Spete pretentii comerciale. Decizia 418/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.418
Ședința publică de la 25 septembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelantele - T și - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1424/04.12.2006 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc la data de 18.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 25.09.2008, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1424/4.12.2006 pronunțată de Tribunalul Teleormans -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - Românească SA, acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 4.512.384,3 lei reprezentând despăgubiri cuvenite în baza contractelor de asigurare nr.67654/26.12.2003, nr.-/26.12.2003 și nr.-/26.12.2003, precum și la plata sumei de 2.041.854 lei reprezentând dobânda legală.
Tribunalul Teleormana respins excepția prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că în speță s-a început urmărirea penală, iar penalul ține în loc civilul conform art.19 alin.2 din proc.pen. și că de la data de 8.06.2004 când s-a finalizat urmărirea penală și până la data de 24.03.2006 nu au trecut mai mult de 2 ani, acesta fiind termenul legal de prescripție prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958. Prin rezoluția Parchetului s-a reținut culpa învinuitului ca reprezentant al reclamantei în provocarea incendiului, astfel că Tribunalul a apreciat că nu se impune admiterea cererii de recuperare a prejudiciului produs prin incendiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a solicitat schimbarea în tot hotărârii în sensul admiterii pe fond a acțiunii, cu motivarea că în mod greșit prima instanță a avut în vedere doar cercetarea penală efectuată în legătură cu producerea evenimentului asigurat și nu s-a ținut seama de probele administrate, respectiv de raportul de expertiză contabilă efectuat de către expert, în care se arată valoarea bunurilor depozitate în spațiul incendiat, faptul că mărfurile au fost înregistrate în contabilitatea reclamantei, aceste mențiuni coroborându-se cu constatările din Raportul pompierilor.
Pârâta a declarat apel și a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă, arătând în motivare că s-a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei prin depășirea termenului legal de 2 ani.
Curtea de Apel Bucureștia pronunțat decizia comercială nr.194/18 04 2007 prin care a respins apelul formulat de apelanta reclamanta și a admis apelul declarat de apelanta pârâtă în sensul că a admis excepția prescripției și a respins acțiunea ca fiind prescrisă, constatându-se că în cauză nu a operat nici una din cauzele de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției extinctive prevăzute expres și limitativ de art.13 și 16 din Decretul 167/1958, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la instanța de fond abia în data de 24.03.2006, deci peste termenul de prescripție de 2 ani.
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis ambele recursuri declarate împotriva deciziei pronunțate în apel, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare în apel la aceeași instanță de apel. S-a reținut de către Înalta Curte de Casație și Justiție că excepția prescripției dreptului material la acțiune trebuia să fie respinsă deoarece prin introducerea cererii privind emiterea unei somații de plată reclamanta a demonstrat că nu i se poate imputa pasivitatea care să justifice curgerea neîntreruptă a termenului de prescripție și în același timp prin aceasta s-a îndeplinit și cerința prevăzută de art.16 alin.1 lit.b), întrerupându-se cursul prescripției.
Dosarul a fost înregistrat din nou pe rolul Curții de Apel București la data de 16.06.2008.
Întrucât apelul declarat de pârâta SA are în vedere exclusiv problema prescripției dreptului material la acțiune, aspect tranșat în mod irevocabil de către instanța de recurs prin decizia evocată anterior și care are în conformitate cu prevederile art.315 alin.1 proc. civ. valoare obligatorie, urmează a se respinge apelul formulat de această apelantă ca fiind nefondat, în considerarea argumentelor reținute de .
Astfel fiind, urmează a fi examinate doar criticile formulate de apelanta reclamantă - în raport de sentința atacată și de probele de la dosar.
Apelanta reclamantă a susținut în motivarea apelului că la data de 30.11.2002 în calitate de cumpărătoare a încheiat cu - SA contractul de vânzare-cumpărare nr.15 prin care au fost achiziționate produse textile finite în valoare totală de 4.662.384,3 lei, produsele fiind depozitate într-un spațiu închiriat de la - SRL, motiv pentru care au fost încheiate cu pârâta trei contracte de asigurare nr.67654/26.12.2002, nr.- și nr.-. S-a mai susținut de către apelanta-reclamantă că la data de 7.02.2003 în incinta depozitului în care se aflau depozitate mărfurile achiziționate a avut loc un incendiu, în urma căruia s-au mai recuperat produse în valoare de aproximativ 150.000 lei. La data de 8.06.2004 Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleormana dispus scoaterea de sub urmărire a tuturor învinuiților, apreciindu-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive necesare pentru existența infracțiunilor prevăzute de art.20 pen. raportat la art.215 alin.1, 3, 5 pen. art.219 alin.1c.pen. S-a mai învederat că în mod eronat prima instanță nu a ținut seama de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expert, potrivit căruia bunurile achiziționate au fost înregistrate în contabilitate și că valoarea bunurilor asigurate fără TVA este de 39.179.699.966 rol. Se mai arată de către apelantă că în hotărâre există o serie de inadvertențe, respectiv că potrivit cererii precizatoare depuse la dosarul cauzei, valoarea pretențiilor este de 5.452.319,95 ron și valoarea dobânzilor este de 939.935,65 lei, pentru perioada iunie 2004 - decembrie 2005.
În finalul motivării, apelanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată deoarece din probele dosarului rezultă fără echivoc că nu are nici o culpă în producerea evenimentului asigurat și drept consecință pârâta trebuie să-și respecte obligația de despăgubire asumată prin cele trei contracte de asigurare a căror valabilitate nu a fost contestată nici un moment.
Litigiul de față are ca obiect acordarea de către asigurător în baza contractelor de asigurare încheiate, a despăgubirilor cuvenite ca urmare a intervenirii evenimentului asigurat. Asigurătorul a refuzat plata indemnizației de asigurare invocând două motive: primul se referă la existența culpei asiguratului în producerea pagubei și cel de al doilea privește obiectul asigurării, respectiv în opinia asigurătorului, contractele încheiate nu acoperă riscul de incendiu.
Din analiza probelor administrate în cauză, Curtea a reținut că reclamanta - a încheiat cu - trei contracte de asigurare facultativă de bunuri, a căror valabilitate nu a fost contestată. În reglementările generale în această materie și anume "Condițiile Generale nr.9 privind asigurările facultative de bunuri și de răspundere civilă", precum și "Condițiile Speciale nr.10 privind asigurarea facultativă a clădirilor, altor construcții și a conținutului, pentru cazurile de pagube produse incendiu și alte calamități" se prevede că asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazurile în care paguba s-a produs sau pentru partea de pagubă care s-a mărit din culpa unui membru din conducerea persoanei juridice asigurate, sau din culpa unui alt prepus al asiguratului. Potrivit acelorași reglementări legale, se consideră culpă în producerea pagubei, pentru care asigurătorul nu acordă despăgubiri (pct.47, din Condițiile Generale de Asigurare), următoarele cazuri:
- incendierea intenționată a clădirilor, producerea unei explozii în scopul distrugerii clădirii asigurate, dacă aceste fapte rezultă din actele încheiate de organele în drept.
În speța de față, concluziile Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman sunt în sensul că nu există o culpă a asiguratului în producerea evenimentului asigurat, respectiv incendierea depozitului nu s-a făcut cu intenție de către învinuitul sau prin intermediul altor prepuși ai acestuia. Așadar, refuzul asigurătorului de a plăti indemnizația de asigurare pe acest motiv este nefondat.
Nici cel de al doilea motiv invocat ca justificare pentru refuzul de a achita asigurarea nu este întemeiat. S-a susținut că prin asigurarea încheiată nu se acoperă riscul de incendiu, deoarece spațiul de depozitare nu era dotat corespunzător. Din probele de la dosar a reieșit faptul că în vederea încheierii contractelor de asigurare s-a deplasat la depozitul unde se afla marfa un inspector în asigurări care a întocmit Referatul nr.3964/26.12.2002, în care se reține că bunul ce urmează a fi asigurat întrunește condițiile de încheiere a asigurării solicitate (11 dosar fond). De asemenea, în Raportul de cercetare a cauzei de incendiu la depozitul de materiale aparținând reclamantei din data de 7.02.2003 întocmit de Grupul Pompieri Militari se menționează că depozitul nu se încadrează în categoria de construcții și amenajări care se supun avizării/autorizării de prevenire și stingere a incendiilor conform HG448 din 16.05.2002.
O ultimă critică adusă sentinței de fond are în vedere faptul că instanța apreciat ca fiind nedovedit prejudiciul suferit de reclamantă deși existau la dosar suficiente probe, cum ar fi înscrisuri și raportul de expertiză contabilă întocmit de expert. Critica este întemeiată. Astfel, în contractele de asigurare încheiate de cele două părți se prevede la art.31 alin.1 și 2 că despăgubirea nu poate depăși suma la care s-a făcut asigurarea, nici cuantumul pagubei și nici valoarea bunurilor din momentul producerii evenimentului asigurat. Valoarea asigurată este de 46.623.842.968 lei rol, iar stocul scriptic de marfă este de 46.656.976.081 lei rol, potrivit constatărilor expertului. Conform procesului-verbal de intervenție nr.2/7.02.2003 întocmit de brigada de pompieri, bunurile salvate au o valoare aproximativă de 1.500.000.000 lei rol, valoare scăzută de reclamantă din cuantumul despăgubirii pretinse prin acțiunea de față.
Având în vedere producerea evenimentului asigurat, existența valabilă a contractelor de asigurare, precum și dispozițiile art.969, 970.civil, Curtea constată că pârâta trebuie să fie obligată să-și îndeplinească obligația contractuală asumată și anume să plătească reclamantei în calitate de asigurat indemnizația de asigurare în sumă de 4.512.384,3 lei ron, precum și suma de 939.935,64 lei ron cu titlu de dobândă corespunzătoare perioadei iunie 2004 - decembrie 2005.
Concluzionând, în temeiul prevederilor art.296 proc.civ. Curtea va admite apelul declarat de apelanta-reclamantă SRL, va schimba în tot sentința atacată în sensul că va admite acțiunea, așa cum a fost precizată. În conformitate cu art.274 proc.civ. Curtea va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, corespunzător soluționării dosarului în fond (în primă instanță și apel) și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - T cu sediul în A, str. -, mnr.54, județul T, împotriva sentinței comerciale nr.1424/04.12.2006 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-.
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă - SRL cu sediul în A,-, județul T și în B,-,.3,.13 D, sector 1.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că:
Admite acțiunea, așa cum a fost precizată.
Obligă pârâta la plata sumei de:
- 4.512.384,3 lei cu titlu de indemnizație de asigurare,
- 939.935,64 lei cu titlu de dobândă corespunzătoare perioadei iunie 2004 - decembrie 2005, în favoarea reclamantei.
Obligă pârâta la plata sumei de 37.896,5 lei în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată, corespunzătoare soluționării dosarului în fond (în primă instanță și în apel) și recurs.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
- - I -
Grefier,
- -
Red.Jud.
13.10.2008
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul Teleorman
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean
