Spete pretentii comerciale. Decizia 391/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.391
Ședința din publică de la 09.10.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă - - împotriva sentinței comerciale nr.1976/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială comună depusă la fila 26 dosar și intimata reclamantă prin consilier juridic cu delegație depusă la fila 17 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței că intimata reclamantă a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare.
Apelanta pârâtă prin avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și mandatul pentru însușirea apelului.
Curtea comunică apelantei pârâte întâmpinarea.
Intimata reclamantă prin consilier juridic depune la dosar dovada comunicării prin fax a convocării la conciliere.
Părțile convin că notificarea a fost primită de apelantă la data de 07.08.2007, împrejurare necontestată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta pârâtă prin avocat solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii excepției prematurității introducerii cererii de chemare în judecată și respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur formulată. Apreciază că pretențiile nu au fost dovedite, nu s-a dovedit existența obligației. Arată că marfa pe care societatea pârâtă trebuia să o plătească nu există. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă prin consilier juridic solicită respingerea excepției, notificarea fiind îndeplinită, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică apreciind că instanța s-a pronunțat pe baza înscrisurilor existente, că a fost semnat de cedent contractul de cesiune și că cesionarul a achitat o parte din obligație. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată la nr- din 11 septembrie 2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamanta - - cu sediul în Câmpina, Județul a chemat-o în judecată pe pârâta - -,cu sediul în B și a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 140.523,48 lei. A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a preluat de la - INTERNAȚIONAL B prin contractul de cesiune nr. 318 din 9 septembrie 2004 creanța de 290.523,34 lei împotriva pârâtei - debitor cedat, aceasta din urmă semnând contractul de cesiune de creanță. A arătat că pârâta a plătit doar suma de 150.000 lei cu nr.7036 din 25 noiembrie 2004, înregistrând în continuare debitul din acțiune și nedând curs nici convocării la conciliere directă.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile articolelor 1091,1093, 1392 și următoarele Cod civil.
La 16 octombrie 2007, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat în principal respingerea cererii ca prematur formulată pentru nerespectarea termenelor procedurale de 15 zile libere, respectiv de 30 de zile prevăzut de articolul 7201alin. 3 și 5 Cod procedură civilă. Pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât - INTERNAȚIONAL - B, parte în contractul de cesiune de creanță, nu și-a mai îndeplinit obligațiile de a livra marfă și de a emite facturi, astfel că nu mai există nici obligația corelativă de plată.
La 16 octombrie 2007, reclamanta și-a completat cererea, solicitând și dobândă de 45.765,21 lei pe perioada 9 octombrie 2004 - 31 octombrie 2007, conform articolului 3 din OG nr.9/2000, modificată prin legea nr. 356/2002.
La termenul din 20 noiembrie 2007, tribunalul a respins excepția prematurității, invocată de pârâtă.
Prin sentința comercială nr.1976 din 12 februarie 2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de 140.523,48 lei cu titlu de preț, de 45.765,21 lei cu titlu de dobândă și de 6.220,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că temeiul pretențiilor reclamantei îl constituie contractul de cesiune de creanță nr.318/2004 încheiat între - INTERNAȚIONAL B și pârâtă, că în baza acestui contract pârâta a făcut o plată parțială de 150.000 lei cu nr.7036 din 25 noiembrie 2004 și că înregistrează debitul principal din acțiune, datorat conform contractului de cesiune de creanță, datorie probată în condițiile articolului 46 Cod comercial. A înlăturat apărarea pârâtei referitoare la neîndeplinirea de către cedentul - INTERNAȚIONAL Bao bligației de livrare a mărfii cu motivarea că apărarea nu are legătură cu obiectul cauzei, ci cu un alt contract, necontestând obligația de plată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel motivat pârâta, sub denumirea actuală - - B, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 12 mai 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru greșita respingere a excepției prematurității, apelanta pârâtă susținând că notificarea nr.2756 din 7 august 2007 nu respectă dispozițiile imperative ale articolului 7201alin. 1, 3 și 5 Cod procedură civilă sub aspectul termenelor care trebuiau calculate pe zile libere, nu calendaristice, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 101 alin. 1 Cod procedură civilă.
A doua critică vizează soluția pronunțată de instanța de fond, apelanta pârâtă susținând în esență că probatoriul administrat a fost insuficient pentru a forma convingerea instanței. A reiterat susținerea că suma pretinsă nu este datorată, întrucât pârâta (!) care cere executarea acestei obligații nu și-a îndeplinit propria obligație, aceasta preluând prin contractul de cesiune atât drepturile, cât și obligațiile cedentului. A prezentat situația de fapt ce a precedat încheierea contractului de cesiune de creanță, a susținut că,în lipsa probelor, instanța de fond nu a putut să își formuleze părerea cu privire la raporturile juridice dintre părți, în special în lipsa facturilor, a anexei și a contractelor nr.1079/2004 și nr.3114/2004, prevăzute la articolul 4 din contractul de cesiune nr. 318/2004.
În susținerea aceluiași motiv de apel, apelanta pârâtă a arătat și că pretenția dedusă judecății nu este scadentă atâta timp cât - -, creditorul său inițial, nu a mai livrat marfa și implicit nu a mai emis nici facturile aferente pentru care - - solicită plata, pretenția invocată neavând o bază legală.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolelor 282 și următoarele și 296 Cod procedură civilă.
La 6 octombrie 2008 intimata reclamantă a depus întâmpinare, prin care a formulat apărări în fapt și în drept, solicitând respingerea apelului.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Critica relativă la modul de soluționare a excepției prematurității, în realitate excepția inadmisibilității prin raportare la dispozițiile articolului 109 alin. 2 Cod procedură civilă, este neîntemeiată și a fost înlăturată întrucât dispozițiile articolului 7201Cod procedură civilă, imperative evident sub aspectul necesității efectuării procedurii prealabile, nu impun, însă, termene procedurale în alin. 3 și 5. Aceasta pentru că termenele în cauză se referă la o procedură prealabilă sesizării instanței, dispozițiile articolului 101 și următoarele Cod procedură civilă fiind incidente în procedura urmată în fața instanțelor. Ca atare, cerința calculului acestor termene pe zile libere nu subzistă în cadrulprocedurii prealabilea concilierii directe prevăzută de articolul 7201Cod procedură civilă, instanța de fond reținând în mod corect că notificarea făcută de intimata reclamantă este în concordanță cu dispozițiile articolului 7201Cod procedură civilă.
A doua critică este neîntemeiată și fost înlăturată. Prin contractul de cesiune de creanță nr.318/2004, încheiat între părțile litigante și cedentul - INTERNAȚIONAL - în strictă conformitate cu prevederile articolelor 1391 și următoarele Cod civil, s-a stabilit obligația certă și necondiționată a apelantei pârâte de a plăti suma de 2.905.233.435 lei către cesionarul - - Câmpina, articolul 2 din acest contract prevăzând expres că intimata reclamantă, în calitate de cesionar, are dreptul nerestrictiv de a trata cu apelanta -pârâtă, în calitate de debitor cedat, condițiile stingerii obligației de plată reieșite din contract.
În plus, prin articolul 4 din contract părțile au convenit expres că se sting obligația de plată a debitorului cedat către cedent, precum și obligațiile cedentului asumate prin anexa la contractul nr.1079/2004 și prin contractul de cesiune nr.3114/2004, încheiate cu cesionarul, în raport de această clauză rezultând indubitabil că orice obligații dintre cedent și debitorul cedat au încheiat. Articolul 12 din contract consfințește expres stabilirea raportului juridic obligațional dintre apelanta pârâtă - ca debitoare a sumei de 2.905.233,425 lei și intimata reclamantă- creditoare a aceleiași sume,fără nici o condiționarede raporturile juridice preexistente între cedent și debitorul cedat.
În atare situație, astfel cum în mod legal a reținut și instanța de fond, apărarea întemeiată pe neîndeplinirea unei alte obligații, neinclusă în vreun fel în contractul de cesiune de creanță, nu are legătură cu cauza câtă vremeraporturile juridice dintre părțile litigante,întinderea drepturilor și obligațiilor acestoraizvorăsc exclusiv din contractul de cesiune de creanță,conform articolului 969, raportat la articolul 1391 și următoarele Cod civil.
Conchizând, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt raportat la probele administrate, că a aplicat corect dispozițiile legale incidente, de aceea va respinge apelul ca nefondat în conformitate cu prevederile articolelor 295 și 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă - - cu sediul ales în B-,. 3,. 7, împotriva sentinței comerciale nr.1976/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - - cu sediul în Câmpina,-, Județ
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Dact.
Ex.4
7.11.2008
.
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Minodora Condoiu
