Spete pretentii comerciale. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.47
Ședința publică din06 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea apelului declarat de pârâta Societatea Cooperativă Mesteșugărească "", cu sediul în municipiul B, str. - nr. 9, -.1, etaj IV, județul B,împotriva sentinței nr.1039 din 02.10.2008,pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cupârâta-intimată COM SRL
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns administratorul societății apelante, asistat de consilier juridic Popia și administratorul pârâtei intimate - COM SRL asistat de avocat -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtei apelante depune concluzii scrise și o serie de înscrisuri. Deasemeni apărătorul pârâtei intimate depune la dosar note de concluzii și, întrucât părțile nu au alte chestiuni prejudiciale, instanța constată că apelul este în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic al apelantei a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă și prematur introdusă - pentru neîndeplinirea procedurii prev. de art. 7201Cod pr. civilă; admiterea cererii reconvenționale cu obligarea reclamantei intimatei la plata sumei de 91.398 lei - cu titlu de fructe civile - reprezentând chiria medie calculată pentru perioada 1.07.2003 - 1.07.2006, la obiectivul nr. 1 al raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză la 5.12.2007 și acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 5.290 lei. În subsidiar, în situația în care instanța nu va admite excepția cu privire la neîndeplinirea procedurii prevăzută de art. 7201Cod pr. civilă, pune concluzii de admitere a apelului, desființarea parțială a sentinței atacate, în privința acțiunii în daune a intimatei - COM SRL, pentru suma de 73.771,29 lei RON reprezentând valoarea actualizată a prețului, calculat până la data de 31.10.2007 și a sumei de 5.642 lei RON reprezentând îmbunătățiri efectuate la spațiul aflat în litigiu. Întrebat fiind, reprezentantul apelantei a precizat că dialogul cu pârâta nu a fost posibil, neputând fi vorba de o încercare de rezolvare amiabilă a conflictului, aceasta dovedind rea-credință pe tot parcursul colaborării, atitudine pe care cu atât mult și-a păstrat-o în perioada desfășurării litigiului în fața instanțelor de judecată.
Avocatul pârâtei-intimate a solicitat respingerea apelului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată, cu motivarea cuprinsă în nota de concluzii scrise pe care le depune la dosar și le dezvoltă oral. Referitor la primul motiv de apel invocat de către reprezentantul pârâtei - apelante, cel privind nelegalitatea modului de soluționare al excepției de inadmisibilitate a acțiunii ca urmare a neefectuării procedurii prealabile prev. de art. 7201Cod pr. civilă, a arătat că această excepție a fost corect soluționată de instanța de fond; cu privire la cel de-al doilea capăt din cerere - a arătat că cererea reconvențională formulată de reprezentantul pârâtei a fost respinsă ca nefondată, motivat de faptul că aceste texte de lege nu se referă în nici un mod la obligația societății noastre de a plăti chirie raportată la nivelul mediu al pieții imobiliare pentru un spațiu pe care l-am stăpânit cu bună-credință un baza unui contract translativ de proprietate. C de-al treilea capăt de cerere - referitor la - noțiunea de fructe civile - cu titlu de chirie - în accepțiunea art. 485- 487 Cod civil, acesta nu este fondat, motivat de faptul că nu putem fi obligați decât la plata de despăgubiri egale cel mult cu sumele efectiv încasate, în nici un caz cu sumele nejustificat de mari pretinse de pârâtă. A arătat de asemenea că eventualele chirii pe care societatea le-a încasat efectiv de la eventualii chiriași și doar aceste sume puteau fi pretinse, neavând nici o relevanță chiria practicată în zonă.
În replică reprezentantul pârâtei a arătat că a cerut atât cât a fost calculat în expertiza contabilă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani sub nr. 997/193/din 1.06.2006 reclamanta - COM SRL B, prin reprezentantul ei legal, a chemat în judecată pârâta Societatea Mesteșugărească "" pentru ca în contradictoriu cu aceasta, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtei la restituirea valorii actualizate a prețului achitat pentru spațiul comercial situat în B, Calea Națională nr. 89,. 13 D, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 16512 din 6.10.1995 la notariatul de Stat B, suma fiind datorată ca efect al constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus prin sentința nr. 44 din 1.02.2005 a Tribunalului Botoșani.A mai pretins ca pârâta să fie obligată la restituirea taxelor pentru perfectarea actelor, a impozitului achitat pentru spațiu pe ultimii 3 ani, actualizate cu indicele de inflație, a dobânzii achitată la Credit Bank pentru împrumutul făcut pentru cumpărarea spațiului în litigiu, precum și a valorii îmbunătățirilor și amenajărilor efectuate la imobil constând în canalizare, instalație electrică trifazică și de forță, instalație gaz, centrală, instalație termoficare, amenajare terasă și chioșc metalic, amenajare birouri.
Până la achitarea sumelor arătate mai sus, reclamanta a solicitat să se instituie în favoarea sa un drept de retenție asupra spațiului în litigiu.
În motivarea cererii reclamanta arată că la data de6.10.1995cumpărat de la pârâtă prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 16512 autentificat la Notariatul de Stat spațiul comercial 14 C situat în B, Calea Națională nr. 89,. 13 D în suprafață de 59,86 mp în schimbul unui preț în sumă de 30.223.382 lei vechi. Prin încheierea nr. 1198 din 28.02.2002 reclamanta arată că și-a intabulat dreptul de proprietate asupra spațiului comercial cumpărat precum și dreptul de concesiune asupra unei suprafețe de 12,037 atribuit în baza contractului de concesiune nr. 1656 din 26.01.1999. Precizează că pentru a achiziționa acest spațiu a contractat un împrumut la Credit Bank pentrusumade 30.223.382 lei vechipentru care a plătit dobândă până la restituirea integrală a creditului. Ulterior perfectării contractului pârâta a formulat plângere penală împotriva reprezentantei sale pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals înșelăciune, delapidare, prin Decizia nr. 640/2003 a Tribunalului Botoșani, menținută prin decizia nr. 125/2004 constatându-se că spațiul a fost vândut în mod legal, că nu s-a produs nici o pagubă pârâtei și că s-a achitat prețul corect și nu unul subevaluat. Însă, arată reclamanta că la data de 15.09.1998 pârâta a promovat o acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare, acțiune care a fost admisă prin sentința nr. 44 din 1.02.2005, instanța dispunând anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.16512 din 6.10.1995 pentru lipsa consimțământului reținând în fapt buna-credință a cumpărătoarei.
In dovedirea celor susținute, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta legal citată și-a trimis reprezentant în instanță depunând întâmpinare - reconvențională prin care solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la platasumei de 481.249.320 lei vechicu titlu de daune reprezentând chiria medie practicată în zona în care se află spațiul comercial pentru perioada 1.VII.2003 - 1.VII.2006.
In dovedirea celor susținute pârâta - reclamantă a depus la dosar înscrisuri.
La termenul din28 iulie 2006prima instanță a pus în vedere reprezentantului reclamantei să-și precizeze acțiunea, iar la termenul de judecată din 13.09.2006 a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 1551Cod pr. civilă, întrucât reclamanta - pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sensul de a preciza temeiul de drept pentru 3 din cele 4 capete de cerere ale acțiunii, respectiv 1,2 și 4 și nu a indicat suma ce face obiectul litigiului pentru a se putea verifica competența și pentru a se putea stabili taxele judiciare de timbru datorate.
La data de 6 noiembrie 2006 reclamanta a arătat că valoarea spațiului în litigiu este de 1,8miliarde lei vechi, motiv pentru care instanța a pus în discuție, din oficiu, excepția de necompetență materială a Judecătoriei Botoșani.
în pronunțare asupra acestei excepții Judecătoria Botoșani, prin sentința nr. 5305 din 22 noiembrie 2006, o admite și în temeiul art. 159 al.2 rap. la art. 2 pct. 1 lit. a Cod pr. civilă, declină competența de soluționare în favoarea Tribunalului Botoșani - Secția Comercială cu motivarea că valoarea pretențiilor solicitate prin unul din capetele de cerere depășeștesuma de1miliard lei vechi.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 162/E/40/2007 din 15 ianuarie 2007.
