Spete pretentii comerciale. Decizia 351/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.351
Ședința publică de la 08 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta SC SA, împotriva sentinței comerciale nr.13875 din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CFR MARFĂ SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar și intimata, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea acordă părților cuvântul pe excepția tardivității invocată de intimata-apelantă.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției invocate întrucât, potrivit art.282 alin.2 pr.civ. această completare la apel este de fapt, un apel la încheierea de ședință din data de 15.02.2007, care trebuia exercit o dată cu fondul, respectiv în 15 zile de la comunicare.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea excepției tardivității întrucât potrivit art.287 alin.2 pr.civ. cerințele privind arătarea hotărârii care se atacă precum și motivele de fapt și de drept pot fi împlinite până la cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Curtea, deliberând, reține următoarele:
Prin cererea de apel depusă și înregistrată în termenul legal apelanta a atacat sentința comercială nr.13875/15.12.2008. Petitul cererii de apel inclusiv motivarea se referă exclusiv la sentința comercială nr.13875/15.12.2008 fără a aduce vreo critică încheierii din 15.01.2007, încheiere premergătoare pronunțării sentinței atacate.
Ulterior, la un alt termen de judecată respectiv, 16.04.2009 printr-o cerere intitulată "completare la motivele de apel", în fapt "cerere de apel" împotriva încheierii de ședință din 15.01.2007 se atacă și se aduc critici acestei încheieri prin care s-a soluționat o excepție de prescripție a dreptului la acțiune.
Așadar, în raport de data depunerii acestei cereri de apel, față de momentul comunicării sentinței și în raport de disp.art. 282 alin.2 pr.civ. potrivit căruia împotriva încheierilor premergătoare se declară apel o dată cu fondul, instanța constată că cererea de apel împotriva încheierii de ședință din 15.01.2007 este tardiv declarată și în conformitate cu art.103 alin.1 pr.civ. constată decăderea apelantei din dreptul de a aduce critici încheierii de ședință din 15.01.2007.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, având în vedere că între părți s-a încheiat o convenție prin care părțile au stabilit în mod clar modalitatea de plată și obligațiile fiecărei părți, intimata neonorându-și obligațiile asumate, respectiv de a achita sumele menționate în borderourile încheiate de către prepușii acesteia.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.13875/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a vi-a Comercială s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" SA și s-a dispus obligarea pârâtei SC SA la plata sumei de 369.608,29 lei cu titlu de debit și penalități, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6.890 lei.
În considerentele sentinței se reține că prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.651.192.610 lei reprezentând contravaloare prestații de transport și penalități de întârziere. La data de 10.04.2000 s-a încheiat între SC SA, CNCFR CFR SA, SC SA și - CFR - Marfă SA, Convenția nr.187/52A/2000 având ca obiect modul de decontare al obligațiilor reciproce de plată reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate de CFR Marfă către unitățile aparținând SC și contravaloarea energiei electrice și termice furnizată de către SC SA către CFR SA. Printr-un addendum la Convenție părțile au stabilit prelungirea valabilității acesteia până la 31.12.2001. S-a constatat că reclamanta a efectuat servicii de transport minereuri prin sucursala Marfă T în perioada august 2001 - decembrie 2001, către sucursala D aparținând SC SA, serviciile fiind confirmate prin scrisori de trăsură dar neachitate la termenele acceptate de beneficiar potrivit Convenției. Tribunalul a reținut concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, respectiv că valoarea debitului și a penalităților calculate în raport de dat primirii de către fiecare destinatar a scrisorilor de trăsură în original și a termenului scadent, este de 369.608,29 lei. În temeiul art.3.7 din contract și a art.969, 970 și 1073 cod civil, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata acestei sume de bani în favoarea reclamantei.
La data de 26.02.2009 SC SA a declarat apel împotriva sentinței menționate mai sus și a solicitat în temeiul disp.art.282 proc.civ. admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Apelanta consideră sentința netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Reclamanta nu și-a dovedit pretențiile cu înscrisuri din care să rezulte că acestea au fost comunicate pârâtei sau vreunei unități din subordinea pârâtei. Scrisorile de trăsură și borderourile depuse la dosar sunt neconcludente în opinia apelantei, deoarece nu sunt semnate de reprezentanții subunităților apelantei.
Raportul obligațional la care participa apelanta prin convenția de plată centralizată era sub condiție suspensivă, fiindcă depindea de îndeplinirea prestației de către reclamantă față de subunitățile-sucursalele apelantei, dar și de comunicarea borderourilor de plată centralizată, în condițiile efectuării unor punctaje și compensări între mai multe societăți și care în fapt nu s-au realizat.
La primul termen de judecată apelanta a depus la dosar o completare a motivelor de apel prin care a solicitat schimbarea în tot și a soluției pronunțate de instanța de fond asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, excepție soluționată prin încheierea de ședință din data de 15.01.2007.
Prin întâmpinare, intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" SA a cerut respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că în dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar scrisorile de trăsură care atestă efectuarea serviciilor de transport și borderourile semnate de reprezentanții celor două părți din convenție, confirmate prin ștampilă. Beneficiarii transporturilor erau sucursalele pârâtei, dar având în vedere regimul juridic al sucursalelor, raportul juridic obligațional a fost stabilit cu apelanta-pârâtă.
Asupra excepției tardivității completării cererii de apel, Curtea s-a pronunțat prin admiterea excepției tardivității completării cererii de apel, pentru argumentele reținute în practicaua acestei decizii. Prin urmare, criticile aduse încheierii din data de 15 01 2007 prin care a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune nu vor mai fi analizate.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate de apelantă asupra fondului cauzei și având în vedere probele dosarului, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect plata prestațiilor de transport efectuate de către reclamanta Marfă SA în favoarea apelantei SC SA. Părțile au stabilit modul de realizare a decontării obligațiilor reciproce de plată în temeiul Convenției nr.187/52A/2000, prelungită prin addendum până la data de 31.12.2001. În temeiul acestei convenții părțile își compensau reciproc obligațiile de plată având ca izvor furnizarea de energie electrică, energie termică și prestații de transport. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, constând în scrisori de trăsură și borderouri precum și din raportul de expertiză contabilă efectuat în fața instanței de fond a rezultat că intimata-reclamantă a efectuat servicii de transport în beneficiul apelantei, dar a căror contravaloare nu a fost achitată la scadență.
Contrar susținerilor apelantei, serviciile de transport sunt probate cu scrisorile de trăsură confirmate de primire de către destinatarii în beneficiul cărora au fost efectuate, respectiv sucursalele din subordinea apelantei-pârâte.
Potrivit art.3.1.1.1 din Convenția părților, "sumele de plată ale SA către CFR Marfă vor fi cel consemnate în borderourile întocmite conform art.2.1". La art.3.1.1.3 părțile au convenit următoarele: "compensarea se va efectua total pentru suma cea mai mică rezultată din cele două documente amintite mai sus, urmând ca diferența rămasă să fie achitată de debitor în termen de 5 zile de la data încheierii procesului verbal de compensare". De asemenea, s-a prevăzut că în situația în care plata se va face prin ordin de plată, acesta va menționa numărul borderoului, stația CFR și numele destinatarului.
Expertul contabil a analizat scrisorile de trăsură, borderourile, jurnalele de vânzări și cumpărări, concluzionând că debitul neachitat de către apelantă este în valoare de 44.472,79 lei, iar cuantumul penalităților de întârziere calculate în baza clauzei penale prevăzute în Convenția părților la art.3.7 este de 325.135,50 lei.
Apelanta nu a formulat nici un fel de obiecțiuni la raportul de expertiză, însușindu-și prin urmare concluziile expertului.
Așadar, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă în conformitate cu înscrisurile dosarului și cu concluziile expertizei administrată în cauză.
În al doilea rând, instanța de fond a făcut o justă aplicate a prevederilor legale care reglementează răspunderea contractuală, respectiv a dispozițiilor art.969, 1066 și 1073 civil, considerând în mod corect că apelanta pârâtă trebuie să fie obligată la plata contravalorii serviciilor de transport efectuate de reclamantă în favoarea sa, precum și la plata penalităților de întârziere la plată în temeiul clauzei penale contractuale.
Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile formulate de apelantă, astfel că în conformitate cu prevederile art.296 proc.civ. urmează să respingă apelul ca nefondat și să mențină sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta SC SA cu sediul în B,--3, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.13875 din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE NARFĂ "CFR MARFĂ" SA cu sediul în B,-, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - AVRAN
Grefier,
- -
Red.Jud. - 2.11.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
