Spete pretentii comerciale. Decizia 405/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 999/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 405
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta - ADMINISTRAȚIA FONDULUI împotriva sentinței comerciale nr.2156 din data de 06.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata INTERNAȚIONAL
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, intimata prin reprezentant, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea acordă părților cuvântul pe cererea de probatorii.
Apelanta, prin consilier juridic, solicită în susținerea motivelor de apel proba cu înscrisuri - respectiv cele deja depuse la dosarul cauzei și interogatoriul intimatei prin care dorește să dovedească că suma plătită de către intimată a fost achitată de aceasta de bună voie.
Intimata, prin reprezentant, arată că nu poate pune concluzii pe cererea formulată de către apelantă întrucât a fost împuternicit de societate să depună doar concluzii scrise.
Curtea, deliberând, respinge probele solicitate de către apelantă, apreciindu-le ca nefiind utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Apelanta, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate și în consecință, respingerea în întregime a acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Intimata, prin reprezentant, depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2156/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost admisă cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta INTERNAȚIONAL, obligând pârâta Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar la restituirea către reclamantă a sumei de 863.899 lei reprezentând plăți nedatorate, cât și la plata sumei de 25.204,07 lei - reprezentând dobânzi legale, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 14.086,70 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
La data de 02.06.1991 între reclamanta - Internațional SRL, în calitate de locatar, și Sucursala, în calitate de titular al dreptului de administrare, s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe locative cu altă destinație decât cea de locuință înregistrat sub nr.2926/02.06.1991, având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra spațiului situat în B,- în suprafață de 869,81 mp (cu destinația de magazin general) aflat în prezent în administrarea - Administrația Fondului Imobiliar.
În temeiul acestei convenții, reclamanta s-a obligat să plătească o chirie lunară, în cuantum de 139.170 lei (ROL), durata contractului fiind stabilită de părți începând cu data de 01.07.1991 și până la începerea lucrărilor de restaurare.
Prin decizia comercială nr.1383/25.09.2003 pronunțată la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr. 1129/2003 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că, față de prevederile art.969 Cod civil, pârâta Administrația Fondului Imobiliar nu are posibilitatea de a majora cuantumul chiriei în funcție de rata inflației decât în prezența unui acord de voință exprimat printr-un act adițional la contract, hotărârea nr.27/1993 nefiind opozabilă societății locatare în condiția în care aceasta nu se aplică retroactiv. În același timp, s-a statuat că în contractul părților nu s-a stipulat plata TVA în mod distinct de chiria convenită, astfel încât această taxă nu poate fi recuperată pe seama societății reclamante. Proba cu expertiză contabilă administrată în acel litigiu a relevat plata de către locatar a unei chirii superioare valoric față de cea convenită, această situație fiind reținută de instanță.
În aplicarea acestei decizii, Administrația Fondului Imobiliar și-a asumat obligația de a proceda lunar la scăderea chiriei și TVA-ului, învederând părții adverse că la sfârșitul lunii martie 2004 soldul creditor se prezenta astfel: 467.400.609 lei (ROL) chirie și 93.750.926 lei TVA, prin adresa nr.115/20.04.2004. Cu toate acestea, pârâta nu a procedat la restituirea acestor sume.
Expertiza administrată în prezenta cauză a evidențiat faptul că reclamanta a efectuat plăți suplimentare cu titlu de chirie, în perioada februarie 1992 - aprilie 2000, în cuantum total de 522.744.880 lei (ROL).
Art.1092 alin.1 cod civil instituie principiul potrivit căruia orice plată presupune o datorie, astfel încât "ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii".
Ca urmare a aplicării acestui principiu în raporturile dintre părți, tribunalul a constatat că obligația pârâtei de a restitui societății reclamante sumele achitate în plus, cu titlu de chirie.
Luând în considerare procesul inflaționist, în vederea reparării prejudiciului produs reclamantei prin achitarea sumelor pretinse de către pârâtă cu nerespectarea condițiilor contractuale, reclamanta este îndreptățită să-i fie restituite sumele actualizate în raport de rata inflației, în cuantum total de 863.899 lei (RON). Expertul desemnat în prezenta cauză a actualizat creanța până la 30.09.2008 inclusiv.
În același timp, instanța a constatat că reclamanta a suferit un prejudiciu, constând în lipsa de folosință a sumelor de bani, ce se impune a fi reparat în conformitate cu dispozițiile OG nr.9/2000 și art.43 Cod comercial, astfel încât pârâta va fi obligată și la plata dobânzii legale aferente, în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză contabilă, calculată până la 30.09.2008 inclusiv.
Împotriva acestei sentințe formulează apel pârâta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii în întregime a acțiunii ca neîntemeiate, în esență, pentru următoarele motive de apel:
Chiria lunară aferentă spațiului utilizat de reclamantă în baza contractului de închiriere nr.2976/2.07.1991, ca de altfel toate spațiile care fac parte din fondul imobiliar de stat al Municipiului B și administrate de către apelantă, a fost reglementată prin diverse hotărâri ale, respectiv Hotărârea nr.27/1993, luându-se în calcul indicele de inflație, precum și legislația în vigoare în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată. Modificarea în funcție de inflație este justificată și nu reprezintă, în opinia apelantei, o modificare în sine a cuantumului chiriei.
Se mai arată că urmare a faptului că cererea privind obligarea pârâtei la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere a fost respinsă de către instanță în mod irevocabil într-un alt dosar 16320/2002 aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, și având în vedere motivarea instanțelor în sensul că între părți nu s-a încheiat nici un act adițional de modificare a cuantumului chiriei, a plății A și a penalităților de întârziere, apelanta a procedat la invitarea intimatei în vederea încheierii unui act adițional în sensul celor arătate mai sus.
Demersurile apelantei nu au fost agreate de către intimată care a continuat să plătească în continuare chiria inițial stabilită.
În opinia apelantei, în cauză sunt aplicabile disp. art.1092 alin.1 Cod civil care instituie principiul potrivit căruia orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus restituirii; însă alin.2 al aceluiași articol stipulează că restituirea nu este admisă în privința obligațiilor care au fost achitate de bunăvoie.
În ceea ce privește obligarea și la plata dobânzilor legale, apelanta consideră că și această măsură este nelegală deoarece conform prev. art.2 din G 9/2000, în cazul în care potrivit prevederilor contractuale obligația este purtătoare de dobânzi, fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. În speță, între părți nu a existat nici un fel de prevedere contractuală în acest sens.
În apel nu au mai fost administrate alte probe în afara celor administrate în fața instanței de fond.
Analizând actele dosarului, motivele de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Art.1092 Cod civil instituie principiul potrivit căruia "orice plată presupune o datorie". Așadar, plata ca operațiune juridică, presupune existența unei obligații care trebuie stinsă. Dacă asumarea obligației nu există, și eventual s-a făcut o plată, ea nu este valabil săvârșită, fiind lipsită de cauză. În acest caz s-a făcut o plată nedatorată care va trebui să fie restituită potrivit dispozițiilor art.1092 Cod civil - "ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii".
Prin efectuarea unei plăți nedatorate, se naște un raport juridic în temeiul căruia cel care a efectuat plata (solvensul) devine creditorul unei obligații de restituire a ceea ce el a plătit, iar cel care a primit-o (accipiensul) este debitorul aceleiași obligații.
Este adevărat că în cazul obligațiilor civile imperfecte (naturale) achitate de bunăvoie de către debitor nu există obligația de restituire a plății nadatorate, însă, în speță, nu este vorba despre o asemenea situație, obligația intimatei debitoare nefiind una imperfectă.
Obligațiile naturale sau obligațiile imperfecte, spre deosebire de obligațiile civile perfecte, nu se bucură de integritatea sancțiunii juridice.
Așa cum am arătat, în speță este vorba despre o obligație civilă perfectă astfel încât se aplică principiul reglementat de dispozițiile art.1092 Cod civil - "ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii", ca atare apelanta are obligația să restituie suma încasată cu titlu de chirie nedatorată.
Referitor la stabilirea dobânzii legale, în materie comercială are caracter legal (art.43 Cod comercial), acesta curgând de drept, și în lipsa vreunei clauze în acest sens, astfel încât susținerile apelantei nu pot fi reținute cu privire la acest aspect.
Având în vedere cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - ADMINISTRAȚIA FONDULUI cu sediul în B,-, sector 3 împotriva sentinței comerciale nr.2156 din data de 06.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata INTERNAȚIONAL cu sediul în B,- D, sector 3.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 20.11.2009
Tehnored. - 24.11.2009
6 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Președinte:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
