Spete pretentii comerciale. Decizia 323/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.323
Ședința publică de 19 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta, împotriva sentinței comerciale nr.213/04.10.2007, pronunțată de Tribunalul, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea acordă cuvântul părților pe cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de apelantă.
Apărătorul apelantei solicită admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului, învederând instanței că apelanta nu a primit sentința apelantă nici la sediul acesteia și nici la punctul de lucru, astfel încât la momentul de față consideră că apelanta a fost împiedicată să declare apel printr-o împrejurare mai presus de voința sa, iar semnătura pe dovada de comunicare a sentinței nu aparține nici unui angajat al societății și nici unei alte persoane apropiate.
Apărătorul intimatei solicită respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului, ca neîntemeiată, arătând că la dosar există dovezi contrare celor afirmate de apărătorul apelantei, dovada de comunicare a sentinței apelate fiind semnată de o rudă a administratorului societății apelante.
Curtea, deliberând, constată următoarele:
Potrivit art. 103 alin.2 pr. civ. pentru formularea unei cereri de repunere in termen, legiuitorul pleaca de la situația premisă ca actul de procedura la care partea se raporteaza a fost comunicat, dar partea a fost impiedicata a formula calea de atac dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa.
Insa, din intreaga expunere de motive a cererii de repunere in termen, Curtea retine ca, in fapt, apelanta sustine ca hotararea primei instanta nu i-a fost comunicata, de aceea, in aceasta masura nu se pune problema analizei unei cereri de repunere in termen care are la baza o ipoteza contrara.
Prin urmare, intrucat cererea de repunere in termen este nefondata, date fiind temeiurile formularii sale, instanta o respinge ca nefondata, cu mentiunea ca toate motivele aratate de apelanta vor fi considerate la analiza modului in care incepe sa curga termenul de apel in functie de actul comunicarii consemnat la dosar.
De aceea, in continuare Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării apelului, în temeiul disp.art.284 pr.civ. raportat la art.100 alin.4 pr.civ. si, avand in vedere mențiunile agentului constatator de pe dovada de comunicare aflată la fila 69 din dosarul de fond si dispozitiile art. 92 alin.3 pr.civ. referitor la persoanele cărora le poate înmâna citația solicita partilor sa prezinta punctele de vedere referitor la regularitatea comunicarii sentintei in functie de care se socoteste termenul peremptoriu de apel.
Apărătorul apelantei solicită respingerea excepției tardivității, ca neîntemeiată, considerând că, doar un angajat al societății avea dreptul să semneze dovada de comunicare a sentinței apelate.
Apărătorul intimatei solicită admiterea excepției tardivității, susținând că potrivit art.92 alin.4 pr.civ. dovada de comunicare a sentinței apelate putea fi semnată și de rude sau alte persoane care nu erau angajate ale societății.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității declarării apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.213/04.10.2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta S în contradictoriu cu pârâta de, fiind obligată pârâta la plata sumei de 87.079,44 lei reprezentând contravaloarea mărfii neachitate și 34.021 lei reprezentând penalități calculate până la 28.03.2007, plus penalitățile în continuare până la plata integrală a prețului, fiind anulată cererea reconvențională ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată, pârâta recunoscând că suma de 87.079,44 lei provine din executarea contractului de vânzare-cumpărare de produse nr.22/27.03.2006, iar refuzul de plată al pârâtei nu este întemeiat de vreme ce în cauză nu a fost administrată nici o probă de natură a susține apărările acesteia cu privire la viciile mărfurilor livrate, iar în ceea ce privește penalitățile, instanța a evocat dispozițiile art.5 pct.2 ale convenției părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta de, solicitând totodată repunerea sa în termenul de formulare a apelului cu motivarea că sentința pronunțată în cauză nu a fost comunicată societății pârâte, astfel că partea a fost în imposibilitatea declarării apelului.
Dezvoltând motivele cererii de repunere în termen, apelanta de a învederat instanței că semnătura aplicată pe dovada comunicării sentinței nu aparține vreunui angajat al societății și nici măcar soției acestuia, singura persoană neangajată a societății, care ar fi putut primi actul de procedură al instanței.
Ulterior, în fața instanței de apel, au fost consemnate și motivele de apel, de arătând că marfa livrat, semințe de soia, din soiul, a fost impurificată în proporție de 64%, ceea ce reprezintă un viciu ascuns al mărfii ce nu ar putea fi depistat decât atunci când apare inflorescența plantei, în funcție de culoarea acesteia. Se arată că în acest moment de a solicitat Inspectoratului Teritorial pentru Controlul Calității Semințelor și Materialului Săditor efectuarea constatărilor de calitate și astfel, a sistat plata prețului mărfii, solicitând vânzătorului S răspunderea contractuală.
La termenul de judecată din 19.06.2008 Curtea a respins cererea părții apelante având ca obiect repunerea în termenul de formulare a apelului ca neîntemeiată și, din oficiu, a invocat excepția tardivității apelului asupra căreia va prezenta considerentele sale în cele ce urmează.
Potrivit art. 266 alin. 3 Cod procedură civilă, hotararea de prima instanta se comunica partilor pentru ca termenul de apel sa-si inceapa cursul in masura in care, conform art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă, termenul legal si peremptoriu pentru declararea apelului este de 15 zile de la comunicarea hotararii.
Prin urmare, este relevant in calculul acestui termen actul comunicarii sentintei, act de procedura al instantei pentru care formalitatile de legalitate, analizate in conformitate cu dispozitiile art. 105 si urm. Cod procedură civilă sunt reglementate in art. 86 si urmatoarele din acelasi Cod.
Astfel, potrivit art. 87 pct. 2 si 92 alin. 6 Cod procedură civilă, comunicarea actelor de procedura pentru persoanele juridice de drept privat cum este si cazul - fiind un astfel de act si sentinta supusa formalitatilor de comunicare - se face la sediul persoanei juridice, in persoana reprezentantilor acesteia.
Examinand astfel dovada de comunicare a sentintei comerciale nr. 213/04.10.2007 consemnata la fila 69 dosarului primeni instante, rezulta ca aceasta formalitatea consemnariidestinataruluicomunicarii a fost indeplinita.
Potrivit art. 92 alin. 1 si 6 Cod procedură civilă actul de procedura se comunica celui citat, adica destinatatului sau, ori, potrivit alin. 3 din acelasi articol, daca cel citat nu se gaseste la domiciliu, actul instantei se preda unei persoane din familie ori in lipsa, oricarei persoane care locuieste cu destinatarul, iar predarea actului in aceste conditii este considerataex lege, comunicare.
Or, destinatarul comunicarii fiind prin reprezentantul sau, in lipsa acestuia la sediul societatii, sentinta a fost predata numitei, nora sa, care locuieste la aceeasi adresa.
Curtea considera ca apararile partii care arata ca sentinta trebuia predata unui angajat al societatii si ca nu se poate considera ca societatea avea rude nu pot fi considerate relevante.
Cerintele legii nu trebuie absolutizate, ci interpretate in sensul in care produc efecte. Astfel, nicio dispozitie legala nu leaga calitatea de anjagat al societatii in persoana receptorului actului de procedura, iar calitatea de ruda nu trebuie considerata in raport cu destinatarul persoana juridica, ci cu persoana fizica ce reprezinta societatea si caruia i se imnaneaza in sens material actul de procedura.
Or, potrivit art. 100 alin. 4 Cod procedură civilă, consemnarile agentului insarcinat cu efectuarea actului de procedura care sunt rezultatul propriilor sale constatari sunt proba in fata instantei pana la inscrierea in fals, astfel incat Curtea este tinuta in acest regim probator de consemnarile inserate in actul de procedura referitoare la predarea sentintei la sediul unei rude a reprezentantului societatii, retinand ca nicio contestatie a destinatarului comunicarii nu a fost ridicata cu privire la aceste constarari de fapt.
In consecinta, fata de formalitatea in care legiutorul concepe predarea actului de procedura altei persoane decat destinatarului ca reprezentand comunicare urmeaza ca in privinta sentinta comercială nr. 213/04.10.2007 a fost comunicata la 18.12.2007, data de la care termenul de apel isi incepe cursul.
In acesta conditii, evocand dispozitiile art. 101 alin. 1 si art. 102 cod procedura civila, termenul de apel si-a inceput cursul la 18.12.2007, fiind implinit la 03.01.2008, astfel ca apelul inaintat - potrivit rezolutiei de primire a cererii de apel la 06.03.2008 - apare declarat in afara termenului legal si peremeptoriu prevazut pentru efectuarea actului de procedura al partii.
Astfel, conform art. 103 alin. 1 cod procedura civila, neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui act de procedura in termenul legal atrage decaderea, in lipsa unei dispozitii contrare, Curtea subliniind ca nicio dispozitie legala nu inlatura in aceasta materie sanctiunea cu caracter general continuta de textul evocat, sanctiune care opereaza imperativ.
In aceste conditii, dand efect dispozitiilor citate, Curtea va admite exceptia de procedura invocata din oficiu si, avand in vedere caracterul sau dirimant, va respinge apelul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivitatii declarării apelului.
Respinge apelul declarat de apelanta de cu sediul în comuna de, județul G,împotriva sentinței comerciale nr.213/04.10.2007 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata S cu sediul în S, str. - - (, - parter, județul I,ca tardiv declarat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2007.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
I
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
7.07.2008
Fond: Tribunalul Giurgiu
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean
