terenul aflat sub construcție și cel efectiv folosit de către pârâtul SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B este în suprafață de 1.109 mp, restul de 606 mp evidențiat în Planul de situație (Anexa 4 la raportul de expertiză - fila 141 dosar fond) fiind teren liber.
Astfel, în adresa nr./27.07.2007 înaintată de către - M - M (fila 25 dosar fond) precum și în adresa nr./11.08.2005 (fila 27 dosar fond) pârâtul înștiințează reclamanta că nu înțelege să folosească decât suprafața de 517,36 mp aflată sub construcție și o cale de acces, poziție menținută și în întâmpinarea depusă la dosarul de fond la 17.11.2007 (filele 55-58).
Din Planul de situație cuprins în Anexa 4 raportului de expertiză întocmit la instanța de fond de expertul, ca și din planșele foto aflate la dosar, rezultă,așa cum am precizat, că suprafața efectiv ocupată de pârâta SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B, respectiv aferentă Hotelului, centrală termică, garaj și o cale de acces este de 1109 mp, existând o suprafață liberă, de 606 mp, pe care reclamanta putea oricând să și-o ia în posesie.
Nimic nu a împiedicat - M - M să îngrădească și să folosească această suprafață (marcată cu în Planul de situație- zona 4 având coordonatele: 16 - 61 - 62 - 42 - 41 - 40 - 39 - 38 - 37 - 36 - 45 - 44 - 43 - 46 - 70) cu atât mai mult cu aceasta are acces spre Nord, și Vest la drumul public.
Mai mult, chiar pârâta i-a comunicat reclamantei că nu înțelege să folosească această suprafață, însă societatea nu a înțeles să-și exercite dreptul de proprietate.
În apelul formulat, pârâta SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B susține că suprafața ocupată este de doar 881 mp.
Se observă însă, din Planul de situație și planșele foto, că zonele evidențiate de expert ca fiind zone verzi, libere, respectiv zona 1 (suprafața 140 mp), zona 2 (suprafața de 45 mp) și zona 3 (suprafață de 43mp) sunt fâșii înguste aflate în fața și în lateralul hotelului, ce nu pot avea o utilitate individuală, independentă, de restul imobilului, datorită suprafeței reduse și modului lor de amplasare față de construcție.
În consecință, suprafața aferentă hotelului și celorlalte construcții aflată în folosința pârâtei este de 1109 mp.
Nici susținerea reclamantei din întâmpinare, referitoare la folosirea de către pârâtă a întregii suprafețe de 1715 mp nu este dovedită deoarece, așa cum am mai arătat nimic nu a împiedicat-o să intre în posesia terenului liber, pârâta manifestând în permanență disponibilitatea în acest sens.
De altfel, prin răspunsul la interogatoriu ( fila 95 dosar fond) reclamanta recunoaște că nu și-a manifestat niciodată,din anul 2002 până la promovarea acțiunii, disponibilitatea de a folosi partea din teren pe care nu o utilizează.
Faptul că terenul era împrejmuit nu constituie o pentru reclamantă să ia în posesie partea lipsă iar susținerea că ar fi fost obiectiv militar, așa cum se arată prin același răspuns la interogatoriu, reclamanta l-a aflat doar în urma întâmpinării depuse de la dosarul de fond.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că pârâta SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B folosește din totalul de 1715 mp doar suprafață de 1109 mp.
Cât privește cel de-al doilea motiv de apel al pârâtei, referitor la modul de calcul a contravalorii lipsei de folosință, instanța apreciază corect stabilită valoarea de 0,2 euro/mp/zi.
Susținerile în sensul că Hotelul este folosit de B ca obiectiv militar sau imposibilitatea realizării unor eventuale construcții pe teren datorită aproprierii de zona arheologică Cetatea, nu au relevanță în ce privește modul de calcul a contravalorii lipsei de folosință deoarece, în cazul în care reclamanta s-ar fi putut bucura de dreptul său de proprietate asupra terenului, aceasta nu l-ar fi folosit în scop militar și nici nu se poate presupune,în lipsa unor dovezi, că ar fi intenționat să ridice alte construcții.
Pe de altă parte, tariful sezon/extrasezon evidențiat în Anexa la HCL M nr. 88/24.04.2003 ( filele 142-143 dosar fond), nu mai este utilizat în prezent, fapt comunicat expertului în prezența reprezentanților reclamantei și pârâtei de către inginer, cu ocazia deplasării acestora la sediul M ( așa cum rezultă din varianta III a raportului de expertiză).
Având în vedere cele expuse, față de suprafața folosită de 1109 mp,de contravaloarea lipsei de folosință pentru mp stabilită în varianta II a raportului de expertiză de 0,2 euro/mp/zi și de numărul de zile cât a fost folosit terenul ( conform variantei II filele 136 și 156) -excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 31.01-16.05.2002 ( 107 zile conform răspunsului fila 138) fiind corect reținută de prima instanță- rezultă că pentru întreaga suprafață, contravaloarea lipsei de folosință se ridică la 239.544 euro, în echivalent lei la data plății efective (1109 mp x 0,2 euro x 1080 zile).
În ce privește apelul chematului în garanție STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, acesta este nefondat.
Prin motivele de apel chematul în garanție arată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 60 Cod procedură civilă, neexistând nicio obligație a sa de despăgubire a pârâtei SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ
Însă, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, construcția Hotel este bun proprietate publică, deci al Statului care, în baza HG 1224/06.12.2001 ( fila 68 dosar fond) a fost trecut din administrarea Regiei Autonome " Administrația Protocolului de Stat " în administrarea B ( conform anexei 1 - fila 69 dosar fond).
În consecință, RA nu poartă nicio răspundere în dezdăunarea pârâtei.
Statul Român însă, ca proprietar al construcției, este cel căruia îi revine obligația de dezdăunare pentru lipsa de folosință a terenului, atâta timp cât nu a transmis această obligație de plată în sarcina SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B, odată cu transmiterea dreptului de folosință a imobilului.
Susținerea apelantei în sensul că Ministerul Economiei și Finanțelor este obligat la ceva ce nu îi incumbă este eronată, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor stă în cauză nu în nume propriu ci ca reprezentant al Statului Român conform art. 25 din Decretul nr. 31/1954.
Așa cum a reținut și instanța de fond, în litigiul de față, având ca obiect dreptul de administrare, stă pârâta SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B, conform art. 12 alin 3 și 4 din Legea 213/1998, iar Statul Român este chemat numai în calitate de chemat în garanție, la cererea pârâtului.
Mai arată apelantul chemat în garanție că în mod eronat a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată precum și a despăgubirii stabilite de instanță.
Soluția instanței de fond este însă corectă, chematul în garanție urmând să despăgubească în totalitate pârâtul, inclusiv în ce privește cheltuielile de judecată, SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B fiind o instituție bugetară care întocmește numai proiectul reprezentând contravaloarea lipsei de folosință către Ministerul Economiei și Finanțelor și acesta, conform art. 35 din Legea 500/2004 urmând să întocmească proiectul de buget, astfel încât în final, Statul prin Ministerul Economiei și Finanțelor, va alimenta cu fondurile necesare contul destinat în acest scop al pârâtei SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ
Față de considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, apelul chematului în garanție STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR urmează a fi respins. Totodată apelul pârâtei SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B va fi admis, va fi schimbată în parte sentința în sensul că pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei echivalentul în lei al sumei de 239.544 euro reprezentând daune pentru lipsa de folosință a terenului aferent Hotelului și restaurantului în suprafață de 1109 mp.
Restul dispozițiilor sentinței apelate urmează a fi menținute ca temeinice și legale.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta intimată - M - M, va fi obligată la 1766,5 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta - pârâtă SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B, împotriva sentinței nr. 2806 din 17.05.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Respinge apelul chematei în garanție STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - REPREZENTAT DE DGFP C, împotriva sentinței nr. 2806 din 17.05.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința nr. 2806 din 17.05.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantei echivalentul în lei la data efectuării plății al sumei de 239.544 euro reprezentând daune pentru lipsa de folosință a terenului aferent Hotelului și restaurantului aferent de pârâta SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ B în suprafața de 1109 mp.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă reclamanta - intimată - M - la 1766,5 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
-
Red -/5/ex/-
Tehnore - MP/20.02.08
Jud fond -
01 Februarie 2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Nicoleta Țăndăreanu
