Spete pretentii comerciale. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 45/
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta prin lichidator judiciar și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva Sentinței civile nr. 2401/C din 04 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr-.
Se constată că la dosar s-au depus concluzii scrise din partea reclamantei apelante, prin lichidator judiciar, și din partea pârâtei apelante Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13.05.2009, când a fost amânată pronunțarea pentru azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința nr. 2401/C/2008 pronunțată de Tribunalul Sibius -a admis acțiunea comercială formulată și precizată de reclamanta în calitate de lichidator judiciar al SA Sibiu în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu, a fost obligată pârâta la plata sumei de 368.243 lei cu titlu de dobândă legală către reclamantă precum și la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. Au fost respinse celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în cadrul procedurii falimentului SA, pârâta s-a înscris la masa credală cu suma de 13.250.000.000 lei ROL care i-a fost plătită la datele de 15.04.2003, respectiv la data de 14 martie 2005.
Prin sentința civilă nr. 1348/c/4.07.2007 s-au admis contestațiile creditorilor și s-a stabilit că falita SC SA nu datorează pârâtei această sumă.
La data de 20.11.2006, prin adresa nr. 21263/20.11.2006, lichidatorul judiciar a solicitat restituirea sumelor încasate pe nedrept, alături de dobânda legală, dar pârâta nu a dat curs acestei cereri.
În conformitate cu dispozițiile art. 994.civ. când cel ce a primit plata a fost de rea credință, este dator a restitui atât capitalul cât și dobânzile.
Față de împrejurarea că pârâta nu a dat curs cererii de restituire a sumei la momentul contestării creanței sale, în procedura falimentului SC SA, instanța a apreciat că, în speță, devin incidente dispozițiile art. 994.civ.
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat de expertul G, valoarea totală a dobânzii legale conform art. 3 din OG nr. 9/2000 pe care pârâta o datorează reclamantei este de 368.243 lei.
Ca atare, acțiunea comercială a reclamantei astfel cum a fost precizată s-a privit a fi întemeiată doar pentru suma de 368.293 lei și a fost admisă, în parte, pentru această sumă.
În temeiul art. 994.civ. instanța a obligat pârâta la plata dobânzii legale în sumă de 368.243 lei către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu.
Reclamanta a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate și obligarea pârâtei la plata sumei de 460.240 lei dobândă legală și 49.000 lei cheltuieli de judecată, la care să se adauge cheltuielile de judecată din apel.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că raporturile juridice dintre părți sunt de natură comercială, astfel că se impune stabilirea dobânzii datorate de pârâtă potrivit art. 3 alin. 1 din OG 9/2000 și nu potrivit art. 3 alin. 3 din aceeași OG. Prima instanță a obligat-o pe pârâtă la plata parțială a onorariului avocatului reclamantei, deși, din ordinul de plată, rezultă clar că onorariul achitat a fost de 50.000 lei. Cuantumul acestui onorariu a fost cenzurat de judecătorul sindic, astfel că nu mai putea fi verificat de tribunal. În acest fel au fost afectate interesele creditorilor reclamantei.
Apelul este scutit de taxe.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului pârâta a arătat că nu datorează dobânzile pretinse întrucât debitul restituit nu se încadrează în prevederile art. 113 din OG 92/2003. Pârâta a fost de bună credință la momentul când a primit suma distribuită. Hotărârea prin care pârâta a fost înscrisă în tabelul creditorilor este irevocabilă. Restituirea de către cel care s-a îmbogățit fără titlu se face doar în măsura acestei îmbogățiri. Împotriva reclamantei nu mai curg dobânzi conform art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 astfel încât, pentru egalitate de tratament, nici pârâta nu poate fi obligată să suporte dobânzi la suma restituită. Potrivit art. 83 din Legea nr. 85/2006 terțul dobânditor de bună credință nu poate fi obligat la plata de despăgubiri sau la vreo diferență de valoare. Onorariul avocatului este exagerat, iar judecătorul sindic a confirmat doar promovarea acțiunii de către lichidator, nu și angajarea avocatului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 280, art. 287 și urm. civ. art. 994.civ. și legea nr. 85/2006.
Apelul este scutit de taxe.
Verificând apelurile părților prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 295.pr.civ. curtea de apel constată următoarele:
Reclamanta este supusă procedurii falimentului. În cadrul acestei proceduri s-a stabilit care sunt creanțele împotriva reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 1916/2001 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu (fila 70-73 din dosarul Tribunalului Sibiu ) s-a admis contestația pârâtei și s-a dispus înscrierea creanței pârâtei în tabelul creanțelor ca și creanță privilegiată. Cu acea ocazie s-a reținut că, în urma neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul nr. 21112/2/7.12.2003, reclamanta datorează suma de 1.448.339,11 lei (RON). Această sentință a fost menținută prin decizia civilă nr. 341/1.04.2002 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA (fila 22-29 din dosar - al Tribunalului Sibiu ).
Înscrierea pârâtei în tabelul creditorilor și încasarea sumelor s-a făcut în temeiul hotărârilor judecătorești menționate.
Este de reținut că reclamanta nu a recurat sentința nr. 1916/2001 prin care s-a dispus înscrierea pârâtei în tabelul creditorilor.
Curtea de Apel apreciază că, de la data pronunțării sentinței nr. 1916/2001 a Tribunalului Sibiu și până la consfințirea unei alte stări de fapt și de drept, nu se poate reține reaua credință a pârâtei în încasarea sumelor distribuite în procedura falimentului reclamantei.
De altfel, radierea creanței pârâtei din acest tabel s-a dispus ca urmare a admiterii contestației creditoarei I și nu a contestației reclamantei.
Deși se reține de către același judecător sindic că pârâta are calitate de creditor, că există titlu de creanță și că această creanță este privilegiată (prin sentința civilă nr. 1916/2001 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 341/2002 a Curții de APEL ALBA IULIA ), după aproape cinci ani același judecător sindic apreciază că nu există un titlu de creanță care să justifice calitatea de creditoare a pârâtei și dispune radierea acesteia din tabelul creditorilor.
Este justificată atitudinea pârâtei de a se opune radierii din tabel și restituirii sumelor, aceasta întemeindu-se pe o hotărâre judecătorească irevocabilă, fiind necesar ca soluțiile instanțelor să fie predictibile. La aceeași stare de fapt și încadrare în drept pârâta nu putea fi acuzată că, din rea credință, a refuzat să renunțe la creanța sa.
Reaua credință a pârâtei poate fi reținută doar după ce sentința civilă nr. 1348/C/4.07.2006 a rămas irevocabilă și s-a solicitat punerea în executare, și anume 20.11.2006.
Reclamanta nu solicită însă dobânzi decât până la data de 20.11.2006. Acesta este obiectul prezentei cauzei.
Curtea de Apel mai reține și împrejurarea că reclamanta nu justifică un interes în cauză, nefăcând dovada prejudicierii sale prin restituirea sumei de către pârâtă doar după 20.11.2006. Valoarea creanțelor împotriva reclamantei este cea stabilită prin tabelul definitiv al creanțelor, aceste creanțe nefiind purtătoare de dobânzi, întrucât Legea nr. 64/1995 și ulterior Legea nr. 85/2006 dispun prin art. 45 din Legea nr. 64/1995 (respectiv art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006), că nu se mai percep dobânzi și penalități. Reclamanta nu mai poate invoca dobânda legală conform art. 43. Com. întrucât se află într-o situație specială. Reclamanta nu mai face comerț, în realizarea obiectului de activitate, păstrându-și personalitatea juridică limitată doar la operațiunile de lichidare a activelor și plată a datoriilor.
Persoanele care puteau invoca un prejudiciu ar fi fost creditorii care ar fi încasat sumele distribuite pârâtei, cu condiția de a dovedi reaua credință a pârâtei, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
În concluzie, curtea de apel constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 994.civ. și anume reaua credință a pârâtei, astfel că, în mod greșit, prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata de dobânzi.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 296.pr.civ. să admită apelul pârâtei Sibiu, să respingă apelul reclamantei și să schimbe în parte sentința atacată cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.
Întrucât acțiunea reclamantei urmează a fi respinsă, în temeiul art. 274.pr.civ. va fi înlăturată obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pentru judecata în fond.
Critica vizând neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată nu va mai fi verificată întrucât, prin respingerea acțiunii reclamantei, s-a înlăturat și obligarea pârâtei la plata acestor cheltuieli.
Ca urmare a admiterii apelului pârâtei și a respingerii apelului reclamantei, curtea de apel, în temeiul art. 298 și 274.pr.civ. va respinge și cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta DGFP Sibiu împotriva sentinței civile nr. 2401/C/4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, schimbă în parte sentința atacată și, în consecință:
Respinge acțiunea reclamantei în calitate de lichidator judiciar al pentru pretenții.
Înlătură obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de 1000 lei stabilite pentru judecata în fond.
Menține în rest sentința atacată.
Respinge apelul declarat de reclamanta prin lichidatorul judiciar și cererea acesteia privind cheltuielile de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 20.05.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Th.
Ex.4/23.06.2009
Jud fond
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Mircea Noșlăcan
