Spete pretentii comerciale. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 375
Ședința publică de la 20 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta - ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4749/ 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.22382/2009, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că apelanta a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 2982 lei conform nr.1634 /14.10.2009 și a timbrului judiciar de 5 lei.
Intimata prin avocat arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei.
Intimata prin avocat pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.4749/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâta - România SRL C și societatea pârâtă a fost obligată la plata sumei de 77.088 Euro (277.755,77 lei la cursul BNR din data de 12.09.2008, contravaloare utilaje). De asemenea, s-a respins cererea în privința dobânzii legale și pârâta a fost obligată și la plata sumei de 5.965 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a apreciat că, discountul prevăzut în contractul încheiat de părți, nu este fix, că probele relevă că societatea pârâtă a achiziționat în parte utilajele și anume numai pentru valoarea de 159.700 EURO și nu pentru valoarea totală de 309.300 EURO și că față de art.2.1 alin. ultim din contract discountul se reduce proporțional potrivit cu regula de trei simplă, metoda proporțiilor calculat la valoarea utilajelor achiziționate.
Fiind vorba de un mod diferit de interpretare a clauzelor contractuale, instanța de fond a respins capătul de cerere accesoriu privind dobânda legală și a acordat cheltuielile de judecată proporțional cu suma acordată cu titlu de pretenție.
Împotriva sentinței precitate a formulat apel pârâta - România SRL C în temeiul art.282 Cod procedură civilă solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Apelanta susține în esență că, instanța de fond a interpretat greșit contractul de cesiune de mărci, drepturi de proprietate intelectuală și materială încheiat la data de 11.09.2007, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia încălcând prevederile art.969 alin.1 Cod civil. În concret se susține că instanța de fond a apreciat greșit că dispozițiile din contract cuprinse la cap.II art.2.1 alin. final au valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare iar obiectul acestui antecontract îl reprezintă achiziționarea tuturor utilajelor și echipamentelor specificate în anexa 20. Apelanta redă cap.II art.2.1 din contract cu concluzia că nu rezultă că apelanta ar fi trebuit să achiziționeze toate utilajele din anexa nr.20 ci, doar acelea care îi vor fi necesare pentru fabricarea produselor sub marca.
Ori, utilajele care urmau a fi transferate pârâtei a fost lăsată la libera apreciere a apelantei. Apelanta mai susține că interpretarea dată de instanța de fond cap.II art.2.1 alin. final este în flagrantă contradicție cu dispozițiile art.1.3 din contract pentru că utilajele și echipamentele necesare societății apelante pentru fabricarea produselor sub marca i-au fost transferate în proprietate la data semnării contractului de cesiune mărci, drepturi de proprietate intelectuală și materială, respectiv, la 11.09.2007. Ca urmare, dispozițiile contractuale precitate, au valoarea unui contract de vânzare-cumpărare și nu a unui antecontract de vânzare-cumpărare cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.
Se concluzionează în sensul că, calificarea juridică corectă a clauzelor contractuale este dată de interpretarea lor sistematică în concordanță cu prevederile art.982 Cod civil.
A doua critică se referă la faptul că instanța de fond a modificat clauzele contractuale cuprinse în contractul de mărci, drepturi de proprietate intelectuală și materială încheiat la 11.09.2007 întrucât nu rezultă că discount-ul este proporțional cu valoarea, nici a utilajelor și echipamentelor specificate în totalitatea lor în anexa 20 și nici a utilajelor și echipamentelor ce urmau a fi transferate pârâtei. Practic instanța de fond a preluat varianta propusă de intimată și neînsușită de apelantă, susținere dezvoltată cu concluzia să se admită apelul cum a fost formulat.
În drept se invocă prevederile art.282 și următoarele Cod procedură civilă și prevederile incidente din Codul civil și Codul comercial.
Ca probe s-au propus înscrisurile de la dosar și orice alte mijloace de probă ce s-ar dovedi utile și necesare corectei soluționări a cauzei.
Cererea a fost timbrată cu suma de 2.982 lei taxă judiciară de timbru și cu 5 lei timbru judiciar.
Intimata a depus factura nr.90293/19.10.2009 pentru cheltuielile de judecată.
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că apelul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Este adevărat că la data de 11.09.2007 între apelantă și intimată s-a încheiat contractul de cesiune mărci, drepturi de proprietate intelectuală și materială dar, art.1.3 din acest contract se referă la articolele/elementele prevăzute la pct.2.1 și nu la pct.2.1 alin.3 din același contract.
Ori, la pct.2.1 alin.3 din contract părțile au convenit încheierea unui contract de vânzare-cumpărare utilaje necesare fabricării de produse sub mărcile cesionate apelantei de către intimată. Aceste utilaje sunt specificate în anexa nr.20 la acest contract, care în total au o valoare de 309.300 EURO și care constituie obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Părțile au mai stabilit că acest contract de vânzare-cumpărare va fi încheiat în mod valabil și eficient în anumite condiții, printre care și faptul că "pentru utilajele transferate în baza contractului de vânzare-cumpărare utilaje din partea către România, va acorda o reducere în cuantum total de 160.000 EURO față de prețurile menționate individual în anexa nr.20 la acest contract -".
Probele între care și procesul-verbal irevocabil de predare-primire utilaje relevă că apelanta a preluat în parte utilajele din anexa nr.20.
În altă ordine de idei, clauza din contractul de vânzare-cumpărare privind utilajele specificate în anexa nr.20 relevă fără dubiu faptul că reducerea în cuantum total de 160.000 EURO este acordată de intimată "pentru utilajele transferate în baza contractului de vânzare-cumpărare utilaje" - "față de prețurile menționate individual în anexa nr.20 la acest contract", anexă care vizează valoarea de 309.300 EURO.
Mai exact, reducerea de 160.000 EURO s-ar fi acordat integral prin raportare la valoarea totală a utilajelor din anexa nr.20.
Cât timp apelanta a preluat în parte aceste utilaje nu poate beneficia de reducerea de 160.000 EURO decât proporțional cu utilajele ridicate nefiind vorba de nici o modificare a contractului.
Ba ar fi o îmbogățire fără justă cauză pentru apelantă cât timp nu a respectat înțelegerea cu intimata decât în parte.
Din această perspectivă, susținerile apelantei că ar fi avut libera apreciere în privința utilajelor și echipamentelor pe care să le transfere, ca și alte aspecte și întrebări retorice în legătură cu greșita calificare juridică a clauzelor contractuale dată de instanța de fond, respectiv a modului de interpretare juridică greșită a acestor clauze, a modificării clauzelor contractuale nu au suport probator.
Pentru aceste considerente de drept și de fapt Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată pretinse de intimată cu titlu de onorariu de avocat Curtea apreciază că sunt prematur solicitate întrucât, nu s-a probat încasarea sumei de către apărătorul ales, factura nr.90293/19.10.2009 având scadența în 5 zile de la emitere.
Ca urmare în baza art.274 Cod procedură civilă Curtea va respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta - România SRL C cu sediul ales la avocat, cu sediul profesional în T,-,.45,.11, județul T, împotriva sentinței comerciale nr.4749/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL cu sediul în B,-, sector 2, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2009.
Președinte, Judecător,
- - dr. - -
Grefier,
- -
Red.Jud.dr. - 22.10.2009
Tehnored. - 22.10.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Mioara Badea
