Spete pretentii comerciale. Decizia 369/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

Dosar nr- (Număr în format vechi 1145/2009)

DECIZIA COMERCIALĂ NR. 369

Ședința publică de la 16 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -

JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu

GREFIER ---

Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta CFR SA împotriva sentinței comerciale nr.3297 din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin consilier juridic, cu delegație la fila 12 din dosar, intimata prin consilier juridic, cu delegație la fila 21 din dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Apelanta, prin consilier juridic, depune la dosar răspuns la întâmpinare, comunicând intimatei un exemplar, diferența taxei judiciare de timbru în sumă de 227.537,61 lei și timbrul judiciar de 2,5 lei.

Intimata, prin consilier juridic, solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de răspunsul apelantei la întâmpinare.

Curtea, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru când intimata să ia cunoștință de răspunsul apelantei la întâmpinare.

Fiind reluat dosarul la a doua strigare a cauzei, părțile prin consilieri juridici arată că alte cereri nu mai au de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul pe apel.

Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.

Apelanta, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate ca fiind nelegală și netemeinică și în consecință admiterea cererii formulate, cu cheltuieli de judecată.

În susținere, arată că a efectuat lucrările în baza obligațiilor de serviciu care le reveneau, intimata-pârâtă nedorind să încheie acte adiționale la contract.

Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

CURTEA

Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, SC CFR sa a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, obligarea pârâtei la plata sumei de 45.198.870,24 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate de reclamantă prin cele 8 sucursale, către pârâtă în anul 2007, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința comercială nr.3297/26.02.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că devizele de lucrări și sumele facturate de către reclamantă au depășit valoarea stabilită în contractul părților, astfel încât pârâta a acceptat la plată facturile emise de sucursalele reclamantei doar în limita sumei fixată în anexele la contract. Tribunalul a apreciat că plata prestațiilor reclamantei se putea face doar în limita valorii stabilită în art.5.1 din contractul încheiat de părți, respectiv, contractul nr.9/99/26.04.2006 și nr.1/114B/23.07.2007. În plus, s-a reținut că, potrivit celor două contracte valoarea contractului se poate modifica în ipoteza în care apar modificări ale volumului prestațiilor efectuate, doar prin act adițional.

În plus, a arătat prima instanță de fond, reclamanta nu a făcut dovada că sumele solicitate în plus față de valoarea stabilită prin contract s-au datorat lucrărilor impuse de deteriorarea, degradarea sau devastarea instalațiilor de electrificare din alte cauze decât din vina personalului. Mai mult decât atât, conform contractelor, în ipoteza deranjamentelor provocate de terți, plata prestațiilor efectuate de către reclamantă este subsidiară recuperării pagubelor de către pârâta-beneficiar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, reclamanta, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 14.05.2009.

În motivarea apelului declarat, apelanta a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, întrucât apelanta-reclamantă a depus la dosarul cauzei, în susținerea acțiunii, facturi fiscale, precum și devize și situații de lucrări, astfel încât în mod netemeinic s-a apreciat că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile, conform art.1169 Cod civil.

În soluționarea cauzei, a arătat apelanta, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că legea părților, respectiv contractele încheiate, se completează cu Regulamentul de Exploatare Tehnică Feroviară nr.002/2001 și Instrucțiunile de servicii specifice, din care rezultă efectuarea lucrărilor suplimentare.

Apelanta a arătat că dovada obligațiilor comerciale nu se limitează la facturi acceptate, ele putând fi dovedite prin orice mijloc de probă, astfel încât, obligația pârâtei s-a născut odată cu semnarea devizelor de lucrări, iar nu acceptarea facturilor fiscale.

Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.292 Cod procedură civilă, Curtea reține că apelul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Curtea reține că între părțile în proces s-au încheiat două contracte de prestări servicii, respectiv, nr.9/99/26.04.2006, prin care apelanta-reclamantă s-a obligat să presteze, în perioada 01.01.2006 - 31.12.2006, servicii energetice și lucrări de montare, exploatare, modernizare și întreținere, reparații curente, conform prevederilor instrucțiunilor de specialitate, contract care, prin actul adițional nr.3726.04.2007, a fost prelungit până la data de 30.04.2007. Ulterior s-a încheiat și contractul nr.1/114B/23.07.2007, cu același obiect. Se mai reține că în art.5.1 din cele două contracte, valoarea serviciilor prestate de către apelanta-reclamantă a fost limitată, în primul contract la 134.041.000 RON + TVA, iar în cel de-al doilea contract la 51.940.000 lei + TVA, părțile convenind cavaloarea contractului să poată fi modificată doar prin act adițional.

Curtea mai reține că sumele solicitate prin prezenta acțiune depășesc valoarea inițială din contractele încheiate de părți, fără ca acestea să încheie acte adiționale de modificare a contractelor inițiale, conform art.969 Cod civil, față de conținutul clauzei nr.5.7 din primul contract, și, respectiv, nr.5.9 din cel de-al doilea contract.

Ca atare, dată fiind situația de fapt reținută anterior, Curtea nu poate aprecia ca întemeiat primul motiv de apel, în sensul că datoriile comerciale pot fi dovedite prin orice mijloc de probă, având în vedere că, prin acordul de voință expres al părților contractante, care, conform art.969 Cod civil, este legea părților, părțile au prevăzut ca modificarea valorii contractelor, în sensul majorării acesteia, astfel încât să poată fi acceptate eventualele lucrări suplimentare, se poate face doar prin act scris, respectiv, act adițional la contractele încheiate, forma scrisă fiind cerută, în speță, prin voința expresă a celor două părți în proces,ad probationem.

Prin urmare, întrucât izvorul prestațiilor apelantei-reclamante se află în cele două contracte încheiate de părți, lucrările suplimentare ale apelantei-reclamante presupuneau îndeplinirea unei condiții prealabile-suplimentare, respectiv, modificarea, prin act adițional a valorii celor două contracte, pe lângă depunerea devizelor de lucrări și a facturilor fiscale acceptate de către intimată, de care se prevalează apelanta.

În lipsa unor atare dovezi, dat fiind principiulpacta sunt servandaaplicabil în speță, acțiunea reclamantei apare nedovedită, conform art.1169 cod civil raportat la art.969 Cod civil, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță de fond.

Susținerea apelantei-reclamante în sensul că devizele de lucrări au fost acceptate de către intimată, nu poate fi primită de către instanța de apel, față de proba cu înscrisuri administrată în prezenta cauză, din care rezultă că acestea au fost acceptate în parte de către intimată, condiționat de încadrarea în suma stabilită de părți cu titlu de valoare a contractului.

Curtea nu poate primi nici motivul invocat relativ la faptul că acordul de voință al părților permitea efectuarea de lucrări suplimentare, întrucât acest lucru era posibil fie prin majorarea valorii contractului, prin act adițional,astfel cum s-a reținut anterior, fie, în condițiile art.7.2 din contractul nr.1/114B/23.07.2007, respectiv, în cazul deranjamentelor provocate de terți, aspect nedovedit în speță de către apelanta-reclamantă, astfel cum în mod temeinic și legal a reținut prima instanță de fond.

Curtea apreciază că, în speță, apelanta-reclamantă invocă, în fapt, teoria impreviziunii, susținând că necesitatea efectuării lucrărilor suplimentare a apărut după semnarea celor două contracte, însă prin acceptarea clauzei nr.5.7 din contractul nr.9/99/26.04.2006 și, respectiv, a clauzei nr.5.9 din contractul nr.1/114B/23.07.2007, prin care părțile au convenit ca valoarea contractului să poată fi modificată, în ipoteza în care apar modificări ale volumului prestațiilor efectuate, doar prin act adițional, părțile au renunțat la invocarea teoriei impreviziunii în eventualele litigii dintre ele, pe aspectul învederat.

Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.296 Cod procedură civilă raportat la art.969 Cod civil, văzând și dispozițiile art.1169 Cod civil, Curtea va respinge apelul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta CFR SA cu sediul în B,-, Palat CFR,.7, cam.53, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.3297 din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA cu sediul în B,-, sector 1.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2009.

Președinte, Judecător,

Dr. I

Grefier,

Red.Jud. - 26.10.2009

Tehnored. - 27.10.2009

Nr.ex.: 4

Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială

Președinte:

Președinte:Iulia Manuela Cîrnu
Judecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 369/2009. Curtea de Apel Bucuresti