Rezoluțiune contract. Decizia 455/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.455
Ședința publică de la 16 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta - SRL B, împotriva sentinței comerciale nr.7904 /25.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - ROMÂNIA GAZ SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelanta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit rezoluției de primire a dosarului și un set de înscrisuri din care rezultă schimbarea denumirii acesteia din - SRL, în - SRL.
Curtea ia act de schimbarea denumirii apelantei din - SRL, în - SRL.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Arată că apelanta a formulat motive de apel numai cu privire la despăgubirile la care a fost obligată prin sentința atacată. S-a apreciat în mod corect de către instanță că părțile au stabilit de comun acord prin art.12.3 suma datorată de beneficiar furnizorului în situația în care punerea în funcțiune a instalațiilor nu se realizează din culpa beneficiarului, avându-se în vedere că rezulta neîncasarea chiriei de către furnizor. Arată că prima dată când apelanta a susținut că terenul pe care trebuiau montate instalațiile s-a dezvoltat un cartier de locuit, a fost în cadrul prezentului dosar, ceea ce denotă reaua sa credință. Din culpa exclusivă a apelantei nu au fost montate echipamentele nici până în prezent, însă aceasta a invocat forța majoră. Nu constituie forță majoră împrejurările descrise de pârâtă, așa cum de altfel a apreciat și instanța de fond. Depune la dosar concluzii scrise și solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.7904/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a vi-a comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - Romania Gaz SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL și drept urmare s-a dispus rezoluțiunea contractului încheiat între părți la data de 13.06.2006, intitulat "contract de utilizări". Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4.593,58 lei cu titlu de contravaloare prestații, suma de 21.905,52 lei (echivalentul sumei de 5.950 euro) reprezentând despăgubiri, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 2.756,84 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Bucureștia reținut că între părți s-a încheiat la data de 13.06.2006 un "contract de utilizare" prin care reclamanta și-a asumat obligația de a pune la dispoziția pârâtei instalațiile necesare aprovizionării cu oxigen lichefiat în schimbul obligației pârâtei de a plăti o chirie de 500 euro pe lună plus TVA. Reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului susținând că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, constând în executarea și suportarea costurilor unui fundament betonat potrivit ca amplasament pentru instalarea recipientelor și a unui gard de protecție, iar punerea în funcțiune a instalațiilor trebuia realizată în circa patru luni de la clarificarea proiectului. Prin adresa nr.2785/4.07.2007 pârâta i-a trimis reclamantei propunerea de reziliere a contractului prin acordul părților, arătând că în decurs de 1-2 ani nu a mai funcționat la sediul din B,- și deoarece amplasamentul pentru instalarea recipienților se află în perimetrul sediului, în viitor se va afla în imposibilitate de aprovizionare cu oxigen lichefiat. Instanța de fond a reținut aprecierea pârâtei de inoportunitate a montării instalației de oxigen pe un amplasament pe care în viitor nu își va mai desfășura activitatea, nu constituie un caz de forță majoră care să conducă la exonerarea sa de obligațiile asumate. Tribunalul a reținut culpa pârâtei în neîndeplinirea obligației asumate prin contract, astfel că a admis acțiunea și a dispus rezoluțiunea contractului, iar în ceea ce privește pretențiile bănești solicitate cu titlu de despăgubiri s-a reținut clauza penală din contractul părților conform căreia, în situația în care beneficiarul din culpa sa exclusivă a provocat întârzieri la punerea în funcțiune a echipamentelor mai mari de 60 de zile calendaristice, aceasta este obligată să achite lunar o penalizare egală cu contravaloarea chiriei prevăzute în contract, s-a apreciat că prejudiciul cauzat reclamantei constă în contravaloarea beneficiului nerealizat, respectiv chiria de 595 euro/lună calculată pe perioada 11.08.2007 - 11.08.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - SRL care a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței în sensul de a se dispune rezilierea contractului dar nu din vina exclusivă a apelantei și respingerea cererii de obligare la plata despăgubirilor ca neîntemeiată, arătând că este de acord să plătească reclamantei doar suma de 4593,58 lei reprezentând costurile pe care societatea furnizoare le-a efectuat în temeiul contractului.
Apelanta susține în motivarea apelului că i-a adus la cunoștință reclamantei împrejurarea că derularea contractului nu mai este posibilă deoarece pe locația propusă inițial nu se mai poate monta o instalație de gaz, propunându-se o altă locație și rezilierea contractului prin acord. Se subliniază că neexecutarea fundamentului de beton pe care urma a fi montată instalația de oxigen nu se datorează relei voințe a apelantei, ci împrejurării că reclamanta urma să-și mute punctul de lucru într-o altă zonă, ceea ce înseamnă că nu se poate reține culpa sa exclusivă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale și din acest motiv nici nu poate fi obligată la plata penalizărilor solicitate.
