Spete pretentii comerciale. Decizia 348/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2243/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 348
Ședința publică de la 02 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
******************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul promovat de pârâta SC SA împotriva sentinței comerciale nr.2491/03.05.2007, pronunțată de Secția a VI- Comercială a Tribunalului București, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A APELOR MINERALE SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 02 iulie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 2941 din 3.05.2006 pronunțată în dosarul nr-, a fost admisă cererea formulată de către reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A APELOR MINERALE SA în contradictoriu cu pârâta SC SA, aceasta din urmă fiind obligată să plătească reclamantei suma de 2.191.501.620 ROL cu titlu de diferență preț, suma de 1.479.350.600 ROL cu titlu de penalități de întârziere, precum și suma de 113.379.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul încheiat între reclamantă în calitate de vânzător și pârâta în calitate de cumpărător, s-a stabilit prețul apei minerale plate la 10,10 lei/litru plus TVA, preț modificat prin actul adițional nr. 574/1999, apoi în temeiul Avizului nr. 490/2002 emis de fostul Oficiu al Concurenței, în aplicarea OUG nr. 36/2001, Plata parțială a facturilor atrage și prevederile contractuale privind penalitățile de întârziere.
Sentința a fost atacată cu apel iar prin decizia comercială nr. 553/27.10.2006, Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins ca nefondat apelul, considerând că termenul de prescripție s-a întrerupt prin plata parțială a facturilor, aceasta reprezentând o recunoaștere a datoriei. S-a mai reținut că în ce privește prețul stabilit de la 1.03.2002, acesta este urmarea unei norme imperative, respectiv OUG nr.36/2001, astfel încât nu mai era necesar acordul părților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC SA, întemeiat pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, soluționat prin decizia comercială nr. 1942 din 22.05.2007, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 553 din 27.10.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială, a casat această decizie și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
S-a reținut că întrucât începând cu 1.03.2002 s-a prevăzut prețul de 60 lei/ litri de apă minerală la sursă, pentru consumul alimentar, ca urmare a Avizului 490/2002 emis de fostul Oficiu al Concurenței în aplicarea OUG nr. 36/2001, reclamanta nu mai putea supune voinței cumpărătorului un preț mai mic decât cel prevăzut de actul normativ, care, atacat în instanță a rămas neschimbat.
Astfel, dispozițiile exprese ale OUG nr.36/2001 au modificat și contractul părților în privința prețului, contractul continuându-și însă efectele în forma acceptată de cumpărător prin actul adițional nr. 574/1999, la prețul de 17 lei/litru fără TVa:
Faptul plății parțiale a facturilor numai la nivelul convenit de părți prin actul adițional, nu justifică însă interpretarea extinctivă a dispozițiilor articolului 16 din Decretul nr. 167/1958. Pentru debitor, plata sumelor reprezentând prețul convenit de părți, ignorând prevederile legale speciale în acest domeniu, nu a reprezentat o recunoaștere parțială a datoriei, chestiunea condițiilor imputației plății făcută de creditor excedând cadrului procesual stabilit de reclamantă.
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că în mod greșit instanțele de fond au analizat întreruperea cursului prescripției pentru datoriile existente în sarcina pârâtei, peste termenul de 3 ani de la data introducerii acțiunii.
spre rejudecare, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială, cauza în apel s-a înregistrat sub nr- din 28.09.2007.
Examinând apelul declarat de către pârâta SC SA în raport de decizia de casare nr. 1942/22.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit articolului 315 alineat 1 Cod procedură civilă, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile articolelor 294,295 Cod procedură civilă și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente: prin cererea introductivă, reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A APELOR MINERALE SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA, obligarea acesteia la plata sumei de 2.191.501.620 lei (Rol) cu titlu de diferență de preț facturat și neachitat, precum și la plata penalităților de întârziere conform articolului 25 din contractul de vânzare - cumpărare nr. 15.933/1996, invocând un număr de 8 facturi fiscale în valoare totală de 2.954.960.400 lei (ROL), emise de reclamantă în baza contractului de vânzare - cumpărare 15933/1996, prin care a livrat pârâtei apă minerală plată, sumă din care pârâta a achitat 763.458.780 lei, rămânând să achite diferența de preț de 2.191.501.620 lei (ROL), solicitată prin acțiunea introductivă.
Având în vedere decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr.1942/22.05.2007, prin care s-a apreciat că în mod greșit instanțele de fond au analizat întreruperea cursului prescripției pentru datoriile existente în sarcina pârâtei, peste termenul de prescripție de 3 ani de la data introducerii acțiunii, Curtea a dispus efectuarea în cauză a unei expertize judiciare pentru a se stabili pretențiile reclamantei în raport de dispozițiile prescripției extinctive.
