Spete pretentii comerciale. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.46
Ședința Publică de la 01.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Izabela Dolache
JUDECĂTOR 2: Alina Pănescu
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind pronunțarea cererilor de apel formulate de apelanta reclamantă SC SRL și de apelanta pârâtă SC ROMANIA SA, împotriva sentinței comerciale nr.9129 din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 25.01.2010, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 01.02.2010.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 9129/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta și a fost obligată pârâta România să achite reclamantei suma de 172.048 lei despăgubiri pentru rezilierea unilaterală înainte de termen a contractului de prestări servicii de pază nr. -/1.11.2001 și 4693,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin acțiunea înregistrată sub nr. 36758/3/03.10.2008 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială reclamanta a solicitat obligarea pârâtei, actualmente România, la plata sumei de 71437,12 lei datorată conform contractului de prestări servicii de pază nr. -/1.11.2001, reprezentând c/valoarea coeficientului de inflație pe anii 2006, 2007 aplicat asupra prețului contractului din anii 2007, 2008, în temeiul actului adițional nr. 4 la contract și a sumei de 172.048 lei reprezentând despăgubiri pentru rezilierea înainte de termen, calculate conform art. 5.01 din contract, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în temeiul contractului de prestări servicii de pază nr. -/1.11.2001 încheiat între părți, s-a obligat să presteze servicii de pază la obiectivul de, prețul inițial al contractului fiind modificat prin mai multe acte adiționale. Din interpretarea coroborată a prevederilor actelor adiționale ulterioare cu actul adițional nr. 4, reclamanta a susținut că i se cuvin și c/valoarea coeficientului de inflație aplicat prețului contractului pe anii 2007 și 2008, respectiv suma de 71.437,12 lei. În ceea ce privește cererea de plată a despăgubirilor, reclamanta a precizat că pârâta a notificat la data de 01.07.2008 rezilierea contractului, fără a face dovada îndeplinirii condițiilor art. 5.03 lit. b) din contract, deoarece nici un organ în drept nu a constatat răspunderea sa pentru eventualele fapte penale ale salariaților săi producătoare de prejudicii și culpa sa pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor asumate prin contract.
S-a mai arătat că, prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prevederile actului adițional nr. 4 au produs efecte exclusiv în perioada 31.03.2005-30.06.2006, acestea încetând ca urmare a modificării operate prin actul adițional nr. 7 care a stabilit valoarea totală a contractului începând cu 01.07.2007, pentru ca ulterior, valoarea contractului pentru anul 2008 să fie modificată prin actul adițional nr. 8. mai susținut că în contextul sustragerilor repetate de mărfuri de sub paza și responsabilitatea reclamantei, a dat eficiență clauzei inserate la art. 5.03 lit. b din contract, care cuprinde un pact comisoriu de gradul IV, interpretarea clauzei oferite de reclamantă fiind în sensul în care pactul nu ar produce efecte juridice, contrar dispozițiilor art. 978.civ.
Din analiza probatoriului, tribunalul a reținut că părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr. -/01.11.2001 privind asigurarea de către reclamantă a serviciilor de pază la uzina de anvelope aparținând pârâtei. Valoarea inițială a contractului a fost stabilită la 20.800 lunar +, iar prin acte adiționale ulterioare, părțile au modificat componentele serviciilor de pază și, implicit, valoarea contractului. Actul adițional nr. 4 (54) din 03.2005 prevedea un preț al contractului de 655.000.000 ROL / lună +, precum și majorarea anuală a acestuia cu valoarea coeficientului de inflație pe anul respectiv și în funcție de majorările salariului minim care ar fi afectat partea din contract privitoare la salarizarea angajaților. Această înțelegere a condus la modificarea valorii contractului prin actul adițional nr. 6 din 31.01.2006, părțile luând în considerare atât valoarea coeficientului de inflație, cât și creșterea salariului minim pe economie. Începând cu data de 01.07.2007, valoarea totală a contractului a fost modificată la 82329 lei/lună+, iar din 01.08.2008, la 86024 lei/lună+, părțile stabilind și noua componentă a structurii serviciilor de pază.
Analizând succesiunea și conținutul actelor adiționale, tribunalul a apreciat că valoarea serviciilor prestate pentru anii 2007-2008 este cea stabilită în mod expres, prin acordul părților, prin acte adiționale ulterioare celui cu nr. 4 invocat de reclamantă. Deoarece fiecare dintre acestea prevedea în mod expres modificarea capitolului privitor la prețul contractului, actele adiționale conduceau la încetarea implicită a înțelegerilor anterioare privitoare la acest aspect.
Instanța a considerat că reclamanta nu poate invoca ultraactivitatea actului adițional nr. 4, după ce, în mod liber, a contribuit la stabilirea unor valori diferite ale contractului, pe care a înțeles să le perceapă în toată această perioadă fără nici o obiecțiune exprimată anterior încetării raporturilor contractuale.
Cu privire la încetarea efectelor contractului, s-a constatat că pârâta a notificat reclamantei rezilierea contractului în conformitate cu dispozițiile art. 5.03 lit. b din contract, pe care l-a interpretat drept un pact comisoriu de grad IV.
Instanța a apreciat că nu poate fi interpretat drept un pact comisoriu în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate de prestator, deoarece părțile au condiționat rezilierea de caracterul repetat al executărilor necorespunzătoare și de dovedirea acestei situații cu probe concludente acceptate de organele în drept.
S-a mai considerat că, chiar dacă părțile au urmărit instituirea unui pact comisoriu de ultim grad, prevederile art. 5.03 din contract au valoare de pact comisoriu de grad IV doar în favoarea prestatorului, nu și în favoarea beneficiarului, iar caracterul repetat al încălcărilor și concludența probelor administrate în acest sens neputând fi analizate exclusiv de către beneficiar, ci doar de către instanța de judecată.
Nebeneficiind de un pact comisoriu de grad IV care să aibă ca efect rezilierea contractului, notificarea adresată de pârâtă reclamantei nu poate constitui decât un act de denunțare unilaterală a contractului, conform art. 5.01. Această ultimă modalitate de încetare a contractului îi este recunoscută doar cu un preaviz de 30 de zile, dând naștere totodată la obligația de achitare a contravalorii contractului pentru cele 2 luni ulterioare expirării preavizului.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 969 și art. 1073.civ. instanța a constatat întemeiate pretențiile reclamantei doar în privința sumei de 172.048 lei reprezentând despăgubiri calculate potrivit art. 5.01 din contract la valoarea contractului pe cele două luni ulterioare denunțării contractului.
Conform art. 274 și art. 276.pr.civ. pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă corespunzător pretențiilor admise.
Împotriva sentinței comerciale nr. 9129/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială au declarat apel în termen legal atât reclamanta cât și pârâta România
Apelanta-reclamantă a criticat sentința atacată pentru următoarele motive de apel:
1) Hotărârea apelată este netemeinică. Instanța de fond a apreciat greșit situația de fapt și a omis să ia în considerare că, în virtutea actului adițional nr. 4 (54/31.03.2008), ulterior datei semnării acestuia, părțile au indexat lunar prețul contractual, de mai multe ori, cu creșterea salariului minim pe economie, fără act adițional expres. Temeiul juridic al acestor indexări, fără act adițional scris, nu poate fi altul decât actul adițional nr.4, pentru că celelalte acte adiționale ulterioare (6, 7 și 8) nu prevedeau posibilitatea majorării implicite a prețului contractual cu valoarea inflației și suma cauzată de creșterea valorii salariului minim. Din cronologia și conținutul documentelor prezentate rezultă cu evidență că părțile au indexat prețul contractual atât prin acte adiționale la contract (încheiate numai pentru situațiile când s-au modificat alte clauze contractuale) cât și prin înțelegeri verbale (dovedite prin înscrisurile de la dosar - adresa nr. 2085/23.02.2007). Începând cu iunie 2006, prețul contractual a fost indexat numai cu valoarea modificărilor legale aduse salariului minim pe economie.
2) Hotărârea instanței de fond este nelegală în raport de art. 969.civ. și de dispozițiile Codului civil de interpretare a clauzelor contractuale (art. 982.civ.). a) Față de dispozițiile art. 969.civ. clauza din cuprinsul actului adițional nr. 4 privind indexarea prețului contractului cu coeficientul de inflație la începutul fiecărui an calendaristic nu a fost niciodată revocată prin consimțământul mutual al părților sau din cauze autorizate de lege. b) Toate actele adiționale conțin prevederea că fac "parte integrantă din contract", iar la art. 8.03 din contract se prevede că "prezentul contract poate fi modificat numai cu acordul scris al părților contractante de câte ori situația impune". Prin urmare, odată adoptată de către părți clauza privind indexarea cu coeficientul de inflație, aceasta a devenit o clauză contractuală ca și celelalte prevederi din contract și nu poate fi vorba despre ultraactivitatea acesteia, ci despre faptul că rămâne activă în continuare, fiind clauză contractuală nemodificată sau înlocuită prin acordul părților. c) actul adițional nr. 4 stabilește și o regulă generală de indexare a acestui preț, în funcție de două criterii: inflația și majorarea salariului minim pe economie. Pentru anii 2007 și 2008 s-a aplicat doar indexarea în funcție de salariul minim, fără a se mai face aplicarea coeficientului de inflație, ceea ce nu echivalează cu renunțarea din partea apelantei-reclamante la acest drept câștigat prin actul adițional nr.4.
Apelanta-pârâtă a criticat sentința apelată sub aspectul admiterii de către prima instanță a capătului de cerere referitor la obligarea sa la plata sumei de 172.048 lei despăgubiri pentru rezilierea unilaterală înainte de termen a contractului de prestări servicii de pază. Greșit instanța, analizând conținutul art. 5.03 din contract, apreciază pe de o parte că această clauză nu este un pact comisoriu expres de grad IV, iar pe de altă parte, că este un pact comisoriu de grad IV doar în favoarea prestatorului, respectiv a Părțile au înțeles să dea eficiență acestui pact în situația unei repetări a executării necorespunzătoare a contractului, fapt dovedit prin înscrisurile atașate la dosar, adică sentința penală, rapoartele, sesizări către poliție, care reprezintă probe concludente acceptate de către organele în drept, prevăzute de legislația în vigoare. Pe cale de consecință, clauza inserată la art. 5.02 lit. b nu poate fi interpretată decât ca fiind un pact comisoriu de grad IV. Fiind un astfel de pact comisoriu, rolul instanței de judecată sub aspectul aplicării sancțiunii rezoluțiunii este înlăturat în totalitate, singura atribuție a instanței sesizate fiind de a verifica dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute de pactul comisoriu.
Prin întâmpinarea formulată în apel, România susține că actele adiționale ulterioare actului adițional nr. 4, acte care au prevăzut în mod expres modificarea prețului contractual, au însemnat implicit încetarea înțelegerilor anterioare cu privire la preț.
a formulat întâmpinare în apel prin care a arătat că instanța de fond a făcut o interpretare justă și corectă a clauzei prevăzute la art. 5.03 din contract, neputându-se reține că ar fi vorba despre un pact comisoriu de grad IV și că aplicarea lui era dependentă de îndeplinirea unor condiții prealabile. De asemenea, a invocat faptul că apelanta-pârâtă a recunoscut pretențiile sale și a efectuat plata tuturor pretențiilor admise prin sentința comercială atacată.
Apelanta-reclamantă a invocat excepția lipsei de interes în promovarea căii de atac, față de achitarea integrală a debitului și a cheltuielilor de judecată, apelanta-pârâtă susținând respingerea excepției.
Totodată, apelanta-pârâtă a invocat excepția de netimbrare a apelului de către apelanta-reclamantă întrucât nu s-a făcut dovada achitării obligației de plată în termen legal.
Aceste două excepții se impun a fi analizate cu prioritate față de dispozițiile art. 137 alin. 1.pr.civ.
Ele nu sunt întemeiate. Apelanta-pârâtă are interes în promovarea căii de atac, deși a făcut dovada achitării debitului la care a fost obligată prin sentința atacată, având în vedere că ea contestă datorarea sumei la care a fost obligată, iar plata acesteia nu are neapărat semnificația recunoașterii de datorie, existând și posibilitatea întoarcerii executării în situația înlăturării obligației de plată a pârâtei. Apelul declarat de către reclamantă este legal timbrat potrivit dovezii de la fila nr. 23 din dosar, nefiind întemeiată excepția de netimbrare a apelului. În consecință, urmează a fi respinse ambele excepții, respectiv a excepției de netimbrare și a celei de lipsă de interes în promovarea apelului.
Analizând apelurile prin prisma motivelor de apel expuse, se constată că sunt întemeiate, pentru considerentele care vor fi expuse.
Cu privire la apelul formulat de către apelanta-reclamantă, se constată că este întemeiată susținerea acesteia cu privire la aplicabilitatea prevederilor actului adițional nr. 4 la contractul de prestări servicii de pază nr. -/01.11.2001.
Potrivit art. 8.03 din contractul de prestări servicii de pază, "prezentul contract poate fi modificat numai cu acordul scris al părților contractante de câte ori situația impune" și "dacă una dintre clauzele acestui contract este lovită de nulitate sau dacă nu mai este valabilă, toate celelalte clauze rămân valabile și își produc efectele".
Așa cum s-a arătat de către prima instanță, contractul de prestări servicii de pază a fost modificat prin mai multe acte adiționale. Prin actul adițional nr. 4 s-a inserat o clauză de indexare a prețului contractului, la începutul fiecărui an calendaristic, în funcție de două criterii: valoarea coeficientului de inflație pe anul respectiv prevăzut de autoritățile în drept și majorările salariale în funcție de majorarea salariului minim pe economie.
Prin actul adițional nr. 6 încheiat pentru anul 2006 s-a modificat prețul contractului avându-se în vedere cele două criterii. Prin actele adiționale ulterioare s-au efectuat modificări ale contractului după cum urmează: a) prin actul adițional nr. 7 la art. 3 s-a prevăzut reducerea prețului contractului ca urmare a desființării a trei posturi de pază și s-a stipulat: "ca urmare a acestei modificări intervenite, începând cu data de 01.07.2007 valoarea totală a contractului va fi de 82.329 lei, fără ", menționându-se că celelalte clauze ale contractului rămân neschimbate; b) prin actul adițional nr. 8, ca urmare a desființării a trei posturi de pază, s-a prevăzut la art. 3: "ca urmare a acestor modificări intervenite și a prevederilor nr.HG 1507/2007 coroborate cu dispozițiile, începând cu data de 01.01.2008, valoarea totală a contractului este de 86.024 lei/lună, fără, și reprezintă contravaloarea serviciilor de pază și protecție", stipulându-se că celelalte clauze ale contractului rămân nemodificate.
Față de aceste prevederi contractuale enunțate, se constată că în mod greșit a considerat prima instanță că prin actele adiționale nr. 7 și 8 s-au modificat actele adiționale anterioare, respectiv cel cu nr. 4 referitor la majorarea prețului contractului cu valoarea coeficientului de inflație. Aceasta întrucât clauza de indexare a prețului contractului cu valoarea coeficientului de inflație pe fiecare an nu a fost revocată în mod expres prin nici un act adițional ulterior care să ateste consimțământul mutual al părților contractante, potrivit art. 969 alin. 2.civ. O asemenea modificare a contractului nu poate fi implicită, potrivit principiului simetriei actelor juridice, respectiv a formei lor și clauzei înscrise la art. 8.03 din contract conform căreia acesta poate fi modificat numai cu acordul scris al părților contractante.
Din cuprinsul actelor adiționale nr. 7 și nr. 8 la contract, reiese că modificarea "valorii totale a contractului" a avut în vedere doar reducerea numărului de posturi de pază și modificarea salariului minim pe economie, nu și aplicarea indicelui de inflație pe anii 2007 și 2008.
Se constată astfel că apelul formulat de către apelanta reclamantă este întemeiat în sensul că apelanta pârâtă datorează acesteia indexarea prețului contractului pe anii 2007 și 2008 în conformitate cu indicele de inflație, indexare calculată la suma de 71.437,12 lei (RON), apelanta pârâtă neprezentând vreun calcul care să infirme această sumă.
Referitor la apelul declarat de către apelanta-pârâtă, se apreciază că în mod eronat a considerat prima instanță că acea clauză inserată la art. 5.03 lit. b din contractul de prestări servicii de pază nu reprezintă un pact comisoriu de gradul IV sau doar că ar fi un pact comisoriu instituit în favoarea prestatorului de servicii și nu a beneficiarului.
Conform acestei clauze contractuale, "prezentul contract se consideră reziliat de plin drept, cu un preaviz de 30 de zile calendaristice și fără îndeplinirea oricărei formalități prealabile prevăzute de lege, precum și fără intervenția instanței de judecată dacă: a) Beneficiarul nu se achită de obligațiile prevăzute la punctul 3.01; b) execută necorespunzător obligațiile asumate prin prezentul contract, în mod repetat, situație dovedită prin probe concludente acceptate de organele în drept."
Rezultă în mod evident că pactul comisoriu instituit prin această clauză la lit. b) este prevăzut în favoarea beneficiarului și nu a prestatorului, cum a considerat prima instanță, deoarece se referă la neexecutarea obligațiilor contractuale ale prestatorului, neexecutare pe care beneficiarul are interes să o invoce.
Totodată, clauza reprezintă un pact comisoriu de gradul IV, pentru că rezilierea contractului operează "de drept, cu un preaviz de 30 de zile calendaristice" și "fără îndeplinirea oricărei alte formalități prealabile prevăzută de lege, precum și fără intervenția instanței de judecată".
Referirea din cuprinsul clauzei la dovedirea nerespectării obligațiilor contractuale prin probe concludente acceptate de organele în drept are în vedere nu constatarea rezilierii de către instanța de judecată, ci doar modul de ajungere la concluzia nerespectării obligațiilor de către prestatorul de servicii, respectiv prin probe relevante.
Se constată că, în cauză, apelanta-pârâtă a dovedit cu probe concludente nerespectarea repetată de către apelanta-reclamantă a obligației principale asumate prin contractul de prestări servicii de pază, adică a obligației de asigurare de către personalul prestatorului a serviciilor de pază a bunurilor, valorilor și a obiectivelor beneficiarului. În acest sens sunt adresele emise de către apelanta-pârâtă către organele locale de poliție pentru sesizarea sustragerii din incinta sa de bunuri și răspunsul organelor de poliție la acestea (adresele nr.1627/03.02.2005, nr.1628/03.02.2005, nr.4311/05.05.2008 și răspunsurile cu adresele nr.-/28.02.2005 și nr.-/09.06.2008), precum și adresele către apelanta-reclamantă și sentința penală nr. 84/04.03.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Fiind îndeplinită condiția referitoare la dovedirea neîndeplinirii obligației contractuale de către apelanta-reclamantă cu probe concludente, culpa acesteia cu privire la neîndeplinirea obligației asumate prezumându-se conform art. 1082.civ. se constată că, la data de 01.08.2008, a operat pactul comisoriu prevăzut de art. 5.03 din contract, cu respectarea termenului de preaviz de 30 de zile, așa cum pârâta a comunicat reclamantei prin notificare.
Ca urmare, în mod eronat a apreciat prima instanță că notificarea reprezintă un act de denunțare unilaterală a contractului de către apelanta-pârâtă și, în raport de prevederile art. 5.01 din contract, a obligat-o pe pârâtă la plata de despăgubiri pentru acest motiv. În condițiile în care a operat pactul comisoriu inserat la art. 5.03 din contract, pârâta nu mai putea fi obligată la despăgubiri, apelul declarat de către apelanta-pârâtă fiind întemeiat sub acest aspect.
Având în vedere aceste considerente, se constată că ambele apeluri sunt fondate și urmează a fi admise. În temeiul art. 296.pr.civ. va fi schimbată în tot sentința atacată în sensul că va fi admisă în parte acțiunea și, în baza art. 969.civ. va fi obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 71.437 lei (RON) reprezentând contravaloarea coeficientului de inflație pe anii 2007 și 2008.
Potrivit art. 276.pr.civ. vor fi compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de netimbrare și excepția lipsei de interes.
Admite ambele apeluri formulate de apelanta reclamantă SC SRL și de apelanta pârâtă SC ROMANIA SA, împotriva sentinței comerciale nr.9129 din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 71.437,12 lei (RON) reprezentând contravaloare coeficient de inflație pe anii 2006 și 2007.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. /4 ex/01.03.2010
Jud. fond:
Președinte:Izabela DolacheJudecători:Izabela Dolache, Alina Pănescu