Nu s-a formulat întâmpinare de către intimata-pârâtă și nici alte probe nu s-au administrat.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și având în vedere dispozițiile legale aplicabile, precum și probele din dosarul de fond, Curtea apreciază apelul declarat de - SRL ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unui litigiu prin care reclamanta - Romania Gaz SRL a cerut să se dispună rezoluțiunea contractului de utilizare încheiat la data de 13.06.2006 din culpa exclusivă a pârâtei - SRL care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate și drept urmare să fie obligată pârâta la plata daunelor interese în temeiul clauzei penale din contract prevăzută la art.12.3, precum și la restituirea contravalorii prestațiilor efectuate în sumă de 4593,58 lei. Apelanta-pârâtă susține ca principal motiv de apel că nu este culpa sa exclusivă faptul că nu s-a mai finalizat contractul încheiat de părți și că nu datorează daunele-interese.
Potrivit dispozițiilor art.1020 și 1021.civil, prima instanță avea de analizat existența obligațiilor asumate de fiecare parte prin încheierea contractului de utilizare din data de 13.06.2006, împrejurarea îndeplinirii acestor obligații și dacă contractul trebuie desființat prin rezoluțiune pentru imposibilitatea finalizării și derulării în continuare sau măsura nerealizării obligațiilor contractuale este de așa natură încât contractul își poate continua existența. Cercetarea acestor condiții a fost verificată de prima instanță prin prisma prevederilor legale care reglementează obligațiile contractule și anume art.969 și 970.civil, conform cărora, "convențiile legal făcute au putere de lege între părți și ele trebuie executate cu bună-credință". În acest sens, din contractul de utilizare nr.1857 încheiat de apelantă în calitate de beneficiar și de intimată în calitate de furnizor la data de 13.06.2006 rezultă că apelanta avea o serie de obligații, cum ar fi obținerea avizelor și autorizațiilor necesare în baza art.3.1, executarea fundațiilor conform art.3.2 și 3.3. Intimata-reclamantă a notificat pârâtei prin adresa nr.2990/11.06.2007 înaintarea documentației pentru obținerea autorizației de construire necesară executării contractului, solicitându-i acesteia îndeplinirea obligației de realizare a fundamentului betonat. Prin adresa nr.3846/20.11.2007 (14, fond) apelanta recunoaște în mod expres că nu și-a îndeplinit întocmai obligațiile contractuale, învederând că urmează a se schimba locația pentru instalația de gaz, că este de acord cu restituirea către furnizor a cheltuielilor pe care acesta le-a efectuat cu echipamentele, transportul acestora și depozitarea lor, cu serviciile de proiectare și întocmire a documentelor. Așadar, contractul nu s-a mai realizat ca urmare a faptului că apelanta ca beneficiar a înțeles să-și schimbe punctul de lucru în altă locație și a apreciat că în condițiile inițiale executarea contractului ar fi devenit excesiv de oneroasă. Această împrejurare nu constituie un caz de forță majoră care să impună exonerarea sa de obligațiile pe care și le-a luat. Cazul de forță majoră este acel eveniment extern, cu caracter excepțional, absolut invincibil și absolut imprevizibil. Ori în speță, schimbarea punctului de lucru de către beneficiarul instalației de oxigen, este o chestiune la aprecierea apelantei. Prin urmare, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că pârâta are o culpă exclusivă în neîndeplinirea obligațiilor și a pronunțat rezoluțiunea contractului.
În ceea ce privește acordarea daunelor în temeiul art.12.3 din contract, aspect criticat de către apelantă care consideră că nu este aplicabilă această clauză, Curtea reține că în contract cele două părți au convenit clauza potrivit cu care "în situația în care beneficiarul din culpa sa exclusivă, provoacă întârzieri la punerea în funcțiune a echipamentelor contractate, mai mari de 60 de zile calendaristice de la data notificării de către furnizor, acesta se obligă să plătească lunar o penalizare egală cu contravaloarea chiriei prevăzute în contract". În fapt, intimata-reclamantă nu a putut percepe chiria din pricina nepunerii în funcțiune instalațiilor din cauza apelantei care nu și-a respectat obligațiile asumate, ceea ce înseamnă că datorează cu titlu de daune de interese pentru perioada 11.08.2007 - 11.08.2008 suma calculată în conformitate cu art.12.3 din contract.
În concluzie, Curtea reține că prima instanță a pronunțat o sentință corectă, legală pe care urmează să o mențină și în temeiul art.296 proc.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de - SRL.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă va obliga apelanta la plata sumei de 1.700 lei în favoarea intimatei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta - SRL B cu sediul în B,-, județul B N, împotriva sentinței comerciale nr.7904 /25.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - ROMÂNIA GAZ SRL cu sediul în B, călărașilor, nr.177,.45,.3,.7-9, sector 3, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata sumei de 1.700 lei în favoarea intimatei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
- - I -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 27.10.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean
