Spete pretentii comerciale. Decizia 339/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 808/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.339
Ședința publică de la 22.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta ROMANIAN AMERICAN și FILIALA DIN ROMÂNIA A FONDULUI ROMÂNO AMERICAN, în contradictoriu cu intimații ROMÂNIA SRL și, împotriva sentinței comerciale nr.3392/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantele prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimații prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că intimații au depus la dosar întâmpinare.
Se comunică apelantelor copia întâmpinării.
Intimații prin avocat solicită proba cu acte, învederând că înțeleg să se folosească de cele două înscrisuri depuse la fond și care au fost comunicate apelantelor.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelantele prin avocat susțin verbal motivele de apel d epuse în scris, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, învederând următoarele: cadrul procesual a fost redus doar la cele șase afirmații efectuate prin cererea de chemare în judecată, nu s-a analizat probatoriul în totalitate, cu privire la fapta ilicită, unele afirmații sunt neadevărate dar nu s-au produs prejudicii, prejudiciul de imagine fiind dovedit prin analizele media efectuate, apelantele au fost prejudiciate fiind asociate cu diverse persoane, prejudiciul moral este de 300.000 EURO, reprezentând daune de imagine.
Intimații prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, conform întâmpinării, fără cheltuieli de judecată, învederând că în cauză nu s-a făcut dovada prejudiciului suferit, cheltuielile invocate cu studiile și analizele nu dovedesc suma pretinsă, conform art. 292 civ. conținutul celor șase afirmații determinate din cererea de chemare în judecată nu mai pot fi schimbate sau completate în apel, instanța de fond s-a pronunțat pe cele 6 motive, în baza Rezoluției 1003 s-a avut în vedere interesul public.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr. 3392/10.03.2008 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamantele ROMANIAN - AMERICAN și FILIALA DIN ROMANIA A FONDULUI ROMÂNO-AMERICAN în contradictoriu cu pârâții SC ROMANIA SRL și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în articolele publicate în cotidianul "Evenimentul Zilei", pârâtul a făcut, într-adevăr, afirmațiile menționate de reclamante, acestea vizând, în principal, activitatea lui și prezintă modul în care acesta a participat la diferite societăți comerciale, precum și sumele de bani pe care pârâtul susține că acesta le-a câștigat.
De asemenea, ziaristul își manifestă surprinderea că a participat, în calitate de subcontractant, la consultanța oferită României pentru mai multe privatizări și precizează legăturile care ar exista între și, ori legăturile care au existat între și alte persoane cu funcții publice, inclusiv persoane implicate în privatizări.
Instanța de fond a apreciat că din textele articolelor nu reiese, însă, nici o afirmație denigratoare sau care ar putea crea în alt mod prejudicii morale.
Din conținutul de ansamblu al articolelor se pot trage unele concluzii privind opinia ziaristului, dar a arătat instanța de fond, cum prin cererea de chemare în judecată instanța a fost învestită doar cu analiza afirmațiilor expres menționate, celelalte exced cadrului procesual.
Simpla manifestare a surprinderii ori enunțarea unor coincidențe nu au natura unor afirmații potrivit cărora ar fi săvârșit acte nelegale ori că s-ar fi asociat sau ar fi beneficiat de colaborarea unor infractori ori a unor persoane supuse oprobiului public, astfel că afirmațiile menționate în cererea de chemare în judecată nu sunt de natură a produce prejudicii morale reclamantelor, indiferent dacă reflectă sau nu realitatea, a considerat instanța de fond.
Deoarece faptele menționate în cererea de chemare în judecată nu sunt generatoare de prejudicii, instanța de fond nu a mai analizat dacă există celelalte elemente de natură a antrena răspunderea civilă reglementată de articolul 998 Cod civil.
Prin notele scrise reclamantele au relevat și alte afirmații ale pârâtului care le-au produs prejudicii de imagine care nu fac însă obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantele neputând să modifice temeiurile de fapt ale acestei cereri, ulterior primei zile de înfățișare, cu atât mai puțin prin concluziile scrise.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele ROMANIAN-AMERICAN ("I") și FILIALA DIN ROMANIA A FONDULUI ROMANO-AMERICAN pentru INVESTIȚII, pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială a fost înregistrat dosarul nr- din 23.04.2008.
În motivarea apelului reclamantele au susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, instanța de fond reținând în conținutul hotărârii că reclamantele au susținut că printr-o serie de articole publicate în cotidianul "Evenimentul Zilei" în perioada 23.10.2006-15.11.2006, pârâtul a făcut o serie de afirmații considerate nefondate, și incompatibile cu deontologia profesiei de ziarist, afirmații care au afectat grav prestigiul profesional cu consecința directă a discreditării reclamantelor, a angajaților și colaboratorilor, afirmații care au fost și enumerate de către instanță.
Prin considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut faptul că determinant este constatarea articolelor enunțate în cererea de chemare în judecată.
Cu toate că instanța vorbește despre analiza articolelor de presă prin care reclamantele susțin că li s-a adus un grav prejudiciu de imagine, instanța afirmă că, deși în conținutul de ansamblu al articolelor se pot trage unele concluzii privind opinia ziaristului, instanța "nu a fost investită decît cu analiza afirmațiilor expres menționate în cererea de chemare în judecată".
Apelantele susțin că instanța de fond a confundat obiectul cererii de chemare în judecată cu motivele de fapt și de drept.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtelor la plata sumei de 300.000 euro, reprezentând daune de imagine și obligarea pârâtelor de a publica hotărârea definitivă de obligare în 3 cotidiane de largă circulație.
Motivele de fapt îl constituie descrierea modului în care pârâtele au adus prejudicii, respectiv publicarea articolelor de presă.
Așa fiind, doar obiectul cererii de chemare în judecată poate fi modificat doar până la prima zi de înfățișare și nu motivele de fapt care se dovedesc și urmează a fi analizate ca urmare a administrării întregului material probator.
Instanța este obligată să hotărască doar asupra celor ce formează obiectul pricinii astfel cum este indicat de reclamante, însă nu este obligată să judece doar asupra motivelor de fapt expuse de reclamante deoarece asta ar însemna că instanța ar fi obligată ca de fiecare dată să accepte situația de fapt prezentată de reclamante, ca fiind cea reală și doar în funcție de aceasta să pronunțe o hotărâre judecătorească.
Or, potrivit dispozițiilor articolului 129 Cod procedură civilă judecătorul este obligat să afle adevărul pe baza stabilirii faptelor care să corespundă realității, astfel încât instanța de fond avea obligația să rețină și să analizeze întregul conținut al articolelor de presă relativ la faptele imputate de reclamante, întrucât afirmațiile prejudiciabile se circumscriu motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată și nu obiectul acesteia, cum eronat a susținut instanța de fond.
Faptul ilicit constă în ansamblul acțiunilor pârâtelor - efectuate prin articolele de presă și nu a unor afirmații punctuale.
Instanța de fond, susține apelantele, lasă impresia pronunțării unei alte soluții în condițiile în care ar fi analizat conținutul de ansamblu al articolelor, fiind evident faptul că neanalizând întregul material probator în cauză soluția instanței de fond este una bazată pe o motivare superficială sau chiar inexistentă de vreme ce se admite că analizarea conținutului articolelor este de natură a atrage unele concluzii privind opinia ziaristului, însă aceste concluzii nu sunt expuse întrucât cadrul procesual fixat prin cererea de chemare în judecată se limitează la afirmațiile exemplificative ale reclamantelor.
Au mai arătat apelantele reclamante că hotărârea atacată este susceptibilă de critică și sub aspectul ansamblului probator administrat în cauză, instanța de fond neanalizând probele administrate la fond, respectiv rapoartele de analiză media privind imaginea după publicarea articolelor de expresă, înscrisuri, interogatorii.
