Spete pretentii comerciale. Decizia 353/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.353
Sedința publică din 24 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
GREFIER - - -
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă - - B, împotriva sentinței comerciale nr.2018/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - DE EXPORT IMPORT ROMÂNIEI -
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 17.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 24.09.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.2018/12.02.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și acțiunea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâtă - DE EXPORT-IMPORT A ROMÂNIEI - -, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta - -, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că, prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, sub nr-, a chemat în judecată pe - DE EXPORT-IMPORT A ROMÂNIEI - -, solicitând să fie obligată să-i acopere prejudiciul, ce iaf ost creat prin încălcarea obligației legale, de a notifica, către Consiliul Concurenței, ajutorul de stat acordat, și care, pentru acest motiv, a trebuit rambursat Autorității de reglementare, în domeniul concurenței, împreună cu dobânda de refinanțare.
Prin Sentința comercială nr. 2018/12.02.2008, Tribunalul Bucureștia respins cererea, ca neîntemeiată, motivând, neîndeplinirea uneia dintre condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv - existența prejudiciului.
Hotărârea instanței de fond este neîntemeiată și nelegală, prin neanalizarea logică, corectă și coroborată a probatoriului administrat.
esențială:
Instanța de fond a ignorat distincția esențială între ajutorul de stat ilegal și ajutorul de stat interzis.
Consiliul Concurenței a calificat ajutorul, de care a beneficiat reclamanta, ca ilegal, iar nu ca interzis, întrucât, motivul pentru care s-a dispus restituirea ajutorului de stat, l-a reprezentat, lipsa notificării acordării acestuia, către Consiliul Concurenței.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/1999, în forma inițială: "În sensul prezentei legi, ajutorul ilegal este un ajutor de stat, altul decât unul existent sau exceptat de la obligația notificării, conform prezentei legi, acordat fără a fi fost autorizat de Consiliul Concurentei sau acordat după ce a fost notificat, dar înainte de emiterea unei decizii de către Consiliul Concurenței, în termenul legal".
În cauza dedusă judecății, lipsa notificării a determinat lipsa autorizării.
Caracterele ajutorului de stat interzis transpar din conținutul art. 18 alin. 1 din același act normativ, care se referă la recuperarea ajutorului de stat interzis:
"Când un ajutor de stat, pentru care Consiliul Concurentei a emis o decizie de interzicere, a fost totuși acordat, Consiliul Concurentei va cere Curții de apel, în a cărei circumscripție teritorială se află sediul principal al furnizorului sau al beneficiarului de ajutor, anularea actului administrativ prin care s-a acordat acesta și, pe cale de consecință, să dispună recuperarea ajutorului de către furnizor sau rambursarea acestuia de către beneficiar. "
Consecința distincției este esențială, întrucât, în cazul unui ajutor interzis, nici un subiect de drept nu ar fi putut beneficia în mod valabil de acesta, pe când în cazul unui ajutor ilegal, pentru lipsa de notificare, existau subiecte de drept îndreptățite să beneficieze de ajutor, sub condiția existenței notificării valabile, anterioare, efectuate de furnizorul ajutorului de stat.
În prezenta cauză, interesul distincției se poate exprima astfel:
În cazul unui ajutor de stat interzis, lipsa de notificare din partea furnizorului nu poate constitui temei pentru o acțiune în daune, împotriva acestuia, atât timp cât, în mod obiectiv, nu putea beneficia de această formă de ajutor.
Numai într-o astfel de ipoteză, s-ar putea lua în discuție eventuala neîndeplinire a uneia dintre condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv -existența prejudiciului.
Însă, în cazul unui ajutor de stat neinterzis, dar, nelegal, pe motivul că furnizorul nu a procedat la notificarea acordării acestuia către Consiliul Concurenței, restituirea ajutorului, deci pierderea acestui beneficiu este consecința faptei culpabile a furnizorului.
Din acest punct de vedere, în mod greșit, prima instanță a reținut că:
"În aceste condiții este evident că, prin plata sumei de 584.151,00 RON, reprezentând bonificație dobândă, reclamanta nu a făcut nimic altceva, decât, să restituie niște bonificații, la care nu avea dreptul și de care s-a bucurat, cu încălcarea legislației concurențiale. "
esențială: de dobândă a reprezentat o formă de ajutor de stat acordată de, în vederea sprijinirii activității de comerț exterior.
Acest aspect reiese din cuprinsul tuturor convențiilor privind acordarea de bonificație de dobândă.
Potrivit Convențiilor, "beneficiarul este un agent economic producător - exportator care are calitatea de împrumutat într-un contract de credit în lei, încheiat cu o bancă comercială din România și care beneficiază de bonificație de dobândă, potrivit actelor normative în vigoare. "
De asemenea, potrivit corespondenței nr. 144/25.01.2005, adresată Consiliului Concurenței, care menționează, în mod expres, că bonificația de dobândă constituie instrument specific de susținere a comerțului exterior.
Aceeași idee transpare cu evidență și din conținutul adresei Consiliului Concurenței nr. 510/07.02.2005, depusă de reprezentantul intimatei la dosarul de primă instanță.
Ajutorul de stat pentru exporta fostinterzisprin Legea nr. 603/22 decembrie 2003, care a modificat conținutul art. 14 alin. 3 din Legea nr. 143/1993.
Potrivit noului text legal: "Sunt interzise măsurile ce constituie ajutor de stat, cum sunt:
a)ajutor pentru export sau orice ajutor care este condiționat, de drept sau de fapt, de performanță la export, în măsura în care un astfel de ajutor poate săafectezeaplicarea corespunzătoare a acordurilor internaționale la care România este parte. "
Esențial: Sistarea acordării de bonificații de dobândă s-a dispus prin Hotărârea Comitetului de Garanții și Credite de Comerț din 06.07.2005.
Acest aspect a fost confirmat, inclusiv de către intimata, care prin adresa nr. 389/16.08.2006, a adus la cunoștință, reclamantei, că "sistarea acordării bonificațiilor de dobândă a fost decisă în anul 2005, de către Comitetul de Garanții și Credite de Comerț, la cererea Consiliului Concurenței".
Aceeași adresă a confirmă, implicit faptul că, ajutorul de stat de care a beneficiat reclamanta nu a constituit ajutor de stat interzis.
Așadar, solicitarea Consiliului Concurenței de a rambursa ajutorul de stat, de care a beneficiat - -, nu putea avea în vedere caracterul interzis al acestuia, ci caracterul nelegal, determinat de lipsa notificării către Consiliul Concurentei.
Sub acest aspect, apelanta apreciază că, momentul la care bonificația de dobândă a devenit interzisă este reprezentată de 06.07.2005, când a adoptat Hotărârea prin care a sistat acordarea acestei forme de ajutor, în sensul art. 26 din Legea nr. 143/1999.
C mult, s-ar putea aprecia că interzicerea bonificațiilor de dobândă a intervenit o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 603/2003, ceea ce ar implica să fie considerate interzise ajutoarele de stat acordate după data de 27.12.2003.
Furnizor al ajutorului de stat este, iar aceasta calitate se suprapune peste cea de mandatar al statului.
Așa cum rezulta din Conventiile pentru acordarea de bonificație de dobânda: "Banca înseamnă Banca de export import a României - -, care achita bonificația în numele și contul statului".
Regulamentul Consiliului Concurentei din 06.03.2000 privind forma, conținutul și alte detalii ale notificării unui ajutor de stat, prevede că: "Principalele elemente care caracterizează un ajutor de stat sunt: ii) este furnizat din surse de stat de către autoritățile publice sau de alte organisme, care le administrează în numele statului;
De asemenea, potrivit art. 1 cap. I al aceluiași Regulament:
"Autoritățile publice sau alte organisme care administrează surse de stat au obligația, în calitate de furnizor, să notifice Consiliului Concurentei orice intenție de a acorda un ajutor de stat nou ori de a modifica un ajutor de stat existent. Beneficiarii nu se pot adresa direct Consiliului Concurentei. "
Așadar, obligația de notificare a ajutorului de stat revenea exclusiv furnizorului, în speță.
La nivelul legislației primare (art. 6 din Legea nr. 143/1999) a prevăzut că: "Orice intenție de a acorda un ajutor de stat existent se notifica de către furnizorul și inițiatorul ajutorului de stat Consiliului Concurenței, cu excepția cazului în care este, altfel prevăzut, în prezenta lege sau în reglementările emise în aplicarea acesteia. "
:
Proba absolută a faptului că este furnizor al ajutorului de stat a făcut-o chiar pârâta, care în cursul administrării probei cu acte a depus la dosarul cauzei formularele standard aprobate prin HG nr. 599/2000.
Potrivit pct. 8. din HG:
"În vederea întocmirii inventarului ajutoarelor de stat acordate, autoritățile responsabile, respectiv furnizorii de ajutor de stat, vor completa fișele conținute în anexele nr. 1A (schema de ajutor de stat) și nr. l B( ajutor de stat individual), specificând natura, obiectivele și codul d e clasificare a ajutoarelor de stat. Fișele completate integral vor fi transmise la Oficiul Concurentei. "
Potrivit 12. din același act normativ: "Prin furnizori de ajutor de stat se înțelege ministerele, agențiile guvernamentale, autoritățile administrației publice locale, organele de specialitate ale administrației publice centrale și locale, alte organisme care administrează surse de stat și care sunt împuternicite să acorde ajutoarele de stat existente".
Mai mult decât atât, intimata a recunoscut, în mod expres, că nu a procedat la notificarea ajutorului de stat către Consiliul Concurenței, considerând, în mod eronat, că ajutorul de stat de care a beneficiat reclamanta s-ar încadra in categoriile exceptate de la notificare.
În virtutea caracterului devolutiv al apelului, face trimitere la argumentele legale, invocate în fața primei instanțe, în demontarea acestei susțineri.
Este evident că prin nenotificarea ajutorului de stat acordat, pârâta a încălcat o obligație legală fundamentală, în același timp, parte integrantă a raportului contractual.
Or, încălcarea unei obligații legale/contractuale antrenează răspunderea juridică a persoanei responsabile, cu obligația acoperirii prejudiciului cauzat.
În fine, în ceea ce privește cuantumul penalităților în sumă de 60.170 RON, proba plății acestora s-a făcut prin ordin de plată, iar cuantumul acestora s-a determinat, potrivit prevederilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 143/1999.
În susținerea apelului s-a solicitat proba cu înscrisuri, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 5.500 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
În apel nu s-au încuviințat și nici administrat probe noi.
Apelul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de apel invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, potrivit articolului 16 din Legea nr.143/1999, în forma sa inițială: "în sensul prezentei legi, ajutorul ilegal este un ajutor de stat, altul decât unul existent sau exceptat de la obligația notificării, conform prezentei legi, acordat fără a fi fost autorizat de Consiliul Concurenței sau acordat după ce a fost notificat, dar înainte de emiterea unei Decizii de către Consiliul Concurenței, în termenul legal".
De asemenea, Curtea constată că, ajutorul de stat pentru activitatea de export, așa cum este și cazul în speță, a fost interzis prin Legea nr.603/2003, care a modificat conținutul articolului 14 alineat 3 din Legea nr.143/1999.
În final, Curtea constată că, potrivit articolului 1 cap. 1 al Regulamentului Consiliului Concurenței din 6.03.2000, privind forma, conținutul și alte detalii ale notificării unui ajutor de stat, prevede că: "Autoritățile publice sau alte organisme care administrează surse de stat, au obligația, în calitate de furnizor, să notifice Consiliul Concurenței, orice intenție de a acorda un ajutor de stat nou, ori de a modifica un ajutor de stat existent. Beneficiarii nu se pot adresa direct Consiliului Concurenței.
Mai mult, Curtea constată că, legislația internă în domeniul ajutorului de stat a fost armonizată cu cea comunitară, astfel că, începând cu 1.01.2002 ajutoarele de stat pentru investiții sau pentru restructurare în domeniul siderurgic, așa cum este și obiectul de activitate la pârâtei, au fost interzise, inclusiv bonificațiile de dobândă, ca în speță, reprezentând ajutor pentru activitatea de export.
În cauză, Curtea constată, așa cum recunoaște, însăși reclamanta, în motivarea apelului, că ajutorul de stat în litigiu nu putea fi calificat ca fiind un ajutor de stat existent sau o schemă de ajutor de stat, pentru a putea fi exceptat de la procedura notificării și autorizării, prin Decizie, de către Consiliul Concurenței.
Având în vedere că la acordarea ajutorului de stat în litigiu, sau încălcat norme imperative, cu privire la procedura de notificare și autorizare, a acestuia, de către Consiliul Concurenței, Curtea constată că, acest ajutor a fost, ilegal acordat, pârâtei, și trebuia restituit.
În condițiile în care, reclamanta aprecia că, urmare a culpei pârâtei, de nerespectare a acestei proceduri, la acordarea împrumutului, i s-a creat un prejudiciu, aceasta trebuia să-l cuantifice și să-l dovedească, într-un alt cadru procesual, întrucât, eventualele daune interese, nu pot fi asimilate sau echivalate cu cuantumul ajutorului de stat ilegal, primit, specificat în petitul cererii de chemare în judecată.
Drept urmare, Curtea constată că este culpa reclamantei că a stabilit un cadru procesual greșit, pe care-l nu poate invoca, pentru câștigarea unui drept, potrivit articolului 108 alineat final Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de apel invocate sunt, în totalitate, neîntemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar apelul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă - -, cu sediul în S,- Z, și ales, la, din Bucharest, Clădirea 1, sos. B - P nr.1A sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 2018/12.02.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, în contradictoriu cu intimata pârâtă - DE EXPORT IMPORT A ROMÂNIEI - -, cu sediul în B, nr. 15 sector 5.
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi - 24.09.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
29.09.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu
