Spete pretentii comerciale. Decizia 342/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 342
Ședința publică de la 01.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței comerciale nr. 3328/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Romania.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na, lipsind apelanta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței faptul că la Serviciul Registratură, a fost înregistrată la data de 07.08.2009 întâmpinarea depusă de intimată, în două exemplare.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei, în combaterea apelului.
Apărătoarea intimatei solicită respingerea apelului, ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că partea pe care o reprezintă și-a îndeplinit obligațiile asumate contractual, așa încât clauza penală nu este operantă. Reia argumentele prezentate pe larg în întâmpinare și depune la dosar dovada achitării cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3328/27.02.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva pârâtei Romania, dar și cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, apreciindu-le ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost sesizată cu judecata unei cereri prin care reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat obligarea pârâtei Romania la plata sumei de 44.112 euro, în echivalent în lei la data efectuării plății, în considerarea nerespectării clauzei nr. 9.9 lit. c) din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 3/26.08.2005 încheiat între părți.
A mai constatat că la data de 26.08.2005 reclamanta, în calitate de vânzătoare și pârâta, în calitate de cumpărătoare au încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 3, în temeiul căruia vânzătoarea a transmis cumpărătoarei dreptul de proprietate asupra a 47.518 acțiuni nominative, reprezentând 87,759% din capitalul social subscris și vărsat al În continuare, instanța de fond a mai reținut că, potrivit art. 9.9 lit. c) din contract, pârâta s-a obligat să asigure aprobarea în și plata de către societatea privatizată a datoriilor acesteia - evidențiate în Anexa nr. 7 -, către vânzătoare, în termen de 90 de zile de la transferul proprietății acțiunilor, iar în situația în care nu ar plăti în termen aceste datorii, s-a obligat să le achite ea însăși vânzătoarei.
De asemenea, pentru cazul neîndeplinirii în tot sau în parte a obligației evocate mai sus, părțile au stipulat o clauză penală, în temeiul căreia cumpărătoarea s-a obligat să plătească vânzătoarei o penalitate de 20% din prețul prevăzut la art. 4 din contract, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data la care vânzătoarea îi notifica neîndeplinirea obligației, iar plata penalității nu o exonera pe cumpărătoare de executarea obligației.
Tribunalul a citat dispozițiile art. 1069.civ. și a constatat că, atât timp cât la data de 21.09.2007, a plătit către datoria în sumă de 602,24 lei, obligația principală se consideră executată, așa încât, cum clauza penală a fost stipulată pentru ipoteza neexecutării obligației, iar nu pentru cea a executării ei cu întârziere, a apreciat că nu poate pretinde penalitatea prevăzută de art. 17.1 din contract, motiv pentru care a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat apel, solicitând schimbarea sa în tot, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, apelanta a arătat că penalitatea a fost stipulată de părți pentru neîndeplinirea obligației de plată a datoriilor, în termen de 90 de zile de la transferul către cumpărătoare a proprietății acțiunilor. Astfel, apelanta a susținut că, în condițiile în care la expirarea termenului societatea privatizată nu a achitat sumele restante, a devenit aplicabilă clauza penală cuprinsă în art. 17.1 din contract. În acest context, a mai afirmat că plata sumei datorate, după aproape doi ani de la expirarea termenului de 90 de zile, nu este de natură să conducă la exonerarea cumpărătoarei de la plata penalităților.
Apelanta a citat art. 9.9 lit. c) din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 3/26.08.2005 încheiat între părți, dar și art. 17.1 din același act și a mai afirmat că obligația intimatei era de a asigura plata datoriilor societății în termen de 90 de zile de la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor, astfel încât nerespectarea acestui termen echivalează cu încălcarea obligației și atrage aplicarea clauzei penale conținute de art. 17.1 din contract. Totodată, a mai arătat că, în condițiile în care termenul de 90 de zile este de esența obligației prevăzute în art. 9.9 din contract, obligația instituită de această clauză convențională nu este susceptibilă de executare cu întârziere, întrucât neplata datoriilor în acest termen înseamnă chiar neîndeplinirea obligației.
De asemenea, apelanta a subliniat caracterele juridice ale clauzei penale, afirmând că, în măsura în care executarea obligației nu s-a făcut în condițiile stipulate în contract, clauza penală devine aplicabilă, fără să se poată pretinde creditorului obligației să facă dovada prejudiciului suferit.
La data de 07.08.2009, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma criticilor aduse de către apelantă, Curtea reține următoarele:
La data de 26.08.2005 între apelantă, în calitate de vânzătoare și intimată, în calitate de cumpărătoare s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 3, în temeiul căruia vânzătoarea a transmis cumpărătoarei dreptul de proprietate asupra a 47.518 acțiuni nominative, reprezentând 87,759% din capitalul social subscris și vărsat al, pentru un preț total de 220.560 euro.
Potrivit art. 9.9 lit. c) din contract, intimata s-a obligat să asigure aprobarea în și plata de către societatea privatizată a datoriilor acesteia - evidențiate în Anexa nr. 7 -, către vânzătoare, în termen de 90 de zile de la transferul proprietății acțiunilor. În situația în care nu ar plăti în termen aceste datorii, intimata s-a obligat să le achite ea însăși vânzătoarei.
Pentru situația neîndeplinirii în tot sau în parte a obligației evocate mai sus, părțile au stipulat o clauză penală, în temeiul căreia cumpărătoarea s-a obligat să plătească vânzătoarei o penalitate de 20% din prețul prevăzut la art. 4 din contract, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data la care vânzătoarea îi notifica neîndeplinirea obligației, iar plata penalității nu o exonera pe cumpărătoare de executarea obligației.
Apelanta solicită obligarea intimatei la plata acestei penalități, având în vedere că, la expirarea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 9.9 lit. c) din contract, societatea privatizată nu a achitat suma restantă de 602,24 lei.
La data de 21.09.2007, a plătit către datoria în sumă de 602,24 lei, împrejurare în raport de care prima instanță a apreciat că obligația principală se consideră executată, așa încât, cum clauza penală a fost stipulată pentru ipoteza neexecutării obligației, iar nu pentru cea a executării ei cu întârziere, a apreciat că nu poate pretinde penalitatea prevăzută de art. 17.1 din contract, motiv pentru care a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Curtea recunoaște, de principiu, că atât timp cât printr-o clauză convențională, părțile stipulează ca o obligație să se execute într-un anumit termen, îndeplinirea ei nu în termenul agreat, ci ulterior împlinirii sale, echivalează cu neîndeplinirea obligației astfel cum a fost stabilită.
În condițiile în care se solicită obligarea intimatei la plata penalității, în sarcina acestei părți trebuie regăsite elementele răspunderii civile contractuale. Așa fiind, pentru a putea interveni clauza penală, trebuie probate săvârșirea de către intimată a faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția acesteia.
Fapta ilicită constă în nerespectarea obligației asumate contractual.
În speță, apelanta a susținut că în condițiile în care la expirarea termenului de 90 de zile societatea privatizată nu a achitat sumele restante, a devenit aplicabilă clauza penală cuprinsă în art. 17.1 din contract.
Nu este însă indicată fapta ilicită a intimatei, iar în acest context, Curtea constată că interpretarea art. 9.9 lit. c) din contractul părților conduce către concluzia că intimata s-a obligat să asigure aprobarea în și plata de către societatea privatizată a datoriilor acesteia - evidențiate în Anexa nr. 7 -, către vânzătoare, în termen de 90 de zile de la transferul proprietății acțiunilor. În situația în care nu ar plăti în termen aceste datorii, intimata s-a obligat să le achite ea însăși vânzătoarei.
Așa fiind, termenul de 90 de zile viza doar obligația de a asigura aprobarea în și plata de către societatea privatizată a datoriilor sale.
Curtea subliniază că obligația pe care intimata și-a asumat-o, de a plăti ea însăși datoriile, în cazul în care aceasta nu și le-ar fi achitat, nu era afectată de nici un termen.
În sarcina intimatei se pot distinge două categorii de obligații, asumate prin art. 9.9 lit. c) din contract: prima - aceea de a asigura aprobarea în și plata de către societatea privatizată a datoriilor sale, în termen de 90 de zile de la transferul proprietății acțiunilor, este o obligație de diligență; cea de-a doua, prin care intimata s-a obligat să achite ea însăși datoriile societății către apelantă, în cazul în care nu le-ar plăti în termen - este o obligație de rezultat.
celei dintâi obligații rezultă din însăși modalitatea în care părțile au înțeles să o descrie în contractul lor; intimata și-a asumat doar îndatorirea de a depune toată diligența necesară pentru ca rezultatul dorit să se realizeze. În schimb, cea de-a doua obligație este una prin care intimata s-a obligat să atingă rezultatul urmărit (plata datoriilor), desfășurând o anumită activitate, respectiv plătind ea însăși în situația în care societatea privatizată nu o va face.
Distincția este importantă, întrucât pe plan probatoriu, neatingerea rezultatului dorit în cazul obligației de rezultat constituie o dovadă a culpei debitorului, în timp ce neatingerea rezultatului, în situația obligației de diligență, nu este o probă a culpei, revenind creditorului sarcina de aod ovedi.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, următoarele concluzii se impun: pentru nerespectarea de către intimată a obligației de diligență, apelanta ar fi trebuit să probeze culpa părții adverse, pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă contractuală; în al doilea rând, apelanta nu a susținut că intimata s-ar face vinovată de neîndeplinirea obligației de rezultat (plata datoriilor în locul ) - de vreme ce acestea au fost plătite, cu întârziere, de către societatea privatizată, cu mențiunea că în această situație, fapta ilicită nu s-ar putea regăsi, atât timp cât obligația de rezultat a intimatei nu era afectată de termenul de 90 de zile.
Prin urmare, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii contractuale, împrejurare în raport de care, în temeiul art. 296.proc.civ. va respinge apelul, ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. 1, cu aplicarea art. 298.proc.civ. va obliga apelanta la plata către intimată a sumei de 7.615,44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 3328/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ROMANIA, cu sediul ales în B,--8, clădirea House, de vest,. 8, sector 1 - la.A & Asociații.
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 7.615,44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - I - - -
Red. Jud. /4 ex./20.10.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean
