Spete pretentii comerciale. Decizia 366/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 902/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.366
Ședința publică de la 03 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, împotriva sentinței comerciale nr. 1218 din data de 28.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în contradictoriu cu intimat STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin avocat -, cu delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apărătorul apelantei învederează instanței că renunță la proba cu interogatoriu și cu expertiză tehnică judiciară, ca neutile cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat și obligarea intimatului la plata sumei de 5.609.798 USD. Susține că în cauză Ministerul Finanțelor are calitatea de garant și recunoaște că a încasat unele sume în plus față de creanță. Cheltuielile de transport și dobânzile au fost plătite de societatea apelantă. Arată că în condițiile în care Ministerul Finanțelor ar reține suma achitată de către - - în scopul răscumpărării creditului neperformant, ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză și ar afecta grav nu numai interesele societății aflată în faliment dar și interesele creditorilor și al acționarilor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1218/28.01.2008 Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - - prin lichidator judiciar - SRL în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE; a respins, totodată, excepțiile invocate de pârâtă.
În considerentele sentinței judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei 5.609.798 USD, din care 3.432.000 USD - 50 % din valoarea creanței încasată de pârâtă cu titlu de răscumpărare credit neperformant în condițiile în care nu a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 7/1992, sumă fiind încasată de pârâtă nedatorat; 1.585.000 USD dobânzi; 592.798 USD contravaloare transport pe parcurs extern, motivat de faptul că a efectuat transport de mărfuri pe relația Irak, în baza unui credit guvernamental; a susținut reclamanta că pârâta a încasat nelegal, nedatorat suma de 51.909.000 lei vechi, reprezentând 50 % din creditul bancar neperformant. Reclamanta a mai arătat că pârâta a încasat această sumă, deși a recunoscut că nu a intrat sub incidența Legii nr. 7/1992 și a susținut că pârâta a încasat o parte din creanța neperformantă în condițiile în care pe dispoziția de plată s-a menționat la obiectul plății rambursare credite neperformante; potrivit Instrucțiunilor MF nr. 1698/1994 exista obligativitatea regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital majoritar de stat ca din disponibilul fondului de dezvoltare să verse o cotă de 50 % din sumele încasate din reactivarea și rambursarea obligațiilor comerciale, or plata sumei menționate anterior s-a făcut din alte fonduri, astfel încât nu poate avea valoarea de răscumpărare a creanței.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepțiile prematurității acțiunii și prescrierii dreptului material la acțiune, excepții respinse de judecător la data de 16.10.2007, reținând ca îndeplinită procedura prealabilă de conciliere, iar în ce privește prescrierea, s-a reținut că nu poate fi avut în vedere ca moment al începerii curgerii termenului de prescripție data la care s-a încheiat Protocolul dintre România și Irak, respectiv anul 1985.
A fost respinsă, de asemenea și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă.
Pe fondul cauzei, judecătorul a reținut că potrivit Legii nr. 81/1999 decontarea cheltuielilor cuvenite agenților economici exportatori se efectuează după încasarea creanței de la extern, reclamanta nedemonstrând că România ar fi încasat vreo sumă de bani după instituirea embargoului din 190 asupra Irak-ului, cererea de chemare în judecată fiind apreciată ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii, după o expunere pe larg a împrejurărilor speței, apelanta a arătat că și intimata a recunoscut că societatea nu a intrat sub incidența prevederilor Legii nr. 7/1992, astfel încât suma depusă în contul creanței neperformante cu titlul de răscumpărare reprezintă o plată nedatorată ce trebuie restituită. Se mai susține că în realitate, așa cum relevă nota de fundamentare a HG nr. 260/2006 statul român a recuperat o parte însemnată din creanțele asupra. În ce privește suma solicitată cu titlu de dobânzi, apelanta invocă prevederile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 7/1992 care menționează expres că dobânzile datorate pentru creditele neperformante, calculate și neîncasate de băncile comerciale se anulează, deci, dobânzile achitate de agenții economici către băncile comerciale asociate creditelor neperformante vor fi suportate de stat, urmând a fi restituite agentului economic, reprezentând tot aport financiar propriu al agentului economic la constituirea creanței statului român asupra statului irakian.
Apelanta a solicitat proba cu acte, interogatoriul intimatei și expertiză tehnică de specialitate contabilă; a administrat proba cu înscrisuri și a renunțat la celelalte două probe.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la termenele acordate.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se apreciază că apelul nu este fondat. Astfel, nu poate fi reținută susținerea apelantei în sensul că nu ar fi beneficiat de prevederile Legii nr. 7/1992. Societatea a beneficiat de preluarea la datoria publică a creanței neperformante. Ceea ce a determinat promovarea litigiului nu a fost faptul preluării ori nepreluării creanței la datoria publică și modalitatea în care a fost depusă suma reprezentând 50 % din creanța neperformantă, Legea nr. 7/1992, prin normele de aplicare, conținând dispoziții exprese în ce privește obligația de virare a procentului precizat și fondului din care se face un asemenea vărsământ. Pe parcursul procesului, apelanta a susținut că suma virată a fost plătită în mod greșit, dar probele administrate nu au fost suficiente pentru a contura apărarea apelantei în sensul că suma achitată în contul intimatei nu ar fi supusă prevederilor legale menționate. În consecință, câtă vreme nu s-a făcut dovada plății în alte condiții decât cele menționate expres de Legea nr. 7/1992, nu se poate aprecia cu privire la existența unei plăți nedatorate, ce ar trebui restituită,
În ce privește dobânda solicitată, nu există nicio dovadă clară plății unei asemenea dobânzi către o bancă comercială, dintr-o adresă emisă de Banca Comercială Română rezultând că dobânda a fost încasată de apelantă (fila 79 dosar fond).
Nu poate fi reținută nici susținerea apelantei cu privire la încasarea de către statul român a unei importante părți din datoria față de Irak, nefiind administrate probe concludente pe acest aspect. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost încasate sume pe relația externă cu Irak, această simplă împrejurare nu dă dreptul apelantei să solicite restituirea sumei menționată în petitul cereri de chemare în judecată, existând dispoziții legale exprese cu privire la destinația sumelor încasate în procesul de recuperare a creanțelor deținute de statul român asupra statului irakian.
În consecință. față de considerentele reținute, constatând că sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, în baza art. 296.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - - prin lichidator judiciar, cu sediul în B,-, sector 3 în contradictoriu cu STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B-, sector 5 împotriva sentinței comerciale nr. 1218/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-,
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
19.09.2008
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa
