Spete pretentii comerciale. Decizia 385/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
TRIBUNALUL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.385
ȘEDINȚA PUBLICA DIN 14.05.2008
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta cu sediul în mun.B, str.-.-,.104, parter, împotriva sentinței civile nr.2210/12.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI -Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE I, cu sediul în G,- jud.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta-reclamantă, av., lipsă fiind reprezentantul intimatei pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Av., consideră că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în ce privește creanța care nu era una garantată, ci una chirografară. Astfel, arată că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat, recurenta a achitat SC SA G, aflată în lichidare, suma de 400.000 Euro din prețul total de 1.000.000 Euro, pentru achiziționarea unor mărfuri. Ulterior, prețul convenit de părți de 1.000.000 Euro, a fost garantat de vânzătoare prin încheierea unui contract de garanție imobiliară, în cuprinsul căreia debitoarea este de acord cu constituirea inscripției ipotecare de rangul II, în favoarea recurentei pentru executarea obligației de plată, izvorâtă din contractul de vânzare-cumpărare nr.1/7.01.2003, încheiat între cele două societăți, pentru suma de 1.000.000 Euro. După încheierea celor două contracte, părțile au încheiat un act adițional prin care se stipulează că avansul primit de la recurentă va fi returnat în termen de 5 ani, cu o dobândă de 20% pe an la sumele rămase de achitat. Din succesiunea celor trei contracte rezultă că vânzătoarea nu a mai putut să-și exercite obligația față de cumpărătoare, iar suma încasată cu titlu de avans a înțeles să o restituie, însă cum e și firesc, cu plata unor dobânzi. Acestea au un caracter de daune interese, pe care debitorul trebuie să le achite pentru repararea prejudiciului cauzat creditorului prin neexecutarea obligației. În materie comercială, unde creditul reprezintă un element esențial al activității comerciale, repararea integrală a prejudiciului, cuprinzând atât pierderea efectivă cât și beneficiul nerealizat reprezintă o regulă, astfel că dobânzile prevăzute de art.43 comercial se pot cumula cu daunele interese compensatorii. În același sens, mai arată că atunci când cumpărătorul are drept de a strica vânzarea, vânzătorul este dator să-i restituie prețul dacă la primit, așa cum se prevede în contract privitor la daunele interese cauzate cumpărătorului. Mai arată că această creanță nu poate avea un caracter distinct. În raport de motivele arătate solicită a se admite recursul, a fi modificată hotărârea în sensul admiterii contestației, așa cum a fost formulată și cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta Olanda a contestat tabelul creanțelor împotriva debitoarei G, în lichidare voluntară, întocmit de lichidatorul Management Reorganizare Lichidare I sub aspectul întinderii și rangului propriei creanțe.
În motivarea cererii a arătat că la data de 20.05.2007, Gai ntrat în procedură de lichidare voluntară, conform hotărârii nr.2/29.05.2007.
Urmare cererii de înregistrare a creanței formulată de reclamantă, a fost înscrisă în tabelul creditorilor cu următoarele sume: 350 000 Euro, debit principal, 304 589 Euro, penalități de întârziere și 20 000 Euro, cheltuieli de judecată.
Obiectul contestației îl reprezintă neînscrierea sumei de 304 589 Euro, reprezentând dobânzi datorate în baza actului adițional nr.1/10.07.2003 la contractul nr.1/2003 în categoria creanțelor garantate, ci în categoria "alte creanțe chirografare", prev. de art.123 pct.8 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul a apreciat în mod eronat, că prin contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.559/7.03.2003 s-a garantat numai rambursarea obligației principale, încălcând astfel principiul potrivit căruia accesoriul (penalitățile) urmează soarta principalului. Greșit a apreciat lichidatorul de asemenea, că suma de 20 000 Euro (cheltuieli de judecată potrivit sentinței arbitrale nr.51/17.02.2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României) nu reprezintă o creanță garantată.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.137/2002, Legii nr.85/2006, Codului civil etc.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. Astfel, suma de 304 589 Euro, reprezentând dobânzi datorate în baza actului adițional nr.1/10.07.2003 nu a fost înscrisă în categoria creanțelor garantate,întrucât prin contractul de ipotecă autentificat sub nr.559/7.03.2003 nu s-a garantat decât rambursarea obligației existente la acea dată (400 000 Euro, reprezentând avans marfă).
S-a făcut aplicarea prevederilor art.1776 Cod civil.
TRIBUNALUL GALAȚI prin sentința nr.2210/12.10.2007 a respins contestația ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
Prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 3595/23.12.2002 la BNP " ", SC SA Gac onstituit în favoarea societății BV Olanda o ipotecă de I asupra imobilului situat în G, Calea, nr. 12, în vederea garantării unui împrumut de 200.000 euro.
Având în vedere faptul că SC SA Gar ambursat reclamantei integral împrumutul acordat, precum și accesoriile aferente, ipoteca convențională instituită prin contractul anterior menționat nu mai subzistă, potrivit art. 1800 Cod civil.
Cu privire la suma de 304.589 euro, reprezentând dobânzi datorate în baza actului adițional nr. 1/10.07.2003 la contractul nr. 1/07.01.2003, nu a fost înscrisă în categoria creanțelor garantate, întrucât prin contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 559/07.03.2003 la BNP " ", SC SA Gag arantat numai rambursarea obligației existente la acea dată, respectiv a sumei de 400.000 euro, reprezentând avans marfă.
Faptul că ulterior încheierii contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 559/07.03.2003, respectiv în data de 10.07.2003, părțile au încheiat un act adițional la contractul nr. 1/07.01.2003, prin care au stipulat că, în caz de neexecutare sau executare cu întârziere a obligațiilor contractuale, SC SA G va plăti penalități de întârziere, nu înseamnă că părțile au înțeles implicit să modifice și contractul de garanție imobiliară, în sensul de a garanta și penalitățile de întârziere eventuale.
Pe cale de consecință, susținerea reclamantei, potrivit căreia accesoriul urmează soarta principalului nu își găsește aplicare în cauza dedusă prezentei judecăți, întrucât la contractul de garanție imobiliară nr. 559/07.03.2003 nu exista nici un act adițional, prin care SC SA G s-a obligat și pentru garantarea plății penalităților, neexistând deci, nici un temei juridic pentru pretențiile reclamantei. Or, contractul, care este legea părților, nu poate fi completat de drept cu o astfel de clauză.
Din contractul de garanție imobiliară nr. 559/07.03.2003 încheiat între SC SA G și reclamanta, prin care s-a instituit o ipotecă convențională de rangul doi asupra imobilului descris mai sus, rezultă suma pentru care s-a constituit ipoteca, respectiv suma de 400.000 euro, fiind respectate, dispozițiile art. 1776 Cod civil, care prevăd că "ipoteca convențională nu poate fi valabilă decât atunci când suma, pentru care ipoteca este constituită, va fi determinată prin act".
Așadar, prin contractul de garanție imobiliară s-a stipulat expres, de către SC SA G, că înțelege să consimtă la constituirea ipotecii în vederea garantării executării obligației de plată a sumei de 400.000 euro, conform contractului de vânzare-cumpărare 1/07.01.2003, fiind neîndoielnică intenția părților de a garanta doar această sumă.
Cu privire la suma de 20.000 euro solicitată de reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată acordate potrivit sentinței arbitrale nr. 51/17.02.2006 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, pentru aceleași considerente, lichidatorul nu a procedat la înscrierea acesteia în categoria "creanțe garantate", apreciind că este o creanță chirografară.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta Olanda, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății (art.304 pct.8 Cod procedură civilă), iar hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Consideră recurenta că prin hotărârea pronunțată, s-au încălcat normele legale care reglementează contractul de vânzare-cumpărare și regimul juridic al dobânzilor.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1/7.01.2003, recurenta a achitat către " suma de 400 000 Euro cu titlu de avans din prețul total stipulat pentru achiziționarea unor mărfuri în sumă de 1.000.000 Euro.
Ulterior, s-a încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.559/7.03.2003, prin care debitoarea a fost de acord cu constituirea inscripției ipotecare de rangul II în favoarea recurentei, pentru garantarea executării obligației de plată izvorâtă din contractul nr.1/7.01.2003, încheiat de cele două societăți, pentru suma de 1.000.000 Euro.
Prin actul adițional nr.1/10.07.2003, s-a stipulat că debitoarea va returna avansul primit în termen de 5 ani, cu o dobândă de 50% pe an.
Din succesiunea celor 3 contracte rezultă, în opinia recurentei, că vânzătoarea nu a mai putut să își execute obligația față de cumpărătoare, astfel că s-a obligat să restituie avansul, iar dobânzile stipulate au caracterul unor daune interese pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin neexecutarea obligației. Astfel s-a aplicat principiul reparării integrale a prejudiciului cuprinzând atât pierderea efectivă, cât și beneficiul nerealizat.
Consideră recurenta că sunt aplicabile disp.art.1332 Cod civil, în sensul că atunci când cumpărătorul are dreptul de a desființa vânzarea, vânzătorul are datoria să îi restituie, în afară de preț, spezele contractului (daunele interese-art.1342 pct.4 Cod civil), precum și regulile de interpretare a convențiilor (art.977 cod civil și art.982 Cod civil).
Potrivit acestor reguli de interpretare, se impune concluzia că părțile au înțeles să încheie actul adițional pentru restituirea avansului cu dobândă și au menținut garanția imobiliară. Ca atare nu era necesar ca părțile să prevadă în mod expres, în actul adițional, garantarea plății dobânzilor.
Mai mult, suma determinată de părți prin contractul de garanție imobiliară nu este limitată la nivelul avansului, ci la nivelul întregului preț (1.000.000 Euro), care acoperă și dobânzile.
A mai susținut recurenta că dobânzile au caracter accesoriu, reprezentând daune interese moratorii pe care le datorează debitorul pentru repararea prejudiciului cauzat, prin întârzierea executării obligației. Ca atare, garanția stabilită prin contractul din 7 martie 2003 se menține nu numai asupra sumei datorate ci și asupra dobânzilor.
Prin întâmpinare, intimata, prin lichidator, a solicitat respingerea recursului, întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, reiterând apărările formulate la fond.
La solicitarea instanței de recurs, părțile au depus la dosar următoarele înscrisuri: copia contractului nr.1/7.01.2003 (filele 22-32), copia sentinței arbitrare nr.51/17 februarie 2006 Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României (filele 33-36 din dosar).
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înainte de intra în analiza propriu-zisă a motivelor de recurs se impune a face următoarele precizări cu privire la condițiile încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.1/7.01.2003 și la condițiile desființării acestuia.
Prin contractul de vânzare-cumpărare sus arătat, pârâta s-a obligat să vândă reclamantei două seturi de capace de navă în greutate de 625.000 kg. livrate în două tranșe: setul nr.1 la 1 septembrie 2003 și setul 2 la 30 noiembrie 2003 (art.2.1 și 2.2. din contract).
Prețul total convenit a fost de 1.000.000 Euro din care un avans de 400 000 Euro trebuia achitat în termen de 10 zile de la data semnării contractului, restul prețului urmând a fi achitat la predare (art.2.3. din convenție).
Reclamanta a achitat avansul la data de 9.01.2003.
La data de 26.06.2003, printr-o notificare transmisă pârâtei, reclamanta a reziliat contractul, conform clauzei înscrise în art.14, care consacră dreptul cumpărătorului la desființarea convenției.
Actul adițional din 10.07.2003 a fost încheiat ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare sus menționat. Din cuprinsul actului adițional rezultă că față de imposibilitatea vânzătorului de a returna avansul de 400 000 Euro, acesta urmează a fi rambursat în mod eșalonat în termen de 5 ani, în rate egale, cu o dobândă de 20% pe an la sumele exigibile.
Din totalul sumei de restituit (400 000 Euro), pârâta a restituit 50.000 Euro, restul sumei de 350.000 Euro fiind înscrisă în tabelul creanțelor ca fiind creanță garantată.
Întrucât lichidatorul a considerat că suma de 304.589 Euro, reprezentând dobânzi calculate în baza actului adițional nr.1/10.07.2003 reprezintă o creanță chirografară, iar suma de 20.000 Euro, cheltuieli de judecată acordate prin sentința arbitrară nr.52/17.02.2006, de asemenea, creditoarea, din cauza de față a formulat opoziție împotriva deciziei lichidatorului, în condițiile art.256 alin.3 raportat la art.62 din Legea nr.31/1990 republicată.
Față de cele mai sus reținute, constată că motivele de recurs formulate în cauză sunt străine de natura raportului juridic dedus judecății.
Astfel, prevederile art.1332 Cod civil se referă la dreptul cumpărătorului de a cere desființarea contractului, în cazul în care, cuprinsul lucrului (suprafața imobilului) este mai mare decât cea stipulată în contract, ceea ce nu este cazul, în speță.
De asemenea, prevederile art.1341 Cod civil se referă la răspunderea vânzătorului în caz de evicțiune, text de lege străin, de raportul juridic dedus judecății.
În speță, nu este vorba de desființarea contractului de vânzare-cumpărare nr.1/2003, din culpa vânzătorului, care nu ar fi fost în măsură să își execute obligația de predare a bunurilor.
În realitate, prin sentința arbitrală nr.51 din 17 februarie 2007 s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că acel contract de vânzare-cumpărare s-a desființat din inițiativa cumpărătorului care a înțeles să uzeze astfel de dreptul conferit prin convenție, de a rezilia contractul, în mod unilateral și independent de vreo culpă imputabilă pârâtei (art.14.2).
Așa fiind, actul adițional din 10.07.2003 reprezintă o convenție nouă intervenită între părți, ulterior desființării contractului nr.1/2003, prin care acestea au convenit modalitatea de restituire a avansului. În ce privește dobânda, aceasta nu are caracterul de daune-interese moratorii, pe care le datorează debitorul pentru repararea prejudiciului cauzat creditorului, prin simpla întârziere în executarea obligației având ca obiect o sumă de bani în condițiile art.1088 Cod civil și art.43 Cod comercial.
În realitate, aceasta a fost stipulată în convenția părților cu titlu de fructe civile, urmând a se plăti independent de vreo eventuală întârziere a plății ratelor din debitul principal.
Ca atare, în mod corect a reținut instanța de fond că plata dobânzilor stipulate prin actul adițional, reprezintă o obligație nouă, pe care pârâta și-a asumat-o ulterior perfectării contractului de ipotecă autentificat sub nr.559/7 martie 2003.
Prin urmare, ar reprezenta o încălcare a principiului specializării ipotecii reglementat de art.1776 Cod civil, a considera că garanția a fost constituită pentru rambursarea dobânzilor, obligație ce nu fusese încă asumată de pârâtă. În realitate, ipoteca s-a constituit numai pentru garantarea restituirii avansului din prețul stipulat prin contractul de vânzare-cumpărare, cum corect a reținut judecătorul fondului.
În consecință, potrivit art.312 alin.1 raportat la art.3041Cod procedură civilă, va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea, cu sediul ales în B, dul -.-,.104, parter, împotriva sentinței comerciale nr.2210/12.10.2007, pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI, în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Fond:
Red.
Tehnored.
30.06.2008/2 ex.
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Gina Ignat
