Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 349/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 473/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 349

Ședința publică de la 02 iulie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu

JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci

GREFIER - -

******************

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă - SRL împotriva sentinței comerciale nr.13843/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr.19003/-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SRL.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 02 iulie 2009, când a decis următoarele:

CURTEA

Asupra apelului comercial d e față:

Prin sentința comercială nr. 13843 din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea formulată de către reclamanta - - SRL, în contradictoriu cu pârâta - SRL, aceasta fiind obligată să procedeze la repararea autovehiculului marca tip ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr.CA 007 din 21.06.2005, astfel încât acesta să funcționeze la parametrii normali.

A fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a autovehiculului cu unul nou, constatând că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din ansamblul probatoriului administrat în cauză, între care și expertiza judiciară, nu rezultă că remedierea defecțiunilor la autovehiculul din litigiu este imposibilă. Aceasta presupunând o inițiativă adecvată a pârâtei, întrucât la momentul înstrăinării bunului, nu i s-a adus la cunoștință reclamantei că autovehiculul nu poate fi folosit la viteze de peste 130 km/oră, nereieșind nici faptul că defecțiunea a fost cauzată de folosirea necorespunzătoare a mașinii.

S-a mai reținut și faptul că nu este întemeiată cererea de înlocuire a vehiculului cu unul nou, în condițiile în care nu s-a probat predarea unui autovehicul diferit de cel comandat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen, motivat, pârâta - SRL, care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivele de apel următoarele aspecte:

-în speță operează excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei față de primul capăt de cerere introductivă, potrivit articolelor 5 și 11 din Decretul nr. 167/1958, întrucât acțiunea în remedierea viciilor poate fi formulată în termen de 6 luni de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului, cu excepția construcțiilor.

În cauză, vânzarea și livrarea autoturismului au avut loc în anul 2005, iar defecțiunea a fost descoperită la data de 26.01.2007, la mai mult de 1 an de la predarea bunului, după expirarea termenului legal de garanție, acțiunea fiind introdusă la 23.01.2008, după 6 luni de la data descoperii defecțiunii.

-Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea petitului unu din acțiunea introductivă întrucât din probele administrate nu a reieșit că defecțiunea reclamată de cumpărător este cauzată de un viciu ce ar fi existat la momentul încheierii contractului, ea datorându-se folosirii autovehiculului la viteze improprii acestuia, peste 150 km/oră.

-Motivele de apel au fost completate în ședința publică din data de 4.06.2009, în sensul invocării și a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, întrucât aceasta nu are calitatea de vânzător și nici nu a preluat obligația de garanție a acestuia printr-un act juridic subsecvent vânzării.

În drept, s-au invocat dispozițiile articolului 1352 Cod civil, articolelor 5 și 11 din Decretul nr. 167/1958.

Intimata reclamantă - - SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.

Examinând apelul declarat de către pârâta - SRL, în raport cu motivele de apel invocate, cu actele și lucrările dosarului, de dispozițiile articolelor 294, 295 Cod procedură civilă, și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:

Motivul de apel privind excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte - SRL, este nefondat,excepția neoperând în speță, întrucât cererea reclamantei se întemeiază pe contractul încheiat la 21.06.2005, în care părți ale contractului sunt părțile litigante, cât și pe contractul de leasing financiar nr. 0582/14.09.2005.

Ori, conform articolului 12 litera a din OG nr.51/28.08.19979 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, cu modificările de la data încheierii contractului - 21.06.2005, utilizatorul are acțiune directă împotriva furnizorului în cazul reclamațiilor privind calitatea.

Cele două contracte încheiate, respectiv cel din 21.06.2005 cu nr. CA 007, dintre părțile în litigiu, și contractul de leasing financiar, formează un tot unitar, neputând fi disociate în cazul soluționării prezentei cauze.

Nefondat este și motivul de apel privind excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei în ce privește petitul unu din acțiunea introductivă, neoperând nici această excepție întrucât nu sunt incidente dispozițiile articolului 5 și articolului 11 alineat 1 din decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă. Termenul de 1 an la care face referire textul legal s-ar fi aplicat în cazul acțiunilor care au un obiect patrimonial, însă în speță, acțiunea are ca obiect obligația de "a face", în subsidiar, de "a da".

Și dacă s-ar admite că sunt aplicabile dispozițiile articolelor 5 și 11 alineat 1 din decretul nr. 167/1958, alineatul 3 al articolului 11 le înlătură, prin trimiterea la termenul convențional de garanție. Sub acest aspect, deși din înscrisuri nu rezultă ce garanție s-a convenit pentru bun, apelanta nu se apără că intimata reclamantă i l-ar fi prezentat în afara perioadei de garanție.

Sub aspectul fondului, motivul de apel invocat este întemeiat față de ansamblul probatoriu administrat în cauză și coroborarea dovezilor, în principal în raport cu concluziile raportului de expertiză și cartea de identitate a vehiculului modificată de (fila 23 din dosarul de apel).

Astfel, având în vedere cartea de identitate a vehiculului, modificată de, în sensul modificării înscrisurilor, potrivit cărora viteza maximă constructivă este de 120 km/oră, precum și concluziile raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză (fila 32 dosar fond) din care reiese că defecțiunea invocată (existența vibrațiilor) apare la viteze cuprinse între 135 - 150 km/oră, Curtea apreciază că la viteza maximă admisă pentru autovehiculul în cauză de 120 km/, defecțiunea, respectiv vibrațiile nu apar, astfel că pârâta nu are ce repara.

Întrucât la viteza maximă admisă, autovehiculul nu are trepidații, nu se poate vorbi de existența unor vicii ascunse.

Cartea de identitate a vehiculului, prezentată expertului, nu avea modificarea depusă în apel, iar instanța nu poate cenzura mențiunea făcută de în corectarea cărții de identitate. Mai mult, intimata reclamantă nu a formulat apărări sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, instanța va admite apelul declarat de către pârâta - SRL, va schimba în tot sentința comercială atacată, va respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de către apelantă, iar pe fond, va respinge cererea ca neîntemeiată.

În temeiul articolului 274 Cod procedură civilă, Curtea urmează să o oblige pe intimata reclamantă la plata sumei de 10,6 lei, cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă (taxă de timbru și timbru judiciar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de către apelanta pârâtă - SRL, cu sediul ales în B, la & ASOCIAȚII -SOCIETATE CIVILA DE AVOCAȚI din B- -, nr. 39, -.2,.6,. 32, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.13843/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr.19003/-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SRL, cu sediul în B, sector 2,-.

Schimbă în tot sentința comercială atacată.

Respinge ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de către apelantă.

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta - - SRL, în contradictoriu cu pârâta - SRL.

Obligă pe intimata reclamantă la plata sumei de 10,6 lei cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2.07.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - - -

GREFIER

- -

Red.Jud.

Tehnored.

4 ex.

10.07.2009

Tribunalul București - Secția a VI a Comercială

Judecător fond:

Președinte:Carmen Mihaela Negulescu
Judecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 349/2009. Curtea de Apel Bucuresti