Spete pretentii comerciale. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 34
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanta și de către pârâta - MARKETING ROMANIA împotriva sentinței civile nr. 2092 din 18.10.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat din cadrul Baroului B, în reprezentarea intereselor apelantei - - Marketing România, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind apelanta -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul formulat de către pârâta - - Marketing România este timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată și s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă, iar la data de 15 februarie 2008 s-a înregistrat întâmpinare la apelul formulat de reclamanta -.
Curtea, din oficiu, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și scopul, finalitatea, calitatea reclamantului pune în discuție ca motiv de apel d e ordine publică, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj ca instanță de soluționare a unei acțiuni întemeiată pe legea insolvenței, Legea nr. 85/2006, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr.85/2006, excepție pe care o pune în discuția părților prezente.
Reprezentanta apelantei invederează faptul că, inițial această cerere a fost înregistrată în dosarul de faliment, dar s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Sălaj, unde s-a soluționat cauza fiind înregistrată ca fiind pretenții. În opinia sa această cauză așa cum a fost formulată în prima fază trebuia să se judece de către un judecător sindic. De asemenea arată că nu a formulat recurs împotriva soluției date de către declinator.
Curtea, având în vedere chestiunile invederate de către reprezentanta pârâtei, reține cauza în pronunțarea asupra excepției de necompetență materială în soluționarea prezentei cauze.
CURTEA:
asupra apelului de față,
reține că prin sentința civilă nr. 2092 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălajs -a admis în partea acțiunea formulată de reclamanta Z reprezentată de - - lichidator și ca o consecință a fost obligată pârâta - - MARKETING ROMÂNIA Z să plătească reclamantei suma de 60.317,64 lei cu titlu de contravaloare servicii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în baza unor raporturi juridice contractuale derulate între părți s-a statuat că pârâta datorează reclamantei suma de 60.317,64 lei cu titlu de contravaloare servicii. Cât privește penalitățile solicitate, instanța a reținut că nu are eficiență clauza penală înserată în contract deoarece nu cuprinde cuantumul daunelor interese și că nu poate fi completată cu dispozițiile legale pentru a fi eficientă, nemaiavând semnificația unei evaluări convenționale.
Împotriva acestei sentințe - - MARKETING ROMÂNIA Zad eclarat apel în termen legal, solicitând să fie schimbată în parte sentința primei instanțe în sensul constatării compensației legale intervenite între părți până la concurența sumei de 60.317,64 lei, invocând ca temei legal dispozițiile art. 58 din Legea nr. 85/2006 și art. 1143 din Codul civil.
Totodată, împotriva acestei sentințe a declarat apel și reclamanta, debitoare în insolvență prin lichidator, solicitând să fie schimbată în parte sentința apelată în sensul admiterii acțiunii și pentru pretențiile cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 206.757,70 lei invocându-se în drept dispozițiile art.12 din Contract, art. 43 din Codul comercial, art. 981 din Codul civil și OG nr. 9/2000.
Examinând ambele apeluri Curtea constată următoarele:
Litigiul de față are ca reclamant o societate comercială aflată în insolvență iar scopul și finalitatea demersului judiciar inițiat de aceasta este de a realiza și valorifica creanța comercială cu titlu de capital și accesorii pretinsă împotriva pârâtei. Altfel spus, reclamanta debitoare insolventă urmărește maximizarea averii sale pentru a se dispune apoi facerea plăților în executarea dispozițiilor speciale ale legii insolvenței privind plata creditorilor înscriși pe tabelul de creanțe.
Așa fiind, la termenul de astăzi înainte de a se antama ambele apeluri Curtea a pus în discuție din oficiu conform prevederilor art. 108 alin. 1 corelat cu art. 105 alin. 1.pr.civ. ca motiv de apel d e ordine publică excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului Sălaj de soluționare a cauzei de față precum și greșita compunere a completului de judecată.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței,toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenta tribunalului în a cărui raza teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor, și sunt exercitate de un judecător-sindic.
Tot astfel, conform art. 3 pct. 23 din aceeași lege, prin procedura falimentului se înțelege procedura de insolvență concursuală colectivă și egalitara care se aplica debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Din cele ce preced, rezultă fără teama de a greși că și procedura urmată de lichidator în temeiul art. 25 lit. g) din aceeași lege în îndeplinirea atribuțiilor sale de a formula și susține acțiuni în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului este o procedură prevăzută de Legea insolvenței astfel încât față de generalitatea termenilor folosiți în art. 6 din aceeași lege astfel de acțiuni intră în competența materială a tribunalului dar în compunerea specială judecătorului-sindic.
Curtea reține că inițial cauza a fost înregistrată pe rolul judecătorului-sindic desemnat în cauza de insolvență a debitoarei reclamantă în cauza de față în să acesta prin sentința civilă nr. 1796 din 10 septembrie 2007 pronunțată în dos. nr- în mod greșit a dispus asupra declinării de competență în favoarea Tribunalului Sălaj, ca instanță de drept comun. Pentru aceasta s-a avut în vedere că între atribuțiile judecătorului-sindic prevăzute la art. 11 din Legea nr. 85/2006, nu figurează judecarea acțiunilor formulate de debitoare împotriva unor societăți comerciale, pentru recuperarea unor daune.
Este real că textul art. 11 reglementează atribuții ale judecătorului-sindic în economia Legii insolvenței dar tot atât de adevărat este că textul legal evocat statuează asupraprincipalelor atribuțiiale judecătorului-sindic. Aceste atribuții nu sunt limitativ prevăzute de lege, mai ales că în textul alin. 2 al aceluiași articol se aratăin terminiscă atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitatenumaila controlul judecătoresc al activității lichidatorului precum și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, este de notat că art. 11 din Legea insolvenței succede art. 6 din aceeași lege, or acest din urmă text de lege leagă competența tribunalului în compunerea specială a judecătorului-sindic de un singur criteriu acțiunile sau contestațiile să fie prevăzute de această lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8.
Așa cum s-a arătat anterior, cererea de chemare în judecată promovată de lichidator pentru debitorul insolvent împotriva unei persoane în vederea valorificării creanței pe care se pretinde că aceasta din urmă o datorează debitorului face parte din arsenalul de acțiuni și proceduri prevăzute de Legea insolvenței, încât și fără o menționare expresă a atribuției la art. 11, tribunalului îi revine competența materială de a judeca acțiunea indiferent de valoarea obiectului cererii dar în compunerea judecătorului-sindic desemnat în cauza de insolvență care are atribuția de statua asupra cererii.
Față de cele ce preced, constatând că Tribunalul Sălaja statuat în fond asupra cererii de chemare în judecată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative în materia insolvenței antamate în precedent, că astfel sentința pronunțată este lovită de nulitate absolută și că pentru asanarea nulității nu există alt remediu decât trimiterea cauzei spre competentă judecare în compunerea prevăzută de lege, Curtea în temeiul art. 297 alin. 2 teza I din Codul d e procedură civilă, va admite ambele apeluri, va anula hotărârea apelată și va dispune trimiterea cauzei spre judecare instanței competente, respectiv judecătorului sindic desemnat în procedura de insolvență privind pe debitoarea. SR Z din cadrul Tribunalului Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite apelurile declarate de reclamanta - și pârâta - - MARKETING ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.2092 din 18 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare instanței competente, respectiv judecătorului sindic desemnat în procedura de insolvență privind -, din cadrul Tribunalului Sălaj.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact.
5 ex. / 29 februarie 2008
Judecător primă instanță:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Lucia Brehar
