Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1071/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1071
Ședința Publică de la 13.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER - -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs, formulată de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr.2239 din 16.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - prin lichidator judiciar - RO CONSULTANȚĂ LICHIDARE.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul, reprezentat de avocat dna., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier după care:
Recurentul, prin apărător, a arătat că nu mai are alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, potrivit art.150 proc.civ. declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii întemeiată pe dispozițiile art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, ca nefondată.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București, reclamanta creditoare Municipiul Bas olicitat, în conformitate cu dispozițiile Legii insolvenței, declanșarea procedurii judiciare a falimentului împotriva debitoarei -, aflată în stare de insolvență financiară de mai mult de 30 de zile, pentru un debit de 7.633 USD reprezentând cotă de profit restantă, neachitată de către debitoare.
Prin sentința comercială nr. 3141/24.11.2006 Tribunalul a dispus deschiderea procedurii simplificate în conformitate cu art. 31 alin.1 din Legea nr. 85/2006 și a desemnat lichidator judiciar.
Prin cererea înregistrată la data de 23.01.2008, creditoarea Municipiul Bas olicitat atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, și, în temeiul art. 138 lit.d susținând că pârâții se fac vinovați pentru neîntocmirea documentelor contabile în conformitate cu legea, pentru nedepunerea acestora la dosarul cauzei, ceea ce conduce la concluzia întocmirii unei evidențe contabile fictive.
Prin sentința comercială nr.2239/16.05.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bucureștia admis cererea formulată; a obligat pârâții să suporte pasivul societății debitoare format din sumele înscrise în tabelul definitiv al -; a dispus radierea debitoarei.
Pentru a hotărî astfel,instanța a reținut că starea de insolvență este imputabilă pârâților, care nu au ținut o contabilitate în condițiile legii și nu au depus documentele contabile la organele fiscale.
Au fost avute în vedere dispozițiile art.27 alin.1, art. 30 alin.1 din Legea nr.82/1991, art.73 lit. c din Legea nr. 31/1990.
Instanța a reținut că în temeiul mandatului comercial, prezumat a fi oneros, culpa administratorilor este prezumată, potrivit art. 1082 cod civil raportat la art.138 din Legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, pentru motive ce se circumscriu dispozițiilor art.304 pct. 9 pr.civ.
S-a susținut că atragerea răspunderii patrimoniale nu poate fi dispusă decât în situația neținerii absolute a contabilității; că pentru perioada 2002 - 2007 fost întocmită evidența contabilă, ce poartă viza Administrației Finanțelor Publice sector 2.
Au fost de asemenea invocate cel cuprinse în rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar depuse la termenele din 05.10.2007 și 11.01.2008, în care s-a constatat că administratorii au ținut o contabilitate în conformitate cu legea și nu se impune atragerea răspunderii patrimoniale acestora.
S-a susținut de asemenea, că prezumția de culpă instituită de art. 1080 cod civil coroborat cu art.1600 cod civil a fost răsturnată prin probatoriul administrat; fapta pârâtului nu a determinat insolvența societății, legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă și prejudiciu nefiind dovedită.
S-a mai arătat că dispozițiile legale reținute de instanță în considerentele sentinței atacate nu sunt incidente în cauză.
Prin întâmpinarea, depusă la dosarul cauzei la termenul din 22.09.2008, intimata creditoare Municipiul Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea reține următoarele:
Cu privire la obligația de întocmire și depunere a documentelor contabile, raportat la dispozițiile art.138 și art.28 alin 1 din Legea insolvenței reține că prin raportul de activitate depus la dosarul cauzei la 15.06.2007 (fila 120, dosar fond) a rezultat că administratorul Gas usținut că neîndeplinirea obligației de a depune documentele contabile se datorează pierderii acestora în momentul evacuării din spațiul comercial;în raportul de activitate întocmit la 05.10.2007, (fila 131 dosar fond) s-a reținut că actele contabile nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar pentru a fi supuse analizei, iar în raportul de activitate, întocmit la 11.01.2008 lichidatorul face referiri superficial motivate, cu privire la analiza documentelor contabile, ce nu se află la dosarul cauzei; de asemenea cu privire la cauzele ce au determinat starea de insolvență, apreciem concluziile lichidatorului ca irelevante, așa cum acesta a consemnat ele fiind deduse exclusiv din declarațiile administratorului.
HGÎn recurs, pârâta a HG depus la dosarul cauzei documente contabile aferente anilor 2002 - 2007 ce poartă viza Administrației Finanțelor Publice sector 2 din 05.10.2007.
Față de declarațiile administratorului în cursul procedurii de insolvență,referitor la pierderea documentelor contabile; la data înregistrării acestora, 05.10.2007, față de momentul declanșării procedurii insolvenței 24.11.2006, apreciem că acestea au fost întocmite ulterior și, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, nu corespund realității ceea ce atrage incidența dispozițiilor aret.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, condiții în care nu se impune casarea cu trimitere a cauzei, cu scopul de a reanaliza înscrisurile administrate, în recurs.
În ceea ce privește întrunirea condițiilor de admisibilitate a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale așa cu rezultă din art. 138 Legea insolvenței.
În mod corect instanța de fond a reținut că răspunderea administratorului față de societatea debitoare este o răspundere de natură contractuală, ce izvorăște din contractul de mandat guvernat de dispozițiile art.72 și 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990.
Potrivit acestor dispoziții, obligațiile și răspunderea administraților sunt reglementate de normele referitoare la contractul de mandat, administratorii societății fiind ținuți în solidar pentru existența registrelor ținute de lege, precum și pentru corecta lor ținere; potrivit art.1540 cod civil mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol ci și pentru culpa comisă în executarea mandatului; prezumat a fi cu caracter oneros, mandatul comercial atrage răspunderea pentru culpa cea mai ușoară în executare.
Cu încălcarea dispozițiilor susmenționate, recurenta nu a procedat la întocmirea documentelor contabile în conformitate cu art.26 alin. 1, art. 27 alin 1, art. 30 alin. 1 și art. 36 alin.1 din Legea nr.82/1991.
Potrivit dispozițiilor legale amintite, durata unui exercițiu financiar este de 12 luni și coincide cu anul calendaristic, fiind necesară întocmirea situațiilor financiare în termenul prevăzut de art. 36 alin.1, de cel mult 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar.
În cazul pierderii, distrugerii sau sustragerii este obligatorie reconstituirea acestor în maximum 30 de zile de la constatare.
În aceste condiții, se poate concluziona că pârâții au făcut să dispară documente contabile pe care nu le-au reconstituit în termenul prevăzut de lege;au întocmit, în cursul procedurii insolvenței, o contabilitate fictivă. Înregistrarea situațiilor financiare aferente anilor 2002 - 2007 la 05.10.2007, la organele fiscale, cu nerespectarea termenelor prevăzute de lege, nu creează prezumția de legalitate și conformitate a acestora.
Apreciază că neîntocmirea evidențelor contabile potrivit legii, a determinat starea de insolvență a societății; neînregistrarea debitelor în contabilitatea societății a determinat acumularea de penalități și dobânzi, cu consecința măririi pasivului societății, fapt ce a generat incapacitatea de plată.
În consecință, apreciind legală și temeinică sentința atacată, nefiind întrunite condițiile art. 304 pct. 9 pr.civ. în conformitate cu art. 312 alin. 1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr.2239 din 16.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - prin lichidator judiciar - RO CONSULTANȚĂ LICHIDARE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
GREFIER,
-
Red.Jud.
2 ex.
Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte:
OPINIE SEPARATĂ
Consider că recursul declarat de recurentul-pârât G trebuie admis și casată sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele care vor fi expuse.
Prin cererea de recurs, recurentul a criticat sentința comercială nr. 2239/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, susținând că greșit i-a fost antrenată răspunderea în temeiul art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, pentru motivul neținerii contabilității în conformitate cu legea și a cauzării din acest motiv a stării de insolvență a debitoarei. În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că, în calitate de administrator al debitoarei, a ținut și organizat evidența contabilă conform legii, făcând dovada în acest sens cu actele contabile anexate prezentei cereri de recurs, respectiv bilanțurile contabile pe perioada 2002-2007, acte care poartă viza organului fiscal- Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Până la data intrării societății în procedura insolvenței s-a ținut o contabilitate legală continuă, societatea depunând bilanțurile contabile la organele fiscale, așa cum rezultă și din certificatul de atestare fiscală nr. -/07.12.2007 emis de către - Sector 2 care arată că la acea dată societatea nu figura cu datorii în evidențele instituției. Chiar lichidatorul judiciar ajunge la concluzia că recurentul a ținut o evidență contabilă în conformitate cu legea, concluzie exprimată în raportul de activitate din data de 11.01.2008.
Recurentul a depus la dosar, în temeiul art. 305.pr.civ. actele contabile ale societății debitoare întocmite pe perioada 2002-2007, acte care au fost arătate lichidatorului judiciar în prima instanță, dar nu s-au aflat la dosarul cauzei. De altfel, chiar lichidatorul judiciar menționează în raportul de activitate depus la dosar la data de 11.01.2008 că a analizat actele contabile ale debitoarei, fără a specifica însă care acte le-a avut în vedere.
În condițiile în care abia în calea de atac a recursului s-au depus actele contabile ale debitoarei se constată că este necesară completarea de către lichidatorul judiciar a raportului cu privire la cauzele și împrejurările insolvenței, pentru a verifica dacă din evidența contabilă rezultă săvârșirea de către recurentul-pârât a faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Apreciez astfel că recursul este fondat și că trebuie admis.
Cum o administrarea acestei probe nu se poate realiza în calea de atac a recursului, conform art. 305.pr.civ. în baza art. 312 alin.1-3.pr.civ. și a art. 315 alin. 1.pr.civ. consider că trebuie casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
JUDECĂTOR,
-
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa, Georgeta