Prin precizările depuse la filele 15-17 dosar reclamantaCOMarată că pretinde ca pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 83.115,81 RON reprezentând prețul achitat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.16512/6.10.1995, preț actualizat conform ratei inflației până la plata efectivă, restituirea la prețul actual de circulație a contravalorii îmbunătățirilor și amenajărilor efectuate în spațiul în litigiu, constând în canalizare, amenajare birouri, instalație electrică trifazică și de forță, instalație gaz, centrală termică, plata impozitului achitat în perioada 6.10.1995 - 17.05.2005, actualizat, de asemenea, din momentul plății și până la momentul restituirii precum și plata taxelor de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
Arată ca renunță la capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor bancare corespunzătoare creditului făcut pentru achiziționarea spațiului și la recunoașterea dreptului de retenție întrucât pârâta a reintrat cu forța în posesia spațiului.
Referitor la sumele pretinse de pârâtă prin cererea reconvențională s-a arătat că acestea sunt nejustificate, câtă vreme în perioada 1.VII.2003 -1.VII.2006 a stăpânit spațiul cu bună credință în baza unui contract translativ de proprietate. Confirmă că în perioada indicată spațiul a fost închiriat către FARM B însă, invocând buna - credință reclamanta consideră că este scutită a restitui fructele civile conform art. 485 Cod civil.
În situația în care această apărare va fi respinsă, reclamanta arată că este de acord să plătească pârâtei sumele efectiv încasate în ultimii trei ani cu titlu de fructe civile și nu sumele nejustificate pretinse sub forma chiriei medii practicate în zona unde este situat imobilul.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, solicitând efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea îmbunătățirilor efectuate, o expertiză contabilă precum și audierea martorului.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare arătând că din cele 5 capete de cerere ale reclamantei - pârâte precizate la termenul din 10.IV.2007 doar două urmează a fi luate în considerare și analizate de instanță, respectiv actualizarea prețului achitat la 6.10.1995 în sumă de 25.613.030 lei vechi și cheltuieli de judecată aferente prețului actualizat. taxa pe valoarea adăugată aferentă prețului, arată pârâta nu poate fi actualizată și nici pretinsă de reclamantă întrucât aceasta fiind persoană juridică și-a dedus această sumă în anul 1995.
Referitor la îmbunătățirile pretinse s-a arătat că reclamanta nu este îndreptățită să primească valoarea lor actualizată întrucât la data la care spațiul a fost dat în exploatare și folosință avea toate utilitățile necesare. Referitor la reparațiile interioare efectuate în ultimii trei ani ca și celelalte dotări s-a arătat că acestea au fost efectuate de chiriașul reclamantei astfel că aceasta nu poate pretinde contravaloarea lor.
De asemenea, s-a arătat că reclamanta nu poate pretinde restituirea impozitului întrucât această sumă a fost achitată statului în baza transferului de proprietate realizat potrivit contractului de vânzare-cumpărare la 7.11.1998, iar ulterior acestei date reclamanta a achitat impozitul în calitate de detentor precar al spațiului pe care la exploatat în interes propriu fără plata vreunei chirii.
In dovedirea celor susținute, pârâta-reclamantă a depus la dosar înscrisuri și a solicitat audierea martorilor și.
Prin sentința nr. 1039 din 2.10.2008 Tribunalul Botoșania admis în parte acțiunea reclamantei cât și cererea reconvențională formulată de pârâtă.
În consecință: a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 73.771,29 RON reprezentând valoarea actualizată până la 31.10.2007 a prețului în sumă de 26.63.036 ROL achitat la 6.10.1995, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației începând cu 1.11.2007 și până la achitarea efectivă; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.642 RON reprezentând îmbunătățiri efectuate de reclamantă spațiului în litigiu; a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 29.373 RON reprezentând fructe civile (chirii) percepute de reclamantă în perioada iulie 2003 - iulie 2006, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației începând cu data de 2.08.2008 și până la data achitării efective; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.772 RON cheltuieli de judecată după compensare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 16512 din 6.10.1995, reclamanta a plătit cu titlu de preț pentru imobilul situat în B, Calea Națională nr. 89,. 13 D suma de 25.613.036 lei vechi, iar valoarea actualizată la zi este, potrivit expertizei, 73.771,29 RON, sumă pe care o datorează pârâta reclamantei ca o consecință a aplicării sancțiunii nulității actului executat, respectiv desființarea retroactivă a actului și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului anulat.
În privința îmbunