Spete pretentii comerciale. Decizia 330/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 770/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 330
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
GREFIER ---
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta SC SA împotriva sentinței comerciale nr. 12368 din data de 10.11.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în contradictoriu cu intimata SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin consilieri juridici și, cu delegații la dosar, intimata prin consilier juridic, cu delegație la dosar și expertul pentru susținerea cererii de majorare a onorariului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea apelantei precizări și set de înscrisuri, în două exemplare, iar din partea intimatei note scrise și set de înscrisuri, într-un singur exemplar.
Apelanta prin consilier juridic depune la dosar centralizator - tabel de evidență, comunicând și intimatei un exemplar.
Referitor la cererea expertului privind majorarea onorariului, intimata prin consilier juridic arată că în faza de apel s-a strecurat o eroare în încheierea de ședință din 6 februarie 2006, în sensul că instanța a pus în vedere intimatei să achite o diferență de onorariu în sumă de 630 RON dar în încheiere s-a menționat eronat că "s-a pus în vedere apelantei să achite suma de 6.300.000 lei". Această problemă a fost clarificată de instanță în ședința din 29.05.2006 în prezența d-lui expert când instanța a stabilit clar că onorariul ce i-a fost acordat este de 630 lei RON, sumă ce a și fost achitată de societate, dovada fiind depusă la fila 78.
Consideră astfel că cererea sa, mai ales în această fază este nejustificată și cere respingerea.
Apelanta prin consilier juridic arată că este de acord cu cele învederate de către intimată și solicită ca instanța să ia act de această situație.
Având cuvântul pe cererea sa expertul susține însă că instanța a pus în vedere să i se achite suma de 6.300 RON și nu de 6.300.000 lei așa cum s-a consemnat în încheiere, iar părțile nu au făcut nici o obiecție la momentul respectiv. Solicită astfel admiterea cererii de majorare a onorariului de expert și achitarea de către intimată a diferenței de 5.670 RON.
Apelanta prin consilier juridic arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe fond.
Intimata prin consilier juridic arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe fond.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea acordă mai întâi părților cuvântul pe excepția prescripției dreptului la acțiune - excepție invocată de intimată.
Intimata prin avocat solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune arătând că în cauză operează prescripția de un an,conform concluziilor scrise.
Apelanta prin consilier juridic solicită respingerea excepției prescripției de un an invocată de intimată ca nefondată și face referire la decizia nr. 190/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Arată că în cauză se aplică excepția prescripției de 3 ani și respectiv de 2 ani, conform precizărilor depuse la dosar.
Având cuvântul pe fondul apelului, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
La rândul său intimata prin consilier juridic solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de expert în faza de apel.
Referitor la cererea de majorare a onorariului de expert instanța precizează că se va referi în motivarea sentinței, considerând că este inadmisibilă în această fază.
Motivând cererea expertului privind majorarea onorariului său, Curtea o consideră inadmisibilă pentru următoarele motive:
Cererea expertului cu privire la majorarea onorariului a fost soluționată de instanță în apel prin încheierea din 29.05.2006 (pag.81) ce ar fi trebuit atacată cu recurs, ceea ce expertul nu a făcut.
În atare situație, cererea sa supusă dezbaterii în această fază în rejudecare a apelului, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 04.09.2003 la ribunalul București - Secția a VI-a Comercială reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 9.077.507 lei reprezentând contravaloare tarife transport și accesorii aferente unei prestații efectuate în favoarea pârâtei în baza contractului /14.11.2002 și /11.1998, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, ca urmare a unor plăți efectuate de pârâtă și-a restrâns pretențiile privind debitul principal, dar a cerut conform clauzelor contractuale și penalități de 0,07% pe fiecare zi de întârziere conform precizărilor efectuate la 17.12.2003 (pag.39) și la 30.01.2004 (pag.71) solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei totale de 4.905.902.326 lei reprezentând 1.610.920.412 lei contravaloare tarife de transport și accesorii și 3.179.509.999 lei penalități de întârziere conform situației facturilor emise, începând cu data de 01.01.1999, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 115.421.915 lei reprezentând taxă de timbru și 50.000 lei timbru judiciar.
Prin sentința comercială nr.12368/10.11.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, pârâta fiind obligată la plata sumei de 17.057.545 lei penalități de întârziere calculate pe perioada 02.08. - 14.11.2003 pentru factura nr.-/23.06.2003 și 1.106.004 lei cheltuieli de judecată.
S-au respins pretențiile reclamantei izvorând din celelalte facturi, ca neîntemeiate pe motivul că ele izvorăsc din alte relații comerciale derulate între părți, depășind costul fixat prin cererea de chemare în judecată formulată în cauză. Nu au fost luate în considerare prestațiile din contractul nr./11.1998.
Împotriva sentinței comerciale nr.12368/10.11.2004 a declarat apel reclamanta, care potrivit art.294 (2) Cod procedură civilă conform raportului de expertiză și-a precizat acțiunea la suma de 570.704 RON contravaloare prestații transport și penalități.
Prin decizia comercială nr.644/04.12.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială având în vedere și expertiza contabilă efectuată în această fază, s-a admis apelul reclamantei în sensul că s-a schimbat în tot sentința apelată și pe fond s-a admis în parte acțiunea.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 50.070,36 RON contravaloare tarife și accesorii aferente pentru prestații efectuate în baza ambelor contracte respectiv și a celui încheiat în 14.11.1998. S-a respins cererea de penalități. A fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 1.124,50 lei RON.
Împotriva deciziei comerciale nr.644/04.12.2006 au declarat recurs reclamanta și pârâta
Prin recursul săureclamantaa criticat decizia Curții de Apel București pentru motivul că deși instanța de apel a achiesat la concluziile expertizei, în final a obligat pârâta la o cu totul altă sumă și în consecință cere obligarea pârâtei la plata sumei de 531.951,54 RON conform concluziilor expertizei.
Prin recursul săupârâtaa criticat decizia Curții de Apel București pentru motivul că acțiunea reclamantei trebuia respinsă în totalitate, prin întâmpinare la recursul reclamantei invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune al acesteia pentru unele facturi.
Prin decizia nr.1087/18.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au admis ambele recursuri, s-a casat decizia Curții de Apel București nr.644/04.12.2006 și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe - Curtea de Apel București, motivat de faptul că deși instanța de apel își fundamentează soluția pe concluziile expertizei efectuate în cauză, menționând că pârâta datorează anumite sume reținute în sarcina sa, în dispozitiv este menționată o altă sumă, în contradicție cu considerentele hotărârii.
S-a pronunțat astfel sentința de mai sus cu precizarea că în rejudecare să se stabilească care sunt pretențiile reclamantei și care sunt sumele datorate de pârâtă, vor fi examinate și celelalte motive pe care părțile le-au invocat în scris prin recursurile de față, inclusiv chestiunea prescripției unor pretenții din facturile aflate în litigiu, prin examinarea lor în contradictoriu.
Față de hotărârile instanței de recurs conform dispozițiilor art.315 Cod procedură civilă, Curtea prin încheierea din 30.05.2008 a cerut părților să depună Concluzii scrise cu referire la cele ce Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, lucru pe care acestea l-au și făcut depunând la dosar reclamanta Precizări (pag.40) și pârâta Note scrise (pag.112).
Prin Precizări reclamantamotivează pe larg susținerile sale din apel în sensul că acțiunea sa nu este prescrisă și că în speță se aplică dispozițiile Regulamentului de transport CFR prevăzute la art.93 pct.2.3. cu referire la prescripția de 2 ani. Pe fond face o analiză amplă a facturilor care stau la baza acțiunii și temeinicia pretențiilor sale prin prisma expertizelor efectuate în cauză.
În Notele scrise pârâtasusține în principal prescripția dreptului la acțiunea reclamantei precizând că în cauză se aplică prescripția de 1 an prevăzută de art.47 și art.93.1 din Regulamentul de transport CFR. Face și apărări pe fond prin care se referă la cele stabilite de expertul ce a efectuat expertiza în apel cu referire expresă la Nota contabilă nr.16/30.11.2002, că în litigiu s-ar mai afla doar suma de 6.798,81 RON și că nu ar datora penalități. Nu a depus nici un contracalcul al pretențiilor reclamantei și nici al penalităților.
Rejudecând apelul declarat de reclamanta respectând întocmai dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, ținând seama de precizările depuse de părți la dosar, Curtea constată și reține următoarele:
Pretențiile reclamantei conform acțiunii introductive precum și a precizărilor ulterioare, izvorăsc din contractele nr. /14.11.2002 și /11.1998 cu addendumm-urile de prelungire și modificare perfect valabile, acte ce dovedesc că reclamanta a preluat drepturile și obligațiile B rezultate din acest ultim contract și prelungirea duratei de valabilitate a acestuia, lucru pe care pârâta nu l- contestat.
Față de faptul că în cauză este vorba de prestații succesive, la termenele stabilite fiecare prestație făcând obiectul unei plăți distincte, ceea ce în cauză reclamanta a și făcut emițând conform clauzelor contractuale în vederea plății, ca nefiind achitate în termen total sau parțial, fac obiectul acțiunii de față.
Pentru a respecta întocmai dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție date în temeiul art.315 Cod procedură civilă, Curtea va evidenția facturile și valoarea pretențiilor precizate de reclamantă în apel la suma de 531.951,54 RON în baza art.294 (2) Cod procedură civilă care stau la baza prezentei acțiuni după cum urmează:
- factura nr.168/30.04.2002 în valoare de 7.486.579.021 ROL, rest de plată 700.000.000 ROL, scadentă la data de 15.05.2002;
- factura nr.172/24.06.2002 în valoare de 24.269.842 ROL, rest de plată 24.269.842 ROL, scadentă la data de 08.07.2002;
- factura nr.01/01.12.2002 în valoare de 12.382.300.070 ROL, rest de plată 67.988.147 ROL, scadentă la data de 10.01.2003;
- factura nr.163/19.04.2002 în valoare de 12.974.848.508 ROL, rest de plată 1.758.438.580 ROL, scadentă la data de 04.05.2002;
- factura nr.06/21.01.2003 în valoare de 2.751.761.286 ROL, emisă pentru penalități, rest de plată 2.751.761.286 ROL, scadentă la data de 02.03.2003;
- factura nr.46/16.12.2003 în valoare de 17.057.545 ROL, rest de plată 17.057.545 ROL.
Referitor la excepția prescripției de 1 an invocată de intimata pârâtă Curtea reține că pretențiile reclamantei izvorăsc din două contracte ce au ca obiect prestări de servicii, respectiv prestații de transport având ca obiect "asigurarea transporturilor de păcură între frontierele feroviare, terestre, maritime sau fluviale și stații de destinație ce deservesc pe beneficiarii ", iar pentru întârzierea în plata cash a facturilor, se vor percepe penalizări de 0,07% pe zi de întârziere începând cu a 41-a zi de la emiterea facturii.
Față de obiectul de activitate menționat în contract, Curtea reține că în speță nu-și au aplicabilitate dispozițiile art.47 din și nici cele ale art.69.1 din Regulamentul de transport CFR aprobat prin OG nr.41/1997 așa cum susține intimata-pârâtă, deoarece în cauză este vorba de facturi ce au fost refuzate la plată în mod nejustificat de către pârâtă care nu și-a respectat obligațiile contractuale și a cărei culpă a și fost dovedită prin expertiza efectuată în cauză. Deci s-a avut reprezentarea că putea rezulta o pagubă pentru pârâtă și s-a acceptat producerea ei.
În consecință în cauză își au aplicabilitate dispozițiile art.93 privitor la expedițiile de mărfuri respectiv pct.2.3. din Regulamentul de transport CFR, prescripția aplicabilă speței este de 2 ani, situație în care față de data introducerii acțiunii - 04.09.2003, acțiunea reclamantei pentru sumele din facturile menționate mai sus nu este prescrisă.
În plus, fiind vorba de prestații succesive conform art.12 din Decretul nr.167/1958, pentru fiecare factură curge o nouă prescripție; în plus întreruperea șterge prescripția, după care curge o nouă prescripție conform art.17 din același act normativ, situații aplicabile speței care converg către aceeași concluzie a Curții că acțiunea reclamantei nu este prescrisă.
În consecințăCurtea va respinge excepția prescripțieiinvocată de intimata-pârâtă,ca nefondată.
Pe fondul cauzei, Curtea ținând seama și de concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în fond și apel constată și reține următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat pretențiile în baza celor două contracte menționate mai sus, contracte perfect valabile față de actele depuse la dosar și prin care aceasta face dovada că la contractul /noiembrie 1998 preluat drepturile și obligațiile
În atare situație în mod greșit instanța de fond a considerat că relațiile dintre părți au la bază numai un singur contract, respectiv /14.11.2002.
Analizând facturile menționate de apelanta-recurentă, Curtea reține că acestea au fost achitate fie parțial, fie au rămas neachitate până la soluționarea apelului.
În plus, penalitățile se datorează deoarece în contractele încheiate între părți există clauză penală capitolul III alin.10 (pag.18 dosar fond) care prevede în cazul întârzierii în plată o penalitate de 0,07% pe zi de întârziere.
Din studiul expertizelor contabile efectuate în cauză Curtea reține următoarele:
Cei doi experți, respectiv - ce a efectuat expertiza în fața instanței de fond și - ce a efectuat expertiza dispusă în fața instanței de apel, au analizat aceleași documente ce au stat la baza pretențiilor reclamantei, concluziile lor fiind în unele cazuri diferite, datorită modului diferit în care consideră forța probantă a unui act cu care au fost confruntați. De aceea revine instanței de judecată a decide asupra acestui lucru.
Din lecturarea celor două rapoarte de expertiză Curtea reține că expertiza efectuată la fond a făcut o corectă analiză a facturilor emise de reclamantă și a ajuns la concluzia că pârâta mai are de achitat către aceasta suma de 792.257.989 lei taxe de transport păcură și accesorii și suma de 4.527.257.411 lei penalități conform facturilor emise de reclamantă în acest sens.
Expertiza efectuată în calea de atac a ajuns însă la concluzia că intimata ar mai datora reclamantei suma de 50.070,36 RON sume ce se regăsesc astfel 500.000 RON în factura nr.168/30.04.2002, 35,12 RON în factura nr.61/21.03.2004 și 35,28 RON în factura nr.63/31.03.2004.
Expertul ce a efectuat expertiza în calea de atac a recunoscut însă în raportul de expertiză și a precizat apoi și în răspunsul său la obiecțiunile părților că potrivit Notei contabile nr.16/30.11.2002 întocmită de pârâtă au fost diminuate datoriile către reclamantă cu suma de 2.021.611.587 ROL, dar că în arhivele părților nu a fost găsit Protocolul întocmit conform HG nr.627 publicată în Monitorul Oficial nr.357/31.07.2000, deci nu se poate ști cu precizie dacă plata a fost efectuată de Compania Națională de Electricitate înainte de desființarea acesteia prin HG nr.627/2000.
Referitor la aceeași Notă contabilă nr.16/30.11.2002 expertul ce a efectuat expertiza contabilă în fața instanței de fond susține că este vorba de o regularizare a plăților făcută în mod unilateral de pârâtă, fără efectuarea unui punctaj cu reclamanta. În opinia sa "operația contabilă efectuată unilateral nu poate fi opozabilă reclamantei" (pag.7 din expertiza contabilă la dosar de fond).
Deci după părerea sa sumele operate în acest mod reprezintă o obligație certă de plată a pârâtei către reclamantă cu referire expresă la suma de 700.000 lei neachitată din factura nr.168/30.04.2002 (pag.6-7 din expertiză).
Referitor la Nota contabilă nr.16/30.11.2002 concluzia Curți în rejudecarea apelului este că aceasta nu poate constitui un mijloc legal de probă și ca urmare sumele pe care pârâta le-a diminuat unilateral în baza acestui document, sunt datorate reclamantei. ( de drept art.46 Cod comercial).
Analizând fiecare factură în parte în baza cărora reclamanta își întemeiază pretențiile, Curtea față de toate constatările făcute de cei doi experți care au verificat actele părților, constată următoarele:
Sumele din facturile nr.168/30.04.2000, 172/24.06.2002, 01/01.12.2002 și 163/19.04.2002 pe care expertul fondului le-a considerat datorate, iar expertul în calea de atac ca fiind scăzute în evidențele contabile ale pârâtei conform Notei contabile nr.16/30.11.2002 sunt legal datorate de pârâtă reclamantei conform opiniei Curții asupra Notei contabile nr.16/30.11.2002 astfel cum a fost precizată mai sus.
În ce privește factura nr.6/21.01.2003 emisă pentru penalități în valoare de 2.751.161.286 lei, suma în discuție este de asemenea datorată de pârâtă reclamantei, ambii experți ajungând la aceeași concluzie că "ea nu a fost achitată" reprezentând în realitate penalități cerute de reclamantă, dar neînsușite de intimata-pârâtă, deci neachitate. Cum refuzul nu a fost justificat în nici un fel, penalitățile fiind legal datorate pentru întârzieri certe în plata facturilor, într-adevăr suma menționată este datorată de pârâtă reclamantei, conform clauzei penale din contracte la Cap.III.
În ce privește factura nr.46/16.12.2003 în valoare de 17.057.545 lei nu a fost analizată de expert în apel, dar expertul de la fond a constatat că a fost efectiv refuzată la plată de pârâtă, fără să existe o adresă de refuz în acest sens către reclamantă.
Deci suma este legal datorată.
Față de cele de mai sus, Curtea obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 531.951,54 RON reprezentând însumat taxe și tarife transport păcură și accesorii în sumă de79.225,80 RONși a sumei de452.725,74 RONpenalități de întârziere conform clauzelor contractuale din contractele legal încheiate de părți, ținând seama și de dispozițiile art.969 Cod civil.
Făcând aplicarea art.274 Cod procedură civilă, Curtea obligă pârâta să plătească reclamantei și suma de 9.485,27 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă cu sediul în B, str. - -, nr.63A,.2, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.12368/10.11.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata-pârâtă cu sediul în B,--3, sector 2.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge excepția prescripției ca nefondată.
Admite acțiunea astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâta la plata sumei de 531.951,54 RON reprezentând taxe și tarife transport păcură și accesorii și a sumei de 452.725,74 RON reprezentând penalități de întârziere în plată către reclamantă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 9.485,27 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
---
Red.Jud. - 7.07.2008
Tehnored. - 10.07.2008/Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială/Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia
