Spete pretentii comerciale. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.39/
Ședința publică din 10 martie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta - împotriva sentinței civile nr.310/2007, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului C-S în contradictoriu cu pârâta - SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta apelantă, pentru reclamanta intimată administratorul acesteia.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei depune la dosar adeverința nr.410/03.03.2008 emisă de Primăria comunei Sacu, județul C-S, un exemplar din aceasta fiind comunicat reprezentantei pârâtei apelante.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că, potrivit procesului-verbal de intervenție încheiat de echipajul de pompieri, societatea reclamantă se face vinovată de declanșarea pagubelor suferite, datorită faptului că instalația electrică din imobilul asigurat era suprasolicitată, astfel că, potrivit clauzelor contractului încheiat între părți, pârâta nu poate să acorde reclamantei despăgubirile solicitate.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată, arătând că instalația electrică nu a fost suprasolicitată, așa cum susține pârâta.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.310/22.10.2007 pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei SA B prin SA-Sucursala C-S și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 125.277 lei, cu titlu de despăgubiri și suma de 5356,74 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat în judecată pârâta SA B prin SA-Sucursala C-S solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 125.227 lei în temeiul Poliței de asigurare seria - nr.-/09.07.2006, întrucât s-a produs riscul asigurat, respectiv incendiul din 26.11.2006, ce a afectat clădirea deținută.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că părțile au încheiat un contract pentru asigurarea persoanelor juridice și nu pentru persoane fizice sub aspectul formularului, clauzelor și conținutului. Interesul asigurabil este de a asigura societatea comercială, clădirea unde funcționa reclamanta, care desfășura o activitate lucrativă; contractul de asociere nr.11/21.02.2002 și asigurarea spațiului sunt făcute potrivit cerințelor legale.
Instanța de fond a reținut că instalația electrică din barul-restaurant era în conformitate cu normele tehnice, centrala termică asigura încălzirea cu lemne și exista avizul de funcționare. izbucnit în data de 26.11.2006 a distrus clădirea bar-restaurant, marfa și mijloacele fixe.
S-a reținut că procesul-verbal de intervenție nr.95/27.11.2006 întocmit de detașamentul de Pompieri C nu are valoare probatorie absolută și soluția ce trebuie pronunțată în cauză nu se poate circumscrie unui singur înscris. Aceasta cu atât mai mult cu cât din probatoriul testimonial administrat în cauză a rezultat că rețeaua electrică nu a fost suprasolicitată, incendiul a izbucnit din podul clădirii, iar alimentarea cu curent s-a întrerupt abia când a căzut tavanul barului.
Faptul că în procesul-verbal de intervenție este indicat, pe formularul tipizat, "sursa probabilă de aprindere-scurtcircuit electric" nu este de natură a înlătura obligația asiguratorului de a plăti despăgubirile datorate în temeiul contractului de asigurare, deoarece din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat că reclamanta are dreptul la despăgubiri.
Potrivit art.9 din Legea nr.136/1995 actualizată prin contractul de asigurare, contractantul asigurării se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta se obligă că la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării ori terțului păgubit despăgubirea.
S-a constatat că în cauză s-au plătit primele asiguratorului, riscul asigurat s-a produs, suma datorată cu titlu de despăgubire a fost convenită de părți prin contract pentru a fi plătită în cazul producerii riscului asigurat, astfel că acțiunea reclamantei este dovedită sub aspectul bunurilor ce au fost distruse și a prejudiciului creat de incendiu. Sub acest aspect, în speță, nu s-a dispus efectuarea expertizei de specialitate având în vedere că nici asiguratorul nu a cerut o expertiză la întocmirea dosarului de daune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - B, prin Sucursala M, solicitând desființarea hotărârii atacate, arătând în motivarea că în mod greșit prima instanță a reținut faptul că procesul-verbal de intervenție nr.95/27.11.2006 întocmit de Detașamentul de Pompieri C nu are valoare probatorie absolută și soluția ce trebuie pronunțată în cauză nu se poate circumscrie unui singur înscris, deoarece respectul proces-verbal constituie singurul act eliberat de organele abilitate să intervină și să se pronunțe asupra cauzelor și împrejurărilor izbucnirii incendiului, act la conținutul căruia reclamanta a achiesat prin semnarea acestuia fără obiecțiuni, recunoscând implicit cauza determinantă a incendiului și anume instalație electrică suprasolicitată.
Astfel, se apreciază că nu au fost respectat, de către reclamantă, dispozițiile art.37 alin.3 din Ordinul nr.775/22.07.1998, care statuează că "pe timpul exploatării instalațiilor aferente construcțiilor și instalațiilor tehnologice se interzice utilizarea necorespunzătoare a sistemelor, instalațiilor, aparatelor și echipamentelor sau solicitarea acestora peste limita admisă", situație care reprezintă excludere de la acordarea despăgubirii, conform art.3.14 din condițiile generale de asigurare.
Deși instanța a menționat "Faptul că în procesul-verbal de intervenție este indicat, pe formularul tipizat, sursa probabilă de aprindere-scurtcircuit electric, nu este de natură a înlătura obligația asiguratorului de a plăti despăgubirile datorate în temeiul contractului de asigurare", pârâta reiterează temeiul neacordării despăgubirii care nu se referă la sursa probabilă de aprindere, ci la un alt element consemnat în procesul-verbal de intervenție, respectiv împrejurarea determinantă.
Se apreciază că probatoriului administrat în cauză nu a răsturnat situația de fapt cu privire la împrejurarea determinantă menționată în procesul-verbal de intervenție nr.95/27.11.2006 și anume instalație electrică suprasolicitată.
Prin completarea la motivele de apel, pârâta a mai arătat că un prim motiv pentru care departamentul daune al instituției a considerat să propună respingerea la plată a dosarului de daună este înregistrarea în mod eronat a adresei unde se află amplasată clădirea asigurată, respectiv că în cartea funciară a imobilului este menționată la adresă localitatea Sacu, nr.203, iar în documentele ce au fost declarate și aduse pentru întocmirea poliței de asigurare a fost înregistrată localitatea Sacu,nr.223.
Ținând cont de faptul că în toate documentele depuse de asigurat la dosarul de daune se menționează adresa din Sacu,nr.233, pârâta înțelege că se solicită despăgubirea pe o clădire care nu este asigurată la - SA din localitatea Sacu,nr.203.
Se mai arată că în procesul-verbal de intervenție, la rubrica "Elemente privind focarul și cauza incendiului" se află menționată situația "Instalație electrică suprasolicitată", lucru cu care asigurata a fost de acord și a semnat în urma întocmirii acestuia, luând act de conținutul și mențiunile făcute. Asigurata a menționat faptul că instalațiile electrice și termice au fost verificate, existând un aviz de funcționare emis de organele competente pe care pârâta solicită să fie administrat ca probă, pentru a dovedi data la care a fost verificată centrala termică, deoarece, în perioada în care a semnalat evenimentul, erau temperaturi scăzute, deci centrala termică putea fi un motiv de suprasolicitare a instalației electrice sau clădirea ar fi suferit modificări în construcție prin anexe care ar fi mărit consumul de energie electrică și termică, care ar fi condus la suprasolicitarea instalației electrice.
Analizând apelul prin prisma criticilor formulate de pârâta - SA, raportat la art.295 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat.
Conform motivării instanței de fond, pe care Curtea o consideră temeinică și legală, probatoriul administrat în cauză a constat din actele depuse la dosar de reclamanta - SRL, procesul-verbal de intervenție nr.95/2006 întocmit de Detașamentul de Pompieri C, care este un act extrajudiciar și proba testimonială.
Conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, instalația electrică era conformă normelor tehnice, centrala termică asigura încălzirea cu lemne, exista aviz de funcționare, nu exista o suprasolicitare a rețelei electrice.
Apelanta - SA nu a solicitat administrarea nici unei probe din care să rezulte că starea de fapt reținută la fond este neconformă realității și că susținerile formulate în apel sunt întemeiate, neîndeplinind astfel obligația ce-i revenea, conform art.1169 Cod civil. Mai mult decât atât, conform filelor 8 și următoarelor din dosarul de fond, în care s-a depus polița de asigurare, rezultă că reprezentantul societății de asigurare care a încheiat poliția în discuție a stabilit elementele constructive, normalitatea instalației electrice a sistemului de ventilație, a amenajărilor și finisajelor, a faptului că existau măsuri de protecție la incendiu sau explozie, că starea de întreținere a instalațiilor electrice de gaz și coșurile de fum era foarte bună și a faptului că personalul era foarte bine instruit.
Neexistând în actul de emană de la apelantă-societate de asigurări, a niciunui aspect care să ducă la concluzia vreunei nereguli ce ulterior ar fi putut fi cauza incendiului provocat, nefiind solicitate nici în apel administrarea vreunei probe directe din care să rezulte lipsa de diligență a vreunei persoane, angajat al reclamantei, ori a proprietarului barului, instanța nu poate lua în considerare simplele alegații făcute în cuprinsul motivelor de apel.
Procesul-verbal de intervenție întocmit de Detașamentul de Pompieri C, deși se susține că este singurul act eliberat de organele abilitate să intervină și să se pronunțe asupra cauzelor și împrejurărilor izbucnirii incendiului, este un formular tipizat și nu poate duce la concluzia culpei reclamantei - SRL.
Mai mult, la fila 16 din dosarul de fond se arată că sursa probabilă de aprindere este un scurtcircuit electric, însă nu se stabilește cu certitudine cauza declanșării incendiului. Același organ constatator arată că împrejurarea determinată (dar nudeterminantă) este instalația electrică suprasolicitată, astfel că dintr-o simplă analiză semantică a termenilor utilizați rezultă că nu a fost, cu certitudine stabilit, ca element al determinării incendiului, suprasolicitarea instalației electrice.
Față de considerentele în fapt și în drept mai sus expuse, Curtea constată că apelul declarat de pârâta - SA este nefondat, motiv pentru care îl va respinge, menținând hotărârea instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta - SA, cu sediul în B,-, sector 1, prin Sucursala M, cu sediul în DTS,-, județul împotriva sentinței civile nr.310/2007, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului C-S în contradictoriu cu pârâta - SRL, cu sediul în comuna Sacu,-, județul C-
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./19.03.2008
Dact./19.03.2008
5 ex
Primă instanță: Tribunalul Arad -judecător
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