Raportat la data formulării acțiunii introductive de 20.01.2006 și având în vedere atât indicațiile deciziei mai sus menționate, cât și dispozițiile articolului 10 din contractul comercial d e vânzare - cumpărare nr. 15933/28.11.1996 încheiat între părți, potrivit cărora cumpărătorul are obligația de a efectua plata la data de 20 fiecărei luni pentru cantitățile vândute în perioada 01-30 ale lunii precedente, Curtea reține ca nefiind prescrise și ca urmare supuse expertizării, un număr de 4 facturi fiscale din cele 8 inițiale, cu numărul -/31.12.2002, nr. -/31.01.2003, nr. -/28.02.2003 și nr. -/31.03.2003, pentru calcului diferenței de preț facturat și neachitat și a penalităților de întârziere.
Din concluziile raportului de expertiză judiciar contabilă, întocmit în cauză, rezultă următoarelediferențe de prețpentru 4 facturi fiscale anterior menționate:
-19.956,3 lei | pentru FF nr.-/31.12.2002 (fila 81 din dosarul Curții APE BUCUREȘTI ) |
-20.549,87 lei | pentru FF nr. -/31.01.2003 (fila 83 din dosarul Curții APEL BUCUREȘTI ) |
-27.846 lei | pentru FF nr. -/28.02.2003 (fila 83 din dosarul Curții APEL BUCUREȘTI ) |
-28.655,2 lei | pentru FF nr. 0-/31.03.2003 (fila 83 din dosarul Curții APEL BUCUREȘTI ) |
______________
Total = 276.614,07 lei.
Astfel, rezultă că totalul diferenței de preț neachitat pentru cele 4 facturi fiscale este de 276.614,07 lei, o sumă mai mare decât s-a cerut prin acțiunea introductivă de 219.150,16 lei (2.191.501.620 Rol), Curtea neputând acorda mai mult decât s-a cerut.
Curtea mai reține și faptul, deloc neglijabil, că deși prin acțiunea introductivă totalul sumei solicitate pentru cele 8 facturi fiscale cu titlu de diferență de preț facturat și neachitat este de 2.191.501.620 lei (Rol), din însumarea corectă a valorilor defalcate pe facturi, reiese o sumă cu mult mai mare, aceeași fiind situația și în cazul însumării diferenței de preț neachitat pentru ultimele 4 facturi neprescrise, luate în calcul în speță, respectiv aceea de 276.614,07 lei, cât a rezultat și în urma efectuării expertize, dar pe care instanța nu o poate lua în calcul întrucât s-ar acorda mai mult decât s-a cerut prin acțiunea introductivă.
Sub aspectul penalităților de întârziere, Curtea apreciază că acestea au fost calculate corect până la momentul executării silite a sentinței comerciale pronunțate de instanța de fond, respectiv 15.02.2008, așa cum rezultă din raportul de expertiză (fila 82 din dosarul Curții de APEL BUCUREȘTI ), totalul penalităților fiind de 702.028,31 lei (fila 84 din dosarul Curții de APEL BUCUREȘTI ).
În ce privește suplimentul la raportul de expertiză cu obiecțiuni, Curtea nu va ține cont de aceasta motivat de faptul că penalitățile trebuiau calculate la 0,4%/zi întârziere conform contractului nr. 15.933/1996 și nu conform Legii nr. 469/2002 și a actului adițional din 2005, care sunt inaplicabile.
Legea nr.469/2002 se aplică contractelor încheiate sub imperiul ei și nu poate retroactiva, iar actul adițional nr. 61.100/21.12.2005 nu poate fi aplicat unor facturi din 2002 și 2003.
Astfel, reiese că valoarea penalităților nu întrece debitul principal conform hotărârii fondului nr. 2941/3.05.2006,dată așa cum s-a cerut de către reclamantă prin acțiunea introductivă.
După închiderea dezbaterilor, în concluziile expuse verbal în fața instanței de apel, pârâta SC SA a formulat o nouă cerere, prin care a solicitat și întoarcerea executării potrivit dispozițiilor articolului 4042Cod procedură civilă pentru suma rezultată din varianta a II aas uplimentului la raportul de expertiză, pe care instanța nu o poate lua în considerare, fiind formulată, așa cum s-a menționat și anterior, după închiderea dezbaterilor și acordarea cuvântului în susținerea apelului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă cu aplicarea articolelor 294, 295 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de către pârâta SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 2941 din 3.05.2006 pronunțată în dosarul - în contradictoriu cu reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A APELOR MINERALE SA și să o oblige pe apelantă la plata către intimată a sumei de 4.000 lei reprezentând contravaloarea onorariului de apărător, potrivit dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în O,--2, Județ B, împotriva sentinței comerciale nr.2491/03.05.2007, pronunțată de Secția a VI- Comercială a Tribunalului București, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A APELOR MINERALE SA, cu sediul în B,--38 sector 1.
Obligă pe apelantă la plata către intimata reclamantă a sumei de 4000 lei reprezentând contravaloare onorariu de apărător.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
13.07.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci
