Spete pretentii comerciale. Decizia 448/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA B - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.448
Ședința publică de la 14.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței comerciale nr.7365/30.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DE și
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.7365/30.05.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul prin care s-a solicitat obligarea pârâtei Sisteme de, și Plastic la plata sumei totale de 113.021 Ron compusă din contravaloare debit în sumă de 786.313 Ron, conform Ordinului de plată emis de reclamant sub nr.7/24.07.2003 și dobândă legală aferentă în valoare de 34.407,10 Ron, precum și a cheltuielilor de judecată aferente litigiului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că, plata efectuată de reclamant prin ordinul emis la data de 24.07.2003, nu reprezintă o plată din eroare, ci o plată intenționată, în contul pârâtei și pentru debitorul obligației, respectiv de, astfel cum este menționat expres în cuprinsul ordinului de plată, plata având loc în temeiul dispozițiilor art.1093 alin.2 Cod civil, în cauză neavând relevanță modul în care pârâta încasa debitul și efectua stornări, nici că aceasta din urmă parte nu a emis notificarea reclamantului prin care să-l informeze că este creditorul său, neavând incidență prevederile art.15 din contractul încheiat între pârâtă și debitorul obligației, neexistând ipoteza unei cesiuni de drepturi sau obligații, instanța nefiind abilitată să analizeze clauzele contractului și validitatea acestuia.
Împotriva sentinței fondului a declarat apel reclamantul, prin care s-a solicitat în temeiul dispozițiilor art.282 și următoarele Cod procedură civilă modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii acțiunii în pretenții dedusă judecății și a cheltuielilor de judecată aferente, precum și suspendarea executării sentinței până la data soluționării căii de atac, apelantul renunțând însă la judecarea cererii privind suspendarea executării conform precizării consemnată prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din data de 19.02.2008.
Prin motivele de apel înregistrate la dosar la data de 07.12.2007 apelantul a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate, invocând în esență următoarele critici:
- prima instanță a dat o interpretare eronată materialului probator existent la dosar, luând în considerare numai aspectele învederate de partea potrivnică și nu a încuviințat proba cu expertiză contabilă solicitată de reclamant, deși aceasta era vădit pertinentă, concludentă și utilă pentru clarificarea situației în litigiu;
- din însăși susținerile părții adverse și din înscrisurile aflate la dosar, rezultă existența unei duble plăți, una efectuată de apelantul-reclamant și cealaltă de SC de;
- reaua credință a pârâtei rezultă din documentele încheiate cu societatea comercială debitoare, căreia i-a fost facturată în avans marfa livrată cu o lună în urmă, iar ulterior la 29.08.2003 pârâta a stornat prin factură suma de 75.564 lei, fără însă a returna banii reclamantului;
- numai administrarea probei cu expertiză contabilă era aptă să ateste realitatea susținerilor reclamantului, putând conduce la justa soluționare a cauzei;
- deși reclamantul a solicitat să se pună în vedere pârâtei să depună Cartea M și Registrul Jurnal pentru perioada aferentă efectuării plății, acest lucru nu s-a întâmplat, deși pârâta avea obligația, cu ocazia inventarierii patrimoniului să îi emită o notificare în care să arate că petentul este creditorul societății cu suma înscrisă în nr.7/24.07.2003, obligație neîndeplinită, punându-se problema modului de închidere a contului 411, având în vedere că plata provenea de la o persoană fizică, pentru care nu era încheiat un contract, aspect esențial peste care prima instanță a trecut cu ușurință;
- nu există nici o dovadă, în sensul reținerilor instanței fondului, privind acționarea reclamantului ca fiind mandatat pentru achitarea debitului societății pentru care pârâta a încheiat contract de vânzare-cumpărare;
- în mod greșit s-a apreciat de instanță că plata efectuată prin ordinul nr.7/24.07.2003, reprezintă "o plată intenționată", deși reclamantul a relevat că este vorba de o plată efectuată din eroare, dovadă în acest sens fiind și clauzele contractului nr.466/2003, potrivit cărora plata poate fi făcută de o terță persoană, numai cu acordul intimatei-pârâte, acord care nu se identifică printre filele dosarului de fond.
Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de control judiciar la data de 22.01.2008, intimata-pârâtă a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, partea dezvoltând considerentele de fapt și de drept care în opinia sa atestă legalitatea și temeinicia hotărârii fondului.
La solicitarea apelantului, Curtea a admis proba cu expertiză contabilă cu obiectivele stabilite prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 19.02.2008, lucrarea de specialitate fiind efectuată de către experta-contabilă, prin raportul depus la dosar la data de 08.09.2008.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere probele administrate în timpul primei judecăți precum și concluziile expertizei contabile efectuată în calea de atac, Curtea urmează a reține netemeinicia criticilor, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Din conținutul încheierii întocmită la termenul de judecată din data de 23.05.2007 când părțile au pus concluzii pe fondul pricinii, existentă la fila 78 din dosarul primei instanțe, rezultă că reclamantul a arătat "că nu insistă în administrarea probei cu expertiză", apărând nejustificată susținerea evocată prin motivele de apel privind respingerea fără temei de prima instanță a acestei probe.
În calea de atac, a fost admisă efectuarea expertizei contabile cu obiectivele solicitate de apelant, Curtea constatând conform concluziilor inserate în raportul întocmit de expertul de specialitate și a înscrisurilor anexate de acesta, că deși convocate, nici una din părți nu a dat curs invitației, apelantul nemotivând în nici un mod neprezentarea sa la convocarea realizată de expert.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că lucrarea de specialitate, împotriva căreia nici una din părți nu a formulat obiecțiuni, a menționat la obiectivul nr.1 că: "avându-se în vedere data emiterii ordinului de plată nr.7/24.07.2003 și data emiterii facturii în avans, documente emise în baza contractului nr.466/2003, intervenit între pârâta-intimată și cumpărătorul SC deau fost respectate clauzele respectivei convenții."
La obiectivul nr.3 expertul a concluzionat că, "creanța derivată din contractul nr.466/2003 nu a fost achitată și de către SC de, singura sumă achitată fiind aceea din Ordinul de plată nr.7/24.07.2003".
Curtea urmează deci a reține că nu este dovedită susținerea apelantului privind efectuarea unei duble plăți a sumei în litigiu cu o valoare de 78.613 Ron, acesta nedovedind în nici un mod că această sumă a fost achitată și de către cumpărătorul produselor livrate de către intimata-pârâtă, în baza contractului de vânzare-cumpărare depus în timpul primei judecăți de această parte la dosar.
Se va constata totodată că nu a fost în nici un mod probată afirmația privind plata din eroare efectuată prin Ordinul de plată nr.7/24.07.2003, Curtea constatând, în acord cu motivarea dezvoltată prin considerentele primei hotărâri, că în conținutul respectivului înscris emis de către apelant, se menționează expres că plata realizată, "reprezintă contravaloarea contractului de vânzare-cumpărare nr.466", plata efectuându-se "pentru SC de ".
În această situație, în mod corect instanța fondului a apreciat că reclamantul a efectuat plata în condițiile reglementate prin prevederile art.1093 alin.2 Cod civil, potrivit căreia, "obligația poate fi achitată chiar de o persoană neinteresată, care trebuie să lucreze în numele și pentru achitarea debitorului", reținând totodată și posibilitatea acționării în numele unui mandat tacit, în condițiile în care reclamantul - apelant cunoscut și indicat numărul convenției în baza căreia a dispus plata și a arătat expres că plata are loc pentru societatea debitoare a obligației.
Curtea constată ca și instanța fondului, că în speță nu prezintă relevanță juridică, modul de înregistrare contabilă a sumei plătită către intimata-pârâtă pentru un terț debitor și nici neefectuarea unei notificări prin care reclamantul să fie informat că este creditorul intimatei-pârâte, în condițiile în care această parte, a susținut constant prin întâmpinările depuse în timpul celor două faze procesuale, că a primit suma care a format obiectul ordinului de plată nr.7/24.07.2003, pentru stingerea datoriei înregistrată de terțul cumpărător al produselor.
Nu poate fi primită nici critica privind interzicerea efectuării plății de o altă persoană decât societatea beneficiară a produselor, Curtea reținând că pe acest aspect, în mod justificat prima instanță a constat că prevederile art.15 din contractul nr.466/2003, reglementează cesiunea de drepturi și obligații, iar verificarea valabilității și validității clauzelor respectivului contract exced cadrul acțiunii care formează obiectul judecății, neexistând o investire a instanței în acest sens.
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art.296 pr.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Se va respinge cererea intimatei-pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente căii de atac, în condițiile în care această parte nu a probat ce reprezintă aceste cheltuieli și cuantumul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant domiciliat în B,-,.5, Județul B împotriva sentinței comerciale nr.7365/30.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DE și cu sediul în B,-, - sector 3 și cu sediul ales în B,-,.4, sector 1.
Respinge ca nedovedită cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată aferente căii de atac.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 30.10.2008
Tehnored. - 30.10.2008
5 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar
