Spete pretentii comerciale. Decizia 453/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.453
Ședința publică de la 16 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta - -, împotriva sentinței comerciale nr.13678/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar și intimata reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul apelantei depune la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri încuviințată la termenul anterior, un set de înscrisuri care se comunică și intimatei, apărătorul acesteia solicitând acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținut.
Curtea lasă dosarul la sfârșitul ședinței de apeluri, pentru ca intimata să ia cunoștință de înscrisurile comunicate de apelantă.
După reluarea dezbaterilor, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată. Arată că din luna aprilie 2005 nu mai trebuia facturată apa consumată având branșament propriu și faptul că au fost supradimensionate sumele facturate.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.13678/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a vi-a Comercială s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta - - care a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 626.542,91 lei din care 484.236,29 lei reprezintă contravaloare utilități, iar 142.306,62 lei -dobânda legală aferentă debitului calculată până la 31.08.2007. Pârâta a mai fost obligată și la plata sumei de 13.072 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței se reține că între părți s-a derulat un raport comercial în temeiul căruia reclamanta a furnizat pârâtei utilități precum energie electrică, apă potabilă, apă reciclabilă, a asigurat paza și securitatea unității. Prin acțiune s-a solicitat plata contravalorii utilităților furnizate în perioada 2004 - 2005 facturate și neachitate, precum și dobânda legală. Pârâta s-a apărat susținând că nu au existat contoare pentru măsurarea cantităților consumate, însă instanța a reținut că potrivit clauzelor contractuale, pârâta avea obligația de a monta aceste aparate de măsură și dacă nu a făcut-o, nu își poate invoca propria culpă. Din probele administrate, respectiv raportul de expertiză contabilă și înscrisurile depuse la dosar, Tribunalul a constatat că între părți s-au încheiat procese-verbale privind cantitățile de apă consumate în baza cărora au fost emise apoi facturile, iar debitul stabilit în sarcina pârâtei este de 484.236,29 lei pentru perioada 2004 - 2005.
Pârâta - - a declarat apel împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică, nelegală și solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii.
Criticile apelantei se referă în esență la interpretarea greșită a probelor de către instanța de fond care nu a ținut seama de faptul că motivul refuzului plății facturilor privind serviciul de pază și securitate îl constituie excepția neexecutării obligațiilor stabilite în sarcina prestatorului prin convenția nr.311/20.01.1999, cap.2, pct.B lit.a) și b), deoarece începând cu luna iulie 2004 au avut loc mai multe furturi care i-au adus prejudicii de peste 10.000 lei. Se învederează că au fost formulate plângeri la poliție și că s-a adus la cunoștința reclamantei această situație în cadrul procesului-verbal nr.348/18.01.2007. În ceea ce privește facturile de apă, se arată că valoarea acestora a fost achitată parțial, întrucât apelanta nu a fost de acord cu modalitatea de calcul folosită de reclamantă în cazul apei, dată fiind facturarea unei cantități foarte mari de apă care nu a fost consumată, având în vedere că nu s-au produs incendii care să necesite folosirea acestei ape.
Intimata a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces. Se susține că apelanta este de rea-credință deoarece o parte din facturi au fost achitate după primirea invitației la conciliere, iar din probele dosarului rezultă furnizarea utilităților facturate conform proceselor-verbale însușite de către apelantă. Referitor la neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin convenția de prestări-servicii, motivat de semnalarea unor fapte penale, intimata arată că aceste afirmații sunt simple susțineri, nedovedite.
Prin încheierea din data de 18.09.2008, Curtea a încuviințat apelantei proba cu înscrisuri și a respins proba cu expertiză contabilă ca neconcludentă, iar proba cu expertiza metrologică, ca neutilă.
Analizând sentința atacată în raport de criticile aduse de apelantă și de probele administrate, Curtea a constatat că apelul este neîntemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unui litigiu izvorât din derularea a două contracte încheiate între părți, respectiv contractul de furnizare utilități nr.3440/22.02.2002 și convenția de prestări servicii pază din data de 20.01.1999. Intimata-reclamantă - a pretins de la apelanta-pârâtă contravaloarea utilităților furnizate și a prestațiilor efectuate în baza celor două contracte în perioada 2004 - 2005, precum și plata dobânzii legale aferente acestei sume. În fața instanței de fond au fost administrate proba cu înscrisuri, cu interogatoriu și cu expertiza contabilă. Atât în fața instanței de fond cât și în cadrul criticilor formulate în apel, apelanta a recunoscut că reclamanta a furnizat utilitățile la care s-a obligat însă nu este de acord cu cantitățile de apă, considerate a fi excesiv de mari și de asemenea a apreciat că nu datorează contravaloarea serviciilor de pază deoarece au avut loc mai multe furturi din magaziile și spațiile apelantei începând din anul 2004. În sprijinul susținerilor sale apelanta a depus doar un set de înscrisuri reprezentând plângeri adresate organelor de poliție referitoare la fapte penale de furt ce au avut loc în spațiile sale în anul 2004.
Potrivit dispozițiilor art.1169 civil, orice afirmație făcută în instanță trebuie dovedită.
Astfel, în ceea ce privește facturile de apă achitate parțial de către apelantă, se invocă lipsa aparatelor de măsurat și imposibilitatea consumării unei cantități atât de mari de apă. În contractul de furnizare utilități nr.3340/22.02.2002 se prevede că la sfârșitul fiecărei luni calendaristice, reprezentanții furnizorului și ai consumatorului vor stabili prin proces-verbal, după citirea indicațiilor aparatelor de măsură, cantitățile consumate care vor sta la baza facturării. De asemenea, părțile au convenit că plata se va efectua conform legislației în vigoare, pe bază de factură emisă de furnizor cu decontare în termen de 30 de zile. La dosarul de fond au fost depuse procesele-verbale încheiate și care atestă furnizarea acestor utilități, cu indicarea perioadelor de timp și a cantităților efectiv livrate de reclamanta și consumate de. Pe baza proceselor-verbale au fost emise apoi facturile. Este de subliniat că procesele verbale au fost semnate și deci însușite de către apelanta care însă a achitat în parte facturile. Așadar, debitul datorat de apelantă constând în contravaloarea utilităților consumate rezultă din facturile emise de intimată și care se coroborează cu procesele-verbale semnate de apelantă precum și cu constatările și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză. Raportul de expertiză a fost realizat pe baza documentelor prezentate de ambele părți și cu participarea reprezentantului apelantei care, dacă ar fi apreciat necesară depunerea altor înscrisuri ar fi avut posibilitatea să ceară completarea cu alte informații suplimentare sau să formuleze obiecțiuni la raport. Apărarea apelantei invocată și în fața instanței de fond în sensul că nu au existat contoare pentru măsurarea cantităților consumate a fost înlăturată în mod justificat de către instanță cu argumentul că potrivit clauzei contractuale de la art.2.12 din contract, montarea aparatelor de măsurat era fie în sarcina furnizorului, fie a consumatorului, adică a apelantei.
În ceea ce privește criticile prin care apelanta susține neîndeplinirea de către intimată a obligațiilor ce-i reveneau în baza contractului de prestări servicii de pază, motivat de furturile ce au avut loc în anul 2004, Curtea reține că în dovedirea acestui motiv de apel au fost depuse plângerile înregistrate la organele de poliție, fără a se prezenta vreun rezultat al cercetărilor efectuate și care să conducă chiar și indirect la concluzia că intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile din contractul de prestări servicii de pază. Conform prevederilor art.1169 civil, orice afirmație făcută în instanță trebuie dovedită. În caz contrar, desigur că nu se poate ține seama de simple afirmații ce au ca scop justificare refuzului de plată a facturilor emise pentru serviciile prestate.
În concluzie, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală iar motivele de apel sunt neîntemeiate. În baza dispozițiilor art.296 proc.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat. Cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces va fi respinsă pentru următoarele motive:
În conformitate cu dispozițiile art.274 alin.1 și 2 din proc.civ. partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor pe care partea care a câștigat dovedește că le-a efectuat. În speță, intimata a depus în dovedirea cererii două facturi, emise la 10.06.2008 și la 3.07.2008. Fiecare factură detaliază serviciile de asistență juridică prestate și prețul corespunzător. Din verificarea facturilor, Curtea a constatat că onorariile încasate de avocații intimatei se referă la alte dosare decât cel de față. Curtea nu a ținut seama în verificarea acestor facturi decât de paginile traduse în limba română, nu și de cele în limba engleză, având în vedere că părțile au obligația procesuală de a se folosi în fața instanței de înscrisuri în limba română sau traduse în limba română, certificate conform cu originalul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta - - cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.13678/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - - cu sediul în B,-, sector 3, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei având ca obiect obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
- - I -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 28.10.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean
