Spete pretentii comerciale. Decizia 446/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.446
Ședința Publică de la 13.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă - 2 SRL, împotriva sentinței comerciale nr.5609 din 17.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - NOI SA.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta, prin consilier juridic dl. și intimata, reprezentată de avocat dna. C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Curtea verificând, constată că din eroare, prin rezoluția de primire a cererii de apel a fost stabilită taxă judiciară de timbru în cuantum de 1911 lei și timbru judiciar 5 lei în sarcina de plată a apelantei. Întrucât prin hotărârea atacată instanța fondului s-a pronunțat admițând excepția prescripției dreptului material la acțiune, acțiunea promovată fiind respinsă, ca prescrisă iar criticile formulate în apel vizează această măsură, Curtea constată că potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.146/1997, taxa judiciară de timbru în apel este de 4 lei iar timbru judiciar de 0,15 lei.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că la dosarul cauzei au fost depuse toate înscrisurile de care părțile dispuneau astfel încât, nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în apel.
Apelanta solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, învederând totodată că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă cu claritate că recunoașterea dreptului a intervenit după îndeplinirea termenului de prescripție; solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în apel.
Intimata solicită respingerea apelului, ca nefondat, urmând a se constata că dispozițiile art.1, 3 și 7 din Decretul nr.167/1958 sunt incidente; nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta - NOI SA, solicitând instanței ca prin ordonanța ce o va emite să oblige pârâta la plata sumei de 123.324, 12 RON reprezentând 108.684,27 lei, contravaloare servicii prestate și 14.639,85 lei dobânzi legale pentru debitul datorat de la data scadenței 16.05.2005 până la 30.11.2006.
În motivarea cererii s-a arătat că între părți a intervenit contractul de prestări servicii nr.11/13.08.2001, modificat prin actul adițional din 15.10.2001, contract având ca obiect executarea de către reclamantă a lucrărilor de construcții la imobilul pârâtei.
S-a mai arătat că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate, a executat lucrările contractate conform contractului; a emis deviz estimativ acceptat de către pârâtă; de asemenea părțile au întocmit proces verbal de recepție al lucrărilor.
Pârâta, deși a acceptat la plată factura nr.-/16.05.2005, pentru suma de 1 086 842 672 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, nu și-a respectat obligația de plată.
Cererea privind obligarea la plata dobânzii aferente debitului s-a întemeiat pe dispozițiile art.43 cod comercial.
Prin cerere precizatoare, înregistrată la 14.02.2008, reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 17.306,84 lei dobândă aferentă debitului, pentru perioada 17.05.2005 - 11. 03. 2007.
Prin întâmpinarea, depusă la dosarul cauzei la 13.03.2008, pârâta a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată susținând că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art.720 indice 1 pr.civ.; excepția prescrierii dreptului material la acțiune, față de termenul scadent 15.10.2002, așa cum a fost stipulat în contract, cu modificările aduse prin actul adițional raportat la art.3 din Decretul 167/1958. Prin sentința comercială nr. 5609/17.04.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bucureștia respins excepția prematurității; a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut întrunirea cerințelor de admisibilitate prevăzute de art.720 indice 1 pr.civ. deși încercarea de conciliere nu s-a realizat pe cale separată ci în cadrul procedurii speciale instituite prin OG nr.5/2001, apreciind că rațiunea legii a fost îndeplinită,fiind de netăgăduit că nu este posibilă concilierea părților.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune, s-a reținut că față de termenul scadent prevăzut în actul adițional la contractul de prestări servicii, 15.03.2002, termenul de prescripție reglementat de art.3 din Decretul nr.167/1958, s-a împlinit la 15.03.2005, faptul recunoașterii datoriei ulterior împlinirii acestui termen nefiind de natură a îndreptății creditorul să apeleze la forța de constrângere a statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a susținut că față de recunoașterea debitului în condițiile art.46 cod comercial, factura -/16.05.2005 fiind acceptată la plată fără obiecțiuni împlinirea termenului de prescripție aste irelevantă; s-a mai susținut că în procedura specială prevăzute de OG nr.5/2001, privind,însă pretenții ce izvorau din actul adițional, în temeiul unei facturi emisă la aceeași dată instanța a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea reține următoarele:
Între părți s-au derulat raporturi juridice în temeiul convenției încheiate sub nr.11/13.08.2001, și a actului adițional încheiat la 15.10.2001.Din probatoriul administrat a rezultat că pârâta a acceptat la plată factura nr.-/16.05.2005 emisă pentru suma de 108.684, 21 contravaloare servicii prestate.
Reclamanta a acționat pârâta în judecată, în temeiul dispozițiilor OG nr.5/2001, solicitând achitarea sumei înscrise în factura sus menționată; prin sentința comercială nr.1906/2007 Tribunalul Bucureștia admis cererea - SRL și potrivit celor cuprinse în factura -/16.05.2005 a obligat - NOI SA la plata sumei de 108.684, 21 lei cu dobânzile aferente în sumă de 14.639,85 lei; prin sentința comercială nr.7740/07.06.2007 a fost admisă cererea în anulare împotriva sentinței comerciale nr.1906/2007 și s-a dispus anularea sentinței constându-se că în cauză se contestă existența creanței față de modalitatea de derulare a raportului juridic dintre părți și intervenirea prescripției dreptului material la acțiune.
De asemenea, cu privire la apărările întemeiate de reclamant pe cele cuprinse în sentința 1874/14.02.2007 pronunțată de Tribunalul București, prin care a fost respinsă cererea întemeiată pe dispozițiile OG nr.5/2001, deși nu s-a reținut excepția prescrierii dreptului material la acțiune, instanța a constatat faptul emiterii facturii cu nerespectarea termenului prevăzut de Legea nr.517/2003 pentru aprobarea codului fiscal.
Cu privire la excepția dreptului material la acțiune, reține că atât din cuprinsul contractului de prestări servicii, art.3 prin care părțile au convenit să predea lucrările cu proces verbal de recepție la data de 15 10.2001coroborat cu art.7 din contract, prin care s-a stabilit ca termen de plată 30 de zile de la efectuarea recepției, reține ca termen scadent pentru pretențiile izvorâte din contract data de 15.11.2001.
În mod corect pentru pretențiile reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în temeiul actului adițional, instanța s-a raportat la art.V în care părțile au prevăzut termenul de 15.02.2002.
În raport cu data sesizării instanței, 14.02.2008, întrucât termenul prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 s-a împlinit pentru pretențiile reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul contractului la 15.11.2004 și pentru cele datorate în temeiul actului adițional la 15.03.2005, dreptul material la acțiune este prescris. Constată de asemenea, că nu a intervenit nici unul din motivele de întrerupere a cursului prescripției.
Astfel, apreciază că în cauză nu este incident art.16 alin.1 lit.b, întrucât în cererile întemeiate pe dispozițiile OG nr.5/2001 s-a dispus anularea și respectiv, respingerea, astfel că prescripția nu se socotește întreruptă.
De asemenea, recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, în conformitate cu art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958, are ca efect întreruperea numai în situația în care recunoașterea a intervenit în cursul termenului de prescripție.
Recunoașterea debitului ulterior împlinirii termenului prescripției nu are ca efect întreruperea cursului prescripției.
În mod corect instanța de fond a reținut că, în această situație creditorul nu mai poate apela la forța coercitivă a statului pentru a obține executarea.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art.296 pr.civ. apreciind legală și temeinică sentința atacată, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - 2 SRL cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.5609 din 17.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - NOI SA cu sediul în B, nr.165, sector 3.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 22.10.2008
4 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte:
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa
