Spete pretentii comerciale. Decizia 392/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA COMERCIALĂ NR.392

Ședința publică de la 27 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu

JUDECĂTOR 2: Mioara Badea

GREFIER - -

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta - - OLANDA împotriva sentinței comerciale nr.3117/4.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI - a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - RULMENȚI S - SA.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta, prin avocat, cu împuternicirea avocațială aflată la fila 56 dosar și intimata, prin consilier juridic, cu delegația la fila 38 dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de apel.

Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii, cu obligarea intimatei la plata sumelor reprezentând debit și penalități. Consideră că toate obligațiile din contract au fost respectate, instanța de fond, în mod greșit reținând excepția de neexecutare a contractului. De asemenea, susține că - nu și-a asumat obligația ca mașinile să atingă nivelul de productivitate indicat în oferta tehnică a contractului, așa cum greșit a reținut instanța de fond. Solicită să nu fie luate în considerare nici concluziile expertului, întrucât acesta nu face decât aprecieri cu privire la calitățile manageriale ale părților. Solicită cheltuieli de judecată.

Intimata, prin consilier juridic, pune concluzii de respingere apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Arată că față de voința exprimată la încheierea contractului și prin protocoalele la contract, invocarea inopozabilității protocoalelor este total nefondată, apelanta nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate, așadar, instanța de fond în mod corect a reținut excepția de neexecutare a contractului. Prin expertiza efectuată s-a dovedit că strungurile nu respectă limita de 1,66 pentru indicatorul și nu pot prelucra piese cu dimensiunile cele mai mari, în condiții normale, deși obligația de prelucrare a acestui reper era stabilită prin oferta. Cu privire la penalități nu există un calcul al acestora, solicitând respingerea lor, ca nedovedite.

CURTEA

Deliberând, constată că:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI -a Comercială sub nr-, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta - Rulmenți S, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 153.199 Euro reprezentând rest preț neachitat și - Euro penalități de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul nr.50/27.11.2004 prin care s-a obligat să-i vândă 5 strunguri în schimbul unui preț total de 750.000 euro, că din această sumă pârâta a achitat 596.801 euro, suma de 153.199 euro fiind scadentă la 12.03.2006, că solicită și 387.855 euro penalități de întârziere, calculate în baza art.9.3 din contract.

Prin sentința comercială nr.3117/4.03.2008 Tribunalul București - Secția a VI - a Comercială a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că părțile au încheiat contractul nr.50/27.11.2004 prin care reclamanta s-a obligat să vândă pârâtei 5 strunguri în valoare de 750.000 Euro, că oferta tehnică a vânzătoarei, prin care au fost stabilite nivele de productivitate și anduranță pentru fiecare utilaj, face parte integrantă din contract conform art.10.7, că potrivit art.4 din contract recepția fiecărui utilaj se desfășoară în 3 etape ( Tehnică, și Finală), că la art.4.6 părțile au stipulat că recepția finală se efectuează pentru fiecare utilaj în parte și constă în două tipuri de verificări: a) Testul de calitate = execuția a 100 de repere test (identice cu reperele alese pentru Tehnică) cu 1,66 (minim) și că în urma măsurătorilor efectuate după test se întocmesc fișe de măsurători și se verifică indicele; b) Testul de anduranță pentru 8 ore de funcționare a utilajului; că în protocoalele de recepție tehnică a strungurilor s-a consemnat, în urma rezultatelor obținute la teste, că productivitatea obținută este sub cea propusă în oferta tehnică, astfel că vânzătoarea va trimite un specialist la sediul cumpărătoarei pentru rezolvarea problemelor semnalate de aceasta și pentru finalizarea procedurilor de punere în funcțiune a utilajelor, că la verificările efectuate la sediul cumpărătoarei niciunul dintre utilaje nu a atins nivelul de productivitate la care s-a obligat vânzătoarea, astfel că pârâta a semnat cu obiecțiuni protocoalele de recepție, iar reclamanta s-a obligat să remedieze deficiențele constatate la punerea în funcțiune a utilajelor, că ambele părți au convenit ca protocolul de recepție finală să se încheie după remedierea acestor deficiențe și după ce se va demonstra productivitatea din oferta tehnică, că fa ă de convenția părților, se va înlătura argumentul reclamantei în sensul că prin contract nu s-a obligat să asigure, în privința utilajelor vândute pârâtei, o anume productivitate i că singura sa obligație contractuală a fost predarea către pârâtă a strungurilor; că în protocoalele de recepție se menționează că acestea sunt parte integrantă a contractului, că prin urmare, obligațiile asumate de vânzătoare cu privire la atingerea nivelului de productivitate indicat în oferta tehnică se impun acesteia cu aceeași forță juridică, în virtutea principiului obligativității convențiilor legal încheiate reglementat de art.969 Cod civil, că prin protocoalele de recepție încheiate la sediul pârâtei, părțile au mai convenit că din contravaloarea utilajului nr.1 pârâta să achite 90%, iar din contravaloarea celorlalte 4 utilaje 77%, urmând ca diferența să fie achitată după semnarea protocolului de recepție finală, că reclamanta nu a făcut dovada faptului că și-a respectat obligațiile asumate cu privire la remedierea deficiențelor constatate la punerea în funcțiune a utilajelor, situație în care ar fi fost îndreptățită să pretindă pârâtei plata restului din preț, astfel că excepția de neexecutare este fondată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel, legal timbrat reclamanta, solicitând admiterea apelului și obligarea pârâtei la plata sumei de 153.199 euro și a penalităților de întârziere aferente.

Apelul a fost motivat prin cererea de apel, iar la prima zi de înfățișare, s-au depus completări ale motivelor de apel.

Prin cererea de apel, apelanta a arătat că atât calculul indicelui, cât și testul de anduranță au fost efectuate, valorile obținute fiind conforme cu cele prevăzute contractual, că apelanta s-a obligat la predarea strungurilor (nu la asigurarea unei anume productivități) și la respectarea a doi parametri (Cp min.= 1,66 și testul de anduranță), aceste obligații fiind îndeplinite, că strungurile trebuia să prezinte datele tehnice menționate în titlul " tehnice", aceste date fiind respectate, că testul de anduranță este diferit de numărul de piese executate într-un interval de timp anume, că prin protocolul pentru utilajul nr.1 s-au formulat obiecțiuni de intimată, care au fost soluționate, fiind predat calculator, iar utilajul, dotat cu noi dispozitive de prindere, soluționându-se și problema răcirii, că s-a continuat instruirea personalului.

Cu privire la protocolul pentru utilajele 2 și 3, apelanta a arătat că testele se realizează cu reperul 6211-10 asupra căruia părțile au convenit a se efectua un număr de 500 bucăți de test, că utilajul prezenta echipamentele și accesoriile convenite, că s-a realizat instruirea personalului, s-a obținut un Cp de 3,16 și s-a realizat testul de anduranță, că anexa tehnică nu face vorbire de reperul 6211-10, nefiind cert nivelul de productivitate pe care îl dorește, că apelanta a oferit sfaturi/echipamente.

Referitor la utilajele 4 și 5, s-a arătat că deși intimata a semnat protocoalele de recepție nu a efectuat plata integrală, că și în varianta reținută de prima instanță în sensul că s-ar fi soluționat obiecțiunile pentru utilajele 1, 2 și 3, intimata trebuia să fie obligată să realizeze plata pentru utilajele 4 și 5 protocoalele fiind semnate fără obiecțiuni.

Prin completarea motivelor de apel s-a arătat că instanța trebuia să verifice dacă părțile și-au îndeplinit obligațiile și întrucât apelanta și-a îndeplinit obligațiile, nu se pune problema unei neexecutări, chiar parțiale, că în realitate, s-au încheiat două contracte între 3 părți (contractul de vânzare-cumpărare între apelantă și intimată și contract un de prestări servicii încheiat între intimată și SRL), apelanta asumându-și obligațiile de întocmi factura, de a garanta pentru vicii, de a asigura livrarea bunurilor și de a respecta termenele de livrare, că bunurile au fost livrate în condițiile și termenele stabilite în contract, că utilajele au respectat specificațiile tehnice.

Apelanta a mai arătat că nu și-a asumat obligația ca strungurile să atingă nivelul de productivitate indicat în ofertă, că în oferta tehnică sunt calculați o serie de timpi de producție, în funcție de tipul de material utilizat, dar indicarea acestor valori nu poate fi apreciată ca o obligație asumată în sensul că mașinile urmează sa atingă acești timpi de producție, respectiv nivelul de productivitate indicat, că timpii indicați în anexă au valoare de reper, fiind necesar ca aceștia să fie confirmați prin teste, că sunt diferiți de la caz la caz, în funcție de materialele folosite și de condițiile concrete în care are loc procesul de așchiere.

S-a mai invocat faptul că apelanta nu și-a asumat obligația de a remedia deficiențele constatate, că niciunul din protocoalele din 10.09.2005 și 11.01.2006 nu este semnat de reprezentantul apelantei, ci numai de reprezentanții SRL si, astfel că nu îi pot fi opozabile, neavând dată certă, că SRL avea obligația de a remedia deficiențele apărute la utilaje în perioada ulterioară punerii în funcțiune și până la expirarea perioadei de garanție, conform art.6 lit.c pct. 9.

Prin ultimul motiv invocat, apelanta a arătat că obligația de plată a prețului este scadentă, că prin art.5 din contract s-a stabilit ca plata să se facă în rate, ultima urmând să fie achitată în 3 zile de la semnarea protocolului privind utilajul nr.1, pentru primele două utilaje livrate, iar pentru restul de trei utilaje, plata ultimei rate urmând să se facă în 60 de zile de la punerea în funcțiune a fiecăruia dintre acestea, ltimul utilaj fiind pus în funcțiune la 11.01.2006, iar faptul că prin protocoalele din 10.09.2005 și 16.11.2005 s-a convenit reținerea a 23% din prețul a două utilaje și 10% din prețul primului utilaj, nu constituie temei al neplății prețului, că protocolul din 27.11.2004 a fost semnat din partea apelantei de Rata și, însă aceste persoane sunt angajați ai SRL, că deși conform art.10.7 din contract, protocoalele sunt parte integrantă a contractului, nu se poate pune problema modificării clauzelor contractuale prin aceste înscrisuri, decât prin semnarea acestor documente de toate cele trei părți.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând în ansamblu criticile invocate în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art.982 civ. toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.

Din coroborarea art.4.7, 6.5, 10.4, 10.6 și 10.7 din contractul nr.50/27.11.2004 încheiat între apelantă (vânzătoare), intimată (cumpărător) și SRL (prestator), Curtea constată că vânzătoarea și-a exprimat fără echivoc acordul ca toate procesele verbale, anexele și protocoalele care urmau să fie întocmite de prestator, conform obligației contractuale, să facă parte integrantă din contract (filele 2-7 dosar fond).

De asemenea, conform art.10.7 din contract, oferta tehnică a vânzătoarei face parte integrantă din contract. Prin oferta tehnică au fost stabilite nivele de productivitate și anduranță pentru fiecare utilaj (filele 7, 25-36 dosar fond).

Referitor la această anexă a contractului, Curtea reține că în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în apel, expertul tehnic judiciar în specialitatea Tehnologia Construcțiilor de Mașini, domnul G arată că la pag 12 din oferta tehnică a vânzătoarei sunt date ca elemente de referință pentru productivitate, anduranță și aprecierea tehnică a contractului, referențiale cu titlu general care lasă loc la orice interpretări tehnice din partea părților implicate sau din partea terțelor persoane (fila 145 dosar apel). Se mai arată că parametrul nu a fost definit conform unor referențiale legale - normalizate sau standardizate. Nu se poate face trasabilitatea și constanța normelor de evaluare a, acest referențial stând la baza prezentului litigiu (fila 146 dosar apel).

De asemenea, față de cele menționate de expert în răspunsul la obiecțiuni, Curtea arată că în cuprinsul ofertei tehnice sunt menționate următoarele referințe aprobate de - RULMENȚI S: " plăcuțe uzuale pentru scule, care le puteți procura de la orice furnizor" (fila 252 apel). Referitor la acest aspect, expertul a menționat că rezultatele productivității, anduranței, calității depind fundamental de tipul de plăcuță, variind în procente de 30%-50% funcție de tipul plăcuței utilizate (fila 218 dosar apel).

Tot în cuprinsul ofertei tehnice se menționează că "Timpul calculat de noi este bazat pe o fixare bună, material de calitate și scule performante" (fila 252 dosar apel). Cu privire la acest aspect expertul a precizat că rezultatele productivității, anduranței, calității depind fundamental de tip fixare, respectiv dispozitiv de fixare, materialul piesei prelucrate și tipul sculelor variind în procente de 50%-150% funcție de ansamblul acestora, că aceste două referențiale permit un domeniu larg de interpretări tehnice cu caracter subiectiv (fila 218 dosar apel).

Curtea mai constată că otrivitp. art.4 din contract recepția fiecărui utilaj parcurge 3 etape (recepția tehnică, recepția cantitativă și recepția finală), iar conform art.4.6 recepția finală se efectuează pentru fiecare utilaj în parte, constând în două tipuri de verificări: testul de calitate (execuția a 100 de repere test, identice cu reperele alese pentru recepția tehnică, cu 1,66 minim), în urma măsurătorilor efectuate trebuind că se întocmească fișe de măsurători și se să verifice indicele; testul de anduranță pentru 8 ore de funcționare a utilajului.

Referitor la acest aspect, prin concluziile raportului de expertiză s-a menționat că urmare testelor efectuate s-a constatat că utilajele nu pot atinge nivelurile de productivitate înscrise în oferta tehnică a vânzătorului, că nivelurile reale de productivitate (ciclurile de lucru) care se pot obține pe utilajele așa cum au fost livrate este de 34.2 secunde/reper 6310-20, acesta putând fi redus cu max. 50% prin utilizarea unor scule, dispozitive, condiții de lucru mai bune, că dotarea cu un robot de alimentare duce la un ciclu complet de mișcare, respectiv timp de alimentare cu 1 piesă de 12 secunde, la care se adaugă timpul de prelucrare, că dotarea cu doi roboți conduce la o posibilă reducere a timpului de alimentare total cu max.4,5 sec, că strungurile nu pot prelucra piese de dimensiuni mari prevăzute în oferta vânzătorului și tema tehnică anexe la contract, întrucât puterea motorului este prea mică, că productivitatea ridicată, uzura mare a sculelor așchietoare conduc la calitate-precizie scăzută și mic, că părțile nu au stabilit o procedură comună legală de determinare a parametrului, iar norma conform anexei 6 face referire la, în timp ce rezultatele softului sunt date în la efectuarea expertizei sau conform anexei 4 și 5, aceste din urmă documente fiind datate înainte de realizarea normei Anexa 6, că nu există referențial legal pentru, că nu se poate face o analiză comparativă a nivelului de productivitate al strungurilor prin raportarea productivității reale obținute, la cele oferite prin oferta vânzătorului, întrucât nu sunt stabilite elementele referențiale identice (filele 148-150 dosar apel).

Aceeași idee este exprimată de expert și la fila 219 dosar apel, prin răspunsul la obiecțiunile formulate de părți, în sensul că nu au fost stabilite de părți condițiile referențiale de productivitate, calculul parametrului nu a fost definit de părți, existând caracterizare tangențială și relativă după recepția utilajelor și efectuarea testelor, astfel că analiza nu poate fi luată în considerare.

Curtea reține că, într-adevăr, la art.4.1 din contract se menționează "se verifică indicele aferent după formula stabilită de comun acord de prestator și cumpărător", însă părțile nu au prezentat un asemenea acord.

Față de cele reținute prin expertiza întocmită în cauză, ale cărei concluzii cu privire la aspectele tehnice nu au fost răsturnate prin alte dovezi și față de faptul că în raport de prevederile art.10.7 din contract oferta tehnică a vânzătoarei face parte integrantă din contract, Curtea reține că obligațiile asumate de apelantă cu privire la atingerea nivelului de productivitate indicat în oferta tehnică îi sunt opozabile acesteia în temeiul principiului obligativității convențiilor legal încheiate prevăzut de art.969 Cod civil.

Apelanta a susținut că și-a îndeplinit obligațiile asumate, că a realizat instruirea personalului și că obligația de remediere a deficiențelor incumba prestatorului SRL.

Curtea reține că potrivit art.6 3 din contract, vânzătoarea răspunde pentru viciile ascunse și aparente a fiecărui utilaj în parte și se obligă să asigure livrarea bunurilor, fabricate în conformitate cu specificația tehnică menționată în ofertă.

Față de această dispoziție contractuală, rezultă că obligația de remediere a deficiențelor constatate de către prestator este distinctă de obligația asumată de apelantă și nu o exonerează pe aceasta din urmă de obligația asumată cu privire la calitatea utilajelor livrate. Aceasta, cu atât mai mult, dacă se are în vedere că prin protocoalele de recepție tehnică a strungurilor încheiate la 5.08.2005 și 29.10.2005 la sediul apelantei și semnate de reprezentanții acesteia s-a consemnat că, în urma rezultatelor obținute la teste, productivitatea obținută este sub cea propusă în oferta tehnică, astfel că vânzătoarea va trimite un specialist la sediul cumpărătoarei pentru rezolvarea problemelor semnalate și pentru finalizarea procedurilor de punere în funcțiune a utilajelor (filele 41-45 dosar fond).

Curtea reține că la verificările efectuate la sediul cumpărătoarei niciunul dintre utilaje nu a atins nivelul de productivitate la care s-a obligat vânzătoarea, astfel că pârâta a semnat cu obiecțiuni protocoalele de recepție, iar reclamanta s-a obligat să remedieze deficiențele constatate la punerea în funcțiune a utilajelor.

Legat de acest aspect, Curtea constată că apelanta nu a probat faptul că și-a îndeplinit obligația asumată prin protocoalele din 5.08.2005 și 29.10.2005 de a trimite un specialist pentru remedierea problemelor înscrise în aceste documente.

Referitor la art.6 lit.c pct.9 din contract, Curtea reține că această clauză contractuală se referă la remedierea defecțiunilor apărute în perioada de garanție a utilajelor și nu la deficiențele existente la data livrării acestora, bunurile urmând să întrunească anumite caracteristici tehnice.

Opinia apelantei referitoare la inopozabilitatea protocoalelor de recepție și punere în funcțiune a utilajelor pentru lipsa semnăturii este nefondată, deoarece ar însemna ca acestea, în întregime să nu îi fie opozabile, însă apelanta nu a dovedit funcționarea utilajelor la parametrii tehnici stabiliți prin contract și anexe, care fac parte integrantă din contract. De altfel, prin anexa 8 parte integrantă a contractului vânzătoarea a împuternicit SRL să o reprezinte la o serie de operații, printre care și aceea de punere în funcțiune a utilajelor (fila 261 dosar apel).

Față de cele arătate mai sus, rezultă că nefondat susține apelanta că prin contract nu s-a obligat să asigure, în privința utilajelor vândute pârâtei, o anume productivitate și că și-a îndeplinit toate obligațiile asumate.

Totodată, față de mențiunile din protocoalele de recepție încheiate la sediul intimatei și față de faptul că apelanta nu a făcut dovada faptului că și-a respectat obligațiile asumate cu privire la remedierea deficiențelor constatate la punerea în funcțiune a utilajelor, în mod corect instanța de fond a reținut că excepția de neexecutare este fondată.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar în temeiul art.969 cod civil și art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - - OLANDA cu sediul în Olanda, 23, 1382 JX, împotriva sentinței comerciale nr.3117/4.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI - a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - S - SA cu sediul în S, Zona, județul

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2009.

Președinte, Judecător,

Dr.

Grefier,

Red./tehnored.Jud. - 26.11.2009

Nr.ex.: 4

Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială

Președinte:

Președinte:Liliana Crîngașu
Judecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 392/2009. Curtea de Apel Bucuresti