Chiar dacă întreaga campanie de presă a pornit de la activitatea domnului, de la modul în care acesta a participat la diferite societăți comerciale privind sumele de bani încasate de acesta, faptele pârâtelor nu sunt mai puțin prejudiciabile, căpătând pe alocuri caracterul de personaj principal în cadrul articolelor de presă enunțate,
Apelantele au susținut că este criticabilă argumentarea instanței de fond în sensul că manifestarea surprinderii ori a unor coincidențe nu au natura unei informații potrivit cărora ar fi săvârșit acte nelegale ori că s-a asociat sau ar fi beneficiat de colaborarea unor infractori, astfel încât nu sunt de natură a produce prejudicii morale.
Or, din probele rezultă că afirmațiile ziaristului sunt neadevărate și sunt puse într-un contest din care reiese cu certitudine că este implicat în procesul de consultanță datorită unor legături cu demnitari publici, prejudiciul de imagine fiind dovedit prin analizele media efectuate și depuse la dosarul cauzei.
Apelantele au dezvoltat, în continuare, motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată, introductive, susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile articolelor 998 - 999 și articolului 1000 alineat 3 Cod procedură civilă, prevenind angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților intimați, fiind indicate și faptele prin care a fost încălcat Codul Deontologic al ziaristului, intimatul pârât ziarist încălcând, totodată și drepturile și interesele legitime ale persoanelor împotriva abuzurilor săvârșite prin depășirea limitelor libertății de exprimare (articolul 10 alineat 2 din Convenția europeană a Drepturilor Omului; punctul 21 din Rezoluția nr. 1003/1993 a Adunării parlamentare a, articolului 30 alineat 6 din Constituția României, articolului 54 din Decretul nr. 31/1954.
Prejudiciul moral, de imagine suferit de reclamante este reprezentat de deteriorarea bunei reputații pe care acestea o aveau în mediul profesional din care fac parte, a angajaților acestora, a angajaților societății care fac parte din grupul care colaborează cu reclamantele, dar și în fața publicului larg, cititori ai cotidianului "Evenimentul Zilei".
Elementele de cuantificare ale prejudiciului de imagine suferit de sunt gradul de lezare al valorilor ocrotite de lege (dreptul la propria imagine în fața clientului etc); intensitatea și gravitatea atingerii aduse, impactul articolelor publicate asupra credibilității, încrederii partenerilor de afaceri, profesionalismul.
Dovada lezării imaginii, potrivit studiului de impact se reflectă în temele care au fost asociate cu activitatea în cuprinsul articolelor publicate în "Evenimentul Zilei" în perioada 23.10.2006 -21.11.2006, respectiv:
1)-câștigarea, de către a licitației prin traficul de influență al unor înalți funcționari publici ce au relații cu:
-23 octombrie - Frăția consiglierilor
-25 octombrie - Frăția consiglierilor -, împrumut de 8 miliarde de lei
-13 noiembrie - Cine ne-a ars la Distrigaz
-14 noiembrie -, fondul american și miliardele de lei
-14 noiembrie -, miliardelor prin acoperire
-21 noiembrie -, petrolul și austriecii
2)-conflictul de interese în care se aflau diverși funcționari publici ce au avut relații cu:
-23 octombrie - Frăția consiglierilor
-25 octombrie
-----------
-----------
3.-evaziune fiscală:
.24 octombrie - Frăția consiglierilor, suspectată de megaevaziune.
Potrivit studiului de impact nr.95/19.12.2006, realizat de, imaginea a fost influențată în mod negativ de materialele de presă publicate în perioada 23 octombrie - 21 noiembrie 2006, opinie exprimată de 64.38% din numărul celor intervievați, efectul fiind scăderea drastică a încrederii publicului în.
Un element esențial în modul de determinare a prejudiciului, au arătat apelantele, l-a constituit și faptul nepublicării dreptului la replică comunicat sub nr. 2103/2006 (notificare).
Mai susține apelanta că, potrivit Rezoluțiuni nr. 1003 C-. "impactul informațiilor asupra opiniei publice este de domeniul evidenței", ceea ce ar presupune faptul că prejudiciul de imagine (moral) este prezumat.
Vinovăția pârâților este determinată prin raportarea comportamentului acestora (afirmații neadevărate și vădit tendențioase făcute într-un cotidian de largă circulație) - la comportamentul model al ziaristului, astfel cum este trasat de normele constituționale, civile, deontologice, interne și internaționale, care impun limite clare ale libertății sale, care impun limite clare ale libertății sale de opinie și exprimare.
De asemenea. Existența contractului individual de muncă, dintre cei doi pârâți, probează existența raportului de prepușenie între SC SRL și autorul articolelor, articolul 2 din contractul de cesiune exclusivă de drepturi de autor nr. 194/12.06.2006, prevăzând care sunt drepturile editorului SC SRL.
Toate aceste elemente, au arătat apelantele, dovedesc îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale.
În drept articolul 282 și urm. Cod procedură civilă.
Intimații pârâți SC ROMANIA SRL și au format întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
Au arătat intimații că apelantele reclamante au determinat temeiurile de fapt cărora le circumscriu considerentele de drept, în considerentele de fapt ale cererii de chemare în judecată și nu au pus în discuție alte temeiuri de fapt decît acestea.
Motivul de apel este neîntemeiat întrucât, conform dispozițiilor articolului 292 Cod procedură civilă, reclamantele nu se pot folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță.
Astfel, pe cale apelului, reclamantele nu mai pot invoca întregul conținut al articolelor publicate, la instanța de fond reclamantele nu au invocat nici în scris și nici oral întregul conținut al articolelor incriminate, ci și-au întemeiat cererea și obiectul acțiunii pe cele 6 puncte.
Dacă instanța de fond ar fi analizat și alte puncte, pârâții din articolele publicate, ar fi trebuit să pună în discuția părților temeiurile de fapt și de drept ce nu figurează în acțiune.
De altfel, în "Răspunsul la întâmpinare" depus la dosarul cauzei la 11.06.2007, reclamanta apelantă la punctul 3 precizează punctual articolele în care se regăsesc afirmațiile, Sintetizându-le în funcție de numărătoarea dată acestora în cererea de chemare în judecată. Spre exemplu: "În articolul intitulat "Cine ne-a ars la Distrigaz", articol publicat în cotidianul Evenimentul zilei din data de 13.11.2006, se regăsesc afirmațiile de la punctele 2,3,5 și 6 ".
Susținerile apelantelor în sensul că faptul ilicit constă în "ansamblul acțiunilor pârâtelor efectuate prin articolele de presă și nu a unor afirmații punctuale" sunt neîntemeiate, prin cererea de chemare în judecată reclamantele - apelante nu au determinat acțiunile prejudiciabile ale pârâților, iar faptul publicării unor articole de presă nu poate constitui un fapt ilicit prejudiciabil, față de dispozițiilor articolului 30 din Constituție.
În fapt, au arătat intimații, reclamantele nu au arătat și nici nu au dovedit în ce constă prejudiciul de imagine pretins.
În cauză, pârâtul jurnalist și editorul publicației au administrat proba cu înscrisuri și interogatoriu pentru a dovedi adevărul celor scrise în articolele publicate, precum și buna credință.
Analiza articolelor întreprinse de apelante în motivele de apel d e la capitolul -Fapta ilicită nu poate fi primită întrucât aceste critici depășesc cadrul procesual, respectiv temeiurile de fapt și de drept invocate la fond.
Articolele 998 și 999 cod civil impun ca dauna suferită să fie consecința directă și imediată a unui fapt imputabil autorului. În situația în care prin exercitarea unui drept nu se aduce un prejudiciu cert celui vizat, ci face numai ca aceasta să fie privat de anumite privilegii, nu se poate vorbi despre răspunderea civilă delictuală.
În fine, intimații au mai arătat că nici o persoană care a fost menționată în articolele respective ca având relații cu nu a contestat articolele de presă.
Nu au fost solicitate probe noi în apel.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea civilă are ca obiect protecția unui drept subiectiv sau a unei situații juridice pentru a cărei realizare calea judecății este obligatorie.
Prin obiectul cererii de chemare în judecată se înțelege pretenția concretă a reclamantelor, interesul pe care îl prezintă fiind dat de faptul că fixează limitele judecății, instanța fiind obligată să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății (articolul 129 alineat 6 Cod procedură civilă).
Ideea de obiect evocă și pe aceea de cauză, obligația reclamantelor de a arăta cauza pretenției sale (cauza cererii de chemare în judecată) fiind cuprinsă în articolul 112 punctul 4 Cod procedură civilă.
Prin motive de fapt și de drept, articolul 112 punctul 4 Cod procedură civilă desemnează toate acele împrejurări, circumstanțe, dar și principii, instituții, categorii, reguli juridice, a căror cunoaștere este necesară pentru explicarea și lămurirea obiectului procesului.
Articolul 112 punctul 5 Cod procedură civilă prevede obligativitatea pentru reclamant de a indica în cuprinsul cererii de chemare în judecată a dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Deși este adevărat ce susțin apelantele reclamante în privința faptului că obiectul acțiunii leagă instanța, (articolul 129 alineat 6 Cod procedură civilă) judecătorii fiind obligați să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății, susținerea în sensul că "instanța de judecată nu este obligată să judece doar asupra motivelor de fapt expuse de reclamant", fiind obligată, în virtutea rolului activ să stabilească adevărata situație de fapt este nefondată.
Astfel, în ceea ce privește rolul activ al judecătorului, prevăzut de articolul 129 Cod procedură civilă, judecătorul nu se substituie voinței părților, fiind însă obligat să descopere adevărul judiciar sens în care poate solicita părților cu privire la situația de fapt și de drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cererea sau întâmpinare, cu respectarea principiului contradictorialității care guvernează procesul civil și în afara căruia rolul activ al judecătorului nu se poate exercita (articolul 129 alineat 2 Cod procedură civilă).
Așa fiind, în mod nefondat susține apelantele că judecătorul fondului ar fi putut să analizeze după închiderea dezbaterilor motivele de fapt invocate de către acestea prin notele scrise (altele decât motivele de fapt invocate prin cererea de chemare în judecată) fără ca, în prealabil să le fi pus în discuția părților.
Nu instanța de fond este cea care "restrâns nelegal cadrul procesual", ci reclamantele apelante au fixat, au delimitat acest cadru procesual prin cererea de chemare în judecată.
Faptul că instanța de fond a menționat că din conținutul de ansamblu al articolelor se pot trage unele concluzii privind opinia ziaristului, dar că instanța nu a fost investită decît cu analiza afirmațiilor expres precizate prin cererea de chemare în judecată, nu este de natură a duce la concluzia că ar fi putut ajunge la o altă concluzie cum susține apelantele, ci doar subliniază faptul că obiectul cererii de chemare în judecată, circumstanțiat prin motivele de fapt și de drept nu îl reprezintă opinia personală a pârâtului ziarist, care nu este de natură, prin ea însăși să prejudicieze pe reclamante, ci impactul produs asupra imaginii reclamantelor prin afirmațiile ziaristului indicate de către reclamante ca necorespunzătoare adevărului.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că prin articolele publicate au fost aduse la cunoștința opiniei publice unele activități desfășurate de instituții ale statului și de înalți funcționari publici, aflați în relații cu reclamantele, respectivele activități fiind de un real interes public (în special activitatea desfășurată de ).
În mod întemeiat instanța de fond a reținut că articolele de presă nu au avut drept scop denigrarea reclamantelor sau prejudicierea acestora prin afectarea dreptului la imagine, ziaristul prezentând doar legăturile dintre și persoana cu funcții publice, putere de decizie, implicate în privatizări, împotriva unora dintre aceste persoane (personaje) fiind începută urmărirea penală.
Ori, în conținutul nr. 1003/1993 adoptată de Adunarea a E, și notificată de Camera Deputaților prin Hotărârea nr. 25/1994 și de prin Hotărârea nr.32/1994, printre principiile ziariștilor (punctul 17) este și cel care evidențiază că mijloacele de comunicare în masă joacă un rol important în evoluția vieții democratice deoarece prin informațiile furnizate garantează participarea cetățenilor la viața politică.
De asemenea, un alt drept fundamental, corelativ al libertății de exprimare, este dreptul de informație, care constă în accesul persoanei la orice informații de interes public.
Este adevărat că aceasta implică exercitarea cu bună credință a drepturilor, sistemul mass-media, prin forța sa de influențare a opiniei publice, trebuie să aibă o responsabilitate morală față de cetățeni și față de societate, având și obligația constituțională de a asigura informarea corectă a opiniei publice.
Așa fiind, publicarea unor articole în presă nu poate constitui prin el însuți un fapt ilicit prejudiciabil, pârâții intimați probând prin probele administrate (înscrisuri, interogatorii) realitatea celor susținute și buna credință, precum și nepărtinirea, neutralitatea, neimplicarea personală în evenimentele relatate.
De altfel, din analiza " de impact" efectuat de (filele 79.- 102 vol.I), pe care apelantele îl invocă în dovedirea pretențiilor, nu rezultă că impactul "companiei de imagine desfășlurată de Evenimentul Zilei", ar fi în sensul afectării, deteriorării ireparabile a imaginii.
Astfel în stadiul menționat se arată că în ce priveștenivelul de încredereîn cazul care targetuluinu se observă o scădere a încrederii în, dimpotrivă,creștere de la 9,4 la 9,5 două citirea materialelor de presă, atributele imaginii rămânând constante: instituția financiară profesionistă, echidistantă, credibilă, legalitate, independență, modul de urmat, principii etice sănătoase; instituție serioasă cu specialiști deosebit de bine pregătiți; profesioniști de înaltă clasă și oameni onești patrioți; corectitudine, abnegație, de succes într-un sector complicat (fila 100 vol.I).
Această concluzie la care a ajuns studiul realizat de la nivelul " target" (persoane care în ultimii ani au fost parteneri de afaceri, reprezentanți ai instituțiilor partenere, angajați ai companiei) contrazice susținerea reclamantelor din cererea de chemare în judecată și din motivele de apel, în sensul că afirmațiile pârâtului ziarist din articolele menționate ar fi "afectat grav prestigiul profesional și activitatea economică a, consecința imediată fiind discreditarea acesteia în raporturile cu partenerii de afaceri - persoane fizice sau juridice - a angajaților și colaboratorilor temporari sau permanenți și în fața opiniei publice.
menționat prezintă drept concluzie la "Identificarea deficitului de imagine"; "Din analiza răspunsurilor membrilor cou targetului se observă faptul că deficitul de imagine asociat recurentei companii de presă din cotidianul Z, și emisiunii de pe postul,nu afectează echipa sau partenerii fondului, ci publicul larg.
"Publicul larg" sau "Grupul de proximitate" din cadrul studiului (cititori ai ziarului ) din 100 de persoane chestionate, doar 32% vizionaseră emisiunii TV cu referire la, din acești 32%, 56%apreciind că a fost prezentat "mai degrabă negativ" iar în privința modului în care a fost tratat în, 20,1% au susținut că acuzațiile sunt fondate, dovediți; 24,5% că nu știu dacă acuzațiile sunt real și 21,5% că acuzațiile sunt fondate.
Față de cele arătate, concluzia instanței de fond în sensul că faptele acuzate de către reclamantele apelante nu sunt de natură a genera prejudicii acestora, astfel încât nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile prevăzute de articolul 998 Cod civil, este temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolelor 294-296 Cod procedură civilă respinge apelul ca nefondat.
Ia act că intimații pârâți nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta ROMANIAN AMERICAN, cu sediul ales în B,- sector 1 și FILIALA DIN ROMÂNIA A FONDULUI ROMÂNO AMERICAN, cu sediul ales în B,- sector 1, în contradictoriu cu intimații ROMÂNIA SRL, cu sediul în B, B- - - (, nr. 6 sector 2 și, domiciliat în R S, str. -,. 18,. C,. 3,. 6, Județ B, împotriva sentinței comerciale nr.3392/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 22.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
6 ex.
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
