Spete pretentii comerciale. Decizia 371/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1140/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.371
Ședința publică de la 5.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta - pârâtă SC SRL și de apelanta-reclamantă MUNICIPIUL B - prin primarul general, împotriva sentinței comerciale nr.2634/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta - reclamantă prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind apelanta - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că apelul formulat de apelanta-pârâtă este netimbrat.
Apelanta - reclamantă prin consilier juridic invocă excepția netimbrării apelului formulat de apelanta - pârâtă, solicitând anularea acestuia ca netimbrat, iar pe apelul propriu, solicită admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtei și la plata majorărilor de întârziere conform motivelor de apel, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. nr.2634/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantul MUNICIPIUL B - prin PRIMARUL GENERAL și în consecință s-a dispus obligarea pârâtei SC SRL la plata sumei de 6.230 USD reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 1.07.2004 - 28.02.2007, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.598,51 USD reprezentând majorări de întârziere aferente contravalorii lipsei de folosință pentru aceeași perioadă. De asemenea, instanța a respins capetele de cerere având ca obiect majorări aferente debitelor obținute prin sentințele civile nr.2594/2004, nr.3979/2005 și nr.5487/2001. Tribunalul a mai dispus și evacuarea pârâtei din imobilul situat în B,- sector 3.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat contractul nr. 31/1997 de asociere în participațiune având ca obiect repararea, restaurarea, modernizarea și exploatarea unei locațiuni comerciale, respectiv spațiul din B,- sector 3.
În contract, reține tribunalul, părțile au stipulat plata sumei de 200 USD sub sancțiunea unor penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 15 alin.3. Contractul dintre părți a încetat la data de 28.06.2001, situație juridică stabilită prin sentința nr.2594/2004, dată de la care pârâta a continuat locațiunea comercială fără un titlu contractual. Ca atare, în perioada 1 iulie 2004 - 28 februarie 2007 pârâta utilizând spațiul, datorează câte 200 USD pentru fiecare lună, sumă stabilită prin contractul reziliat - art. 9 (în total 6.230 USD).
Această datorie a fost recunoscută de pârâtă și cu ocazia concilierii prealabile, fiind stabilit prin procesul verbal nr.4084/16.04.2007 că aceasta se obligă să achite întregul debit, dar eșalonat, câte 500 USD lunar. În acest sens, tribunalul a considerat că deși pentru perioada sus-citată nu există un temei contractual și nici clauză penală, pârâta a achiesat astfel la pretențiile reclamantului, ceea ce are natura unei convenții noi, cu efect retroactiv.
În ce privește însă solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la majorări de întârziere pentru sumele datorate în temeiul sentințelor judecătorești, tribunalul a considerat că aceasta nu poate fi primită deoarece pentru perioada ulterioară pronunțării sentințelor nu se poate vorbi de o răspundere contractuală, iar o eventuală indexare se va putea realiza în cursul executării silite.
În fine, tribunalul a apreciat cererea de evacuare ca fiind întemeiată, față de încetarea contractului la data de 28.06.2001 și de lipsa titlului locativ al pârâtei cu privire la spațiul evocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul cât și pârâta, apeluri ce au fost înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului său, pârâta SC SRL susține că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece prima instanță nu a motivat respingerea excepțiilor privind autoritatea de lucru judecat și prescripția dreptului material la acțiune și în mod nelegal aceasta a dispus evacuarea pârâtei, în condițiile în care pârâta a formulat cerere de cumpărare a imobilului, care a fost soluționată, cu condiția achitării debitului. Totodată, susține apelanta pârâtă reclamanta a acceptat plata sumei de 1.500 USD, reprezentând cota de profit potrivit contractului de asociere.
În motivarea apelului său apelanta Municipiul B, prin Primarul General, susține că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.
Detaliind, apelanta arată că în mod greșit au fost respinse pretențiile sale cu privire la plata majorărilor de întârziere calculate pentru sumele cuprinse în hotărâri judecătorești, deoarece pârâta a ocupat spațiul comercial în cauză fără nici un titlu, contractul de închiriere nr.31/1997 încetând la data de 28.06.2001. Conform art. 9 alin.1 din contract societatea avea obligativitatea de a plăti suma de 200 USD/lună până la data de 10 ale lunii în curs, în caz contrar fiind aplicate penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere conform nr.221/1998.
Atâta timp cât pârâta a continuat să dețină spațiul și după data rezilierii contractului și nu a înțeles să predea spațiul comercial, la suma datorată reclamanta a calculat penalități de întârziere.
Referitor la sumele la care aceasta a fost obligată prin sentințele comerciale invocate, apelanta - reclamantă susține că întrucât acestea nu au fost plătite, municipalitatea a calculat majorări de întârziere în temeiul Codului d e procedură fiscală. În acest context, apelanta consideră că neexecutarea obligațiilor de către pârâtă a creat acesteia un prejudiciu, ce trebuie acoperit prin obligarea sa la plata majorărilor de întârziere.
Față de aceste considerente, apelanta Municipiul B, prin Primarul General solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței comerciale apelate, în sensul obligării pârâtei și la plata majorărilor de întârziere calculate la debitele câștigate prin sentințe judecătorești.
În drept apelanta invocă art.282-298 din Codul d e procedură civilă.
Apelul declarat de apelanta pârâtă SC SRL nu a fost timbrat.
La termenul de judecată din 5.10.2009, apelanta reclamantă a invocatexcepția netimbrării apeluluideclarat de apelanta - pârâtă, cu privire la care Curtea a reținut următoarele:
La data de 22.06.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTIa stabilit în sarcina apelantei pârâteo taxă de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, față de împrejurarea că aceasta a contestat în apel doar soluția privind evacuarea sa din imobilul ce a făcut obiectul contractului dintre părți (prin încheierea de la acea dată - fila 15 dosar). Cum apelanta pârâtăa fost legal reprezentată la acel termen de judecată, în ședință publică i s-a pus acesteia în vedere să timbreze apelulsău cu această taxă de timbru, cauza fiind amânată și pentru acest motiv.
Cu toate că apelantei - pârâte i s-a adus la cunoștință obligația de a timbra apelul său cu taxă de timbru astfel stabilită, conform art.11 din Legea nr.146/1997 modificată, la termenul de judecată acordat în acest sens, din 5.10.2009, apelanta pârâtă nu s-a prezentat șinu și-a îndeplinit până la acea dată obligația de a timbra apelul.
Cum potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru sunt datorate anticipat, iar sancțiunea pentru neplata acestora este anularea cererii, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 rap.la art. 11 din aceeași lege, Curtea va anula apelul declarat de apelanta pârâtă ca netimbrat.
II. În ce privește apelul declarat de Municipiul B prin Primarul General, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la susținerile apelantei cu privire la împrejurarea că în mod greșit a considerat prima instanță că nu se pot acorda majorări de întârziere pentru sume obținute de reclamant prin hotărâri judecătorești, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate. Astfel, în mod corect a reținut tribunalul că debitele datorate de pârâtă conform celor 3 hotărâri judecătorești nu puteau conduce la nașterea unor majorări de întârziere în sensul fie depenalități de întârziere(decurgând dintr-un contract încheiat între părți, conform art.1066 din Codul civil) fie demajorări sancționate de dispoziții legale fiscale.
Pentru ca sumele cuprinse în hotărârile judecătorești să aibă natura unei datorii principale care să aibă drept accesoriupenalități de întârziere,în sensul art. 1066 din Codul civil, era necesar ca pentru perioada indicată de reclamant (1.07.2004-28.02.2007), între părți să existe un contract, care să cuprindă clauza penală pretinsă de reclamant. Or, de vreme ce contractul de asociere în participațiune (iar nu de închiriere, cum greșit susține apelanta reclamantă)nr.31/1997încetase la data de 28.06.2001, rezultă că după această dată între părți nu a existat un contract care să cuprindă o eventualăclauză penalăprin care părțile să anticipeze valoarea prejudiciului creat prin neexecutarea unor obligații contractuale principale. Împrejurarea că prin contractul de asociere în participațiune (art. 13 alin 3 - fila 36 din dosarul Judecătoriei Sectorului 2 ), părțile au convenit o clauză penală pentru neplata la timp a cotei de profit rezultată din asociere nu conduce la concluzia că o atare clauză și-ar produce efectele și după încetarea acestui contract, voința părților neputând fi perpetuată dincolo de data încetării efectelor contractului.
Așa cum corect apreciază și tribunalul reclamantul va putea obține cel mult o reactualizare în cursul executării silite a sentințelor evocate conform dispozițiilor art.3712alin. 3 teza finală din Codul d e procedură civilă.
Nu poate fi reținută nici susținerea apelantei-reclamante potrivit căreia majorările de întârziere sunt datorate potrivit Codului d e procedură fiscală, aceasta neinvocând nici măcar pretinsele dispoziții, iar calculul său face referire la contractul de asociere în participațiune, împrejurare față de care apelul este de asemenea nefondat.
Ca atare, Curtea, în temeiul art. 296 din pr. civ. va respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de SC SRL, cu sediul în B,-,. 34,. 5,. 7,. 190 sector 2.
Respinge ca nefondat apelul declarat apelanta-reclamantă MUNICIPIUL B - prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în - B,- sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.2634/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 5.10.2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
