Spete pretentii comerciale. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 42/A-
Ședința publică din 29 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta - COMPLEXUL SA, cu sediul în,-, județul G, împotriva sentinței comerciale nr.196/C din 11 februatie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu inrimata-pârâtă - 2000 SA, cu sediul în Pitești, str. - B, -, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru apelanta-reclamantă, în baza delegației de la dosar și consilier juridic pentru pârât, în baza împuternicirii de reprezentare juridică.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2.687,00 lei potrivit Ordinului de plată nr. 21637 din 16.04.2009 (fila 6 dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta apelantei-reclamante, solicită amânarea cauzei pentru a depune la dosar motivele de apel.
Reprezentanta intimatei-pârât arată că lasă la aprecierea soluționarea cererii. Depune la dosar întâmpinare și copia deciziei nr. 1947 din 22.05.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția comercială, arătând că există un litigiu identic cu cel de față, de aceea a formulat și întâmpinarea în absența motivelor de apel.
Față de prevederile art. 292 alin. 2 rap. la art. 287 alin. 2 teza II a proc.civ. Curtea respinge cererea formulată de reprezentanta apelantei-reclamante pentru amânarea cauzei în vederea depunerii motivelor de apel.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de solicitat, se întemeiază numai pe înscrisurile de la dosar.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa, având în vedere motivele cererii de chemare în judecată, potrivit dispoz. art. 292 alin. 2.pr.civ.
Reprezentanta apelantei-reclamante, având cuvântul, solicită admiterea apelului și ca atare a acțiunii. Arată că pe fiecare factură este menționat termenul scadent. Prin plata facturilor intimata-pârâtă a recunoscut și plata penalităților. Creanța este certă, lichidă și exigibilă, având în vedere Convenția de participare la pentru ziua următoare.
Reprezentanta intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținută oral în ședință. Arată că societatea a achitat debitul principal. A contestat calculul unilateral determinat. Raportul juridic s-a încheiat în mod direct fără intermediar.
Reprezentanta apelantei-reclamante arată că, înainte de a se naște raportul juridic, există Convenția de participare, aceasta fiind încheiată înainte de a procura energia. La Convenția de participare, aderă toți cei care cumpără energie electrică.
Reprezentanta intimatei-pârâte arată că nu a participat la Convenția încheiată la dosar.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș la data de 24.09.2008, reclamanta COMPLEXUL, cu sediul în, jud. D, a chemat în judecată pe pârâta 2000, cu sediul în Pitești, jud. A, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța instanța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 218.675,38 lei, cu titlu de penalități pentru care s-au emis facturile nr.4573/18.04.2008 în valoare de 61.993,98 lei, nr.4817/29.05.2008 în valoare de 17.576,98 lei, nr.-/21.06.2006 în valoare de 18.737,11 lei, precum și factura nr.3689/17.10.2007 în valoare de 122.412,44 lei, din care s-a stornat valoarea de 2.045,13 lei, rămânând de încasat valoarea de 120.367,31 lei, aferente facturilor emise și neachitate în termen având ca obiect energie electrică tranzacționată pe pentru Ziua Următoare.
Reclamanta a mai solicitat ca pârâta să fie obligată și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza convenției de participare la pentru Ziua Următoare (art.5.3.8, art.5.3.9) a emis facturile nr. -/03.07.2006, -/10.07.2006, -/17.07.2006, -/24.07.2006, -/29.05.2006, -/26.06.2006, -/14.08.2006, -/21.08.2006, -/28.08.2006, -/04.09.2006, -/11.09.2006, -/18.09.2006, -/25.09.2006, -/30.09.2006, -/16.10.2006, -/23.10.2005, -/20.11.2006, -/27.11.2006 și -/30.11.2006, toate în valoare de 324.056,71 lei, pe care însă debitoarea nu le-a onorat la termenul scadent, adică în 7 zile financiare de la data înregistrării lor la cumpărător, conform Ordinului ANRE nr.36/31.08.2005.
S-a mai arătat în motivarea cererii că neplata sumei de 324.056,71 lei care reprezintă contravaloarea energiei electrice tranzacționate a îndreptățit-o pe reclamantă, să emită pârâtei-debitoare și facturile de penalități mai sus menționate, în valoare de 218.675,38 lei, având ca bază prevederile legale în materie: Codul Comercial al Pieței Angro de Energie Electrică, Convenția de Participare la și Ordinul ANRE 36/2005.
În fine, a mai arătat reclamanta că prin plata sumei de 324.056,71 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru energia electrică tranzacționată și neachitate în termenul scadent (conform ordinelor de plată 251/10.03.2008 și 254/11.03.2008) pârâta a recunoscut pretențiile sale, motiv pentru care se solicită obligarea ei la plata sumei de 218.675,38 lei, precum și la cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.43 Cod comercial. În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisurile invocate (filele 3-248).
Legal citată, pârâta 2000 Pitești a formulatîntâmpinare(filele 258-259), solicitând să se respingă ca neîntemeiată cererea promovată de reclamanta COMPLEXUL, motivat de faptul că 2000 Pitești a achitat integral contravaloarea facturilor de energie electrică, îndeplinindu-și astfel obligațiile de plată.
Pârâta înțelege să conteste cuantumul unilateral al sumelor pretinse cu titlu de penalități, ce formează obiectul dosarului de față, arătând că între părțile litigante nu s-a realizat nici un acord de voință cu privire la o clauză penală care să constituie temeiul legal al pretențiilor pecuniare cu acest obiect.
A mai arătat pârâta în apărare și faptul că între părți nu există nici vreo clauză referitoare la scadență, nefăcându-se dovada datei la care au fost comunicate facturile ce fac obiectul cauzei de față.
În fine, a mai invocat pârâta în apărare și precedentul judiciar, depunând la dosar Decizia 1947/22.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- (filele 263-265).
În raport de apărarea formulată, instanța a solicitat reclamantei dovezi privind însușirea de către pârâtă a actului în baza căruia au fost calculate penalitățile pretinse prin cererea ce formează obiectul prezentului litigiu, sens în care s-a depus la dosar adresa nr.138/29.01.2009 aflată la fila 274 din dosar.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința comercială nr. 196/C/11 februarie 2009 Tribunalul Comercial Argeșa respins cererea formulată de reclamanta COMPLEXUL, cu sediul în,-, județul G împotriva pârâtei 2000, cu sediul în Pitești, str.- B, -, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta COMPLEXUL în baza convenției de participare la pentru Ziua Următoare a emis facturile nr. -/03.07.2006, -/10.07.2006, -/17.07.2006, -/24.07.2006, -/29.05.2006, -/26.06.2006, -/14.08.2006, -/21.08.2006, -/28.08.2006, -/04.09.2006, -/11.09.2006, -/18.09.2006, -/25.09.2006, -/30.09.2006, -/16.10.2006, -/23.10.2005, -/20.11.2006, -/27.11.2006 și -/30.11.2006, cu care a facturat energie electrică către pârâtă, facturi în valoare totală de 324.056,71 lei, care însă nu au fost plătite integral, în termenul înscris în cuprinsul lor, respectiv 7 zile financiare de la emiterii facturii.
S-a reținut că pentru întârzierile în plată înregistrate, pârâta a calculat penalități de întârziere în sumă de 218.675,38 lei, cu titlu de penalități pentru care a emis facturile nr.4573/18.04.2008 în valoare de 61.993,98 lei, nr.4817/29.05.2008 în valoare de 17.576,98 lei, nr.-/21.06.2006 în valoare de 18.737,11 lei, precum și factura nr.3689/17.10.2007 în valoare de 122.412,44 lei. Obiectul litigiului de față îl reprezintă așadar numai suma de 218.675,38 lei, calculată cu titlu de penalități de întârziere în plată, contravaloarea energiei electrice furnizate fiind integral achitată la data promovării prezentei cereri.
S-a reținut că pârâta a refuzat să achite aceste penalități, invocând inexistența între părți a oricărui contract sau convenție care să aibă înscrisă clauza penală privind plata penalităților de întârziere.
În replică, reclamanta a invocat că prin semnarea facturilor emise pentru energia electrică tranzacționată, pârâta și-a însușit în mod implicit și temeiul legal al penalităților ce i-au fost calculate, respectiv Ordinul ANRE 36/2005 și Convenția de Participare la pentru Ziua Următoare.
Instanța a constatat că potrivit prevederilorart.1085 Cod civil, debitorul nu răspunde decât de daunele interese care au fost prevăzute, sau care au putut fi prevăzute la facerea contractului. În principiu, debitorul este ținut să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului, iar acest principiu se aplică numai în materia răspunderii contractuale, deoarece însăși noțiunea de previzibilitate este compatibilă numai cu activitatea contractuală care depinde integral de voința părților.
S-a reținut că potrivit art. 1066.civ. convenția accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor a urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau în mod necorespunzător a obligațiilor de către debitorul său se constituie în clauza penală, care fiind un contract, este obligatorie pentru părți, însăși instanța neavând dreptul să-i reducă sau să-i majoreze cuantumul.
Însă instanța a reținut că reclamanta-creditoare nu a făcut dovada nici unui temei legal rezultat dintr-o convenție sau contract încheiat între părți care să conțină o astfel de clauză.
Instanța a argumentat că asemenea clauze în temeiul cărora o parte contractantă datorează daune-interese nu pot izvorî decât din contractul părților ori dintr-un act normativ, or în speță, reclamanta a invocat ca temei Ordinul ANRE nr.36/31.08.2005 și Convenția de Participare la pentru Ziua Următoare, nici una din acestea neîndeplinind cerințele pentru a sta la baza calculului de penalități. Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei este o autoritate de reglementare, adică de organizare, la nivelul administrației publice, a pieței energiei electrice, însă ea nu are și abilitatea legală de a impune părților din contractele de furnizare a energiei electrice sancțiuni pentru neexecutarea contractelor.
S-a reținut că Ordinul ANRE nr.36/2005 de care reclamanta se prevalează pentru a solicita penalități de întârziere nu este opozabil pârâtei întrucât o autoritate administrativă cum este ANRE nu poate reglementa raporturile contractuale dintre furnizor și beneficiarul energiei electrice, ci doar activitatea furnizorilor unui astfel de produs.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel COMPLEXUL, solicitând admiterea acestuia, fără a arăta însă motivele pentru care înțelege să critice soluția primei instanțe.
La termenul de judecată din 29.04.2009, față de faptul că nu au fost formulate alte cereri care să atragă neîntrunirea condițiilor cerute de disp. art. 134.proc.civ. raportat la art. 287 alin. 2.proc.civ. instanța a respins cererea apelantei de a acorda un termen în vederea motivării apelului, față de ultima dispoziție menționată.
În acest context, văzând prevederile art. 292 alin. 2.proc.civ. și decăderea apelantei din dreptul de a mai formula critici asupra sentinței atacate, instanța urmează să se pronunțe în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Analizând sentința atacată în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a emis pârâtei o serie de facturi reprezentând contravaloare energie electrică tranzacționată pe în anul 2005, pe care pârâta le-a achitat fără respectarea termenului menționat în factură, respectiv 7 zile de la data emiterii facturii sau primirii, ori 10 zile de la data primirii facturii, în funcție de perioada în care au fost contractate.
Pentru aceasta, reclamanta a emis facturi pentru penalități aferente facturilor achitate cu nerespectarea termenului scadent (11-12,203).
Facturile pentru contravaloarea energiei electrice depuse la dosar nu poartă semnătura de primire din partea debitoarei dar au fost trimise recomandat pârâtei, conform înscrisurilor depuse la dosar aferent fiecărei facturi.
Se reține însă că între părți nu s-a dovedit existența unui contract ale cărui clauze să prevadă cuantumul penalităților solicitate sau modul acestora de determinare.
Dimpotrivă se constată că, pe lângă faptul că facturile poartă mențiuni distincte referitor la data scadenței (10 zile de la primire pentru aprilie - iulie 2005. 13-25; 7 zile de la emitere pentru facturile aferente perioadei august - septembrie 2005. 30 - 66; 7 zile de la primire pentru perioada următoare 67-202), acestea nu sunt susținute de un contract semnat de părți sau de o convenție însușită și de către pârâtă. Facturile atestă relațiile contractuale care s-au desfășurat între părți, însă penalitățile nu pot fi acordate în lipsa unei prevederi exprese în convenție. Temeiul de drept invocat, respectiv art. 43.com. conform căruia datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, nu se referă la penalitățile solicitate ci la dobânda legală, care curge pentru datoriile scadente, chiar dacă părțile nu au prevăzut dobândă. Totodată, pe lângă faptul că textul indicat nu poate servi ca temei pentru acordarea penalității se constată că din tabelele depuse de către reclamantă rezultă că s-a calculat o penalitate de 0,1 % pe zi de întârziere, care nu are nici o legătură cu cuantumul dobânzii și modul de calcul al acesteia.
Mai mult, reclamanta se întemeiază pe dispozițiile dreptului comun, referitor la dobânzi, însă invocă totodată încheierea între părți a Convenției de participare la, care se referă la penalități. Aceasta nu a fost însă însușită de către pârâtă.
Faptul că atare convenție ar fi obligatorie pentru toți participanții la angro de energie electrică, de plano, fără a fi însușită prin semnare, nu poate fi susținut față de disp. art. 11 alin 2 lit. f) din nr. 318/2003 a energiei electrice, în vigoare la data desfășurării operațiunilor comerciale între părți., avea în temeiul legii posibilitatea de a stabili conținutul contractului cadru de furnizare, precum și a celor dintre agenții economici privind vânzarea, achiziția, transportul, serviciul de sistem și distribuția energiei electrice, însă un asemenea contract nu poate fi opus părților care nu l-au însușit. Această concluzie rezultă și din dispozițiile art. 13 alin. 3 din 36/2005 al ANRE care trimit la aplicarea penalită ților, determinate conform prevederilor din " Convenția de participare la pentru Ziua Urm ǎ toare", încheiat ǎ între participanții la și pe baza " Convenției cadru de participare la pentru Ziua Urm ǎ toare", avizat ǎ de Ca atare, este necesar a se dovedi încheierea convenției, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Pe de altă parte, prin normele pe care le emite nu poate institui sancțiuni pentru persoanele care intră în raporturi comerciale pe de energie electrică, organizarea activității persoanelor juridice care desfășoară activitate pe această piață presupunând obligații pentru furnizor sau operator iar nu pentru beneficiarul energiei electrice.
Înscrisul de la fila 274 dosar fond, în care se atestă că pârâta activat ca participant la în baza convenției invocate drept temei pentru obligarea sa la plata penalităților, provine de la un terț iar nu de la pârâtă, care nu recunoaște însușirea condițiilor stipulate în convenție.
Pentru aceste considerente, în temeiul dis part. 296.proc.civ. instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - COMPLEXUL SA, cu sediul în,-, județul G, împotriva sentinței comerciale nr.196/C din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - 2000 SA, cu sediul în Pitești, str. - B, -, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
4 ex.
4.05.2009
jud fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Andreea Tabacu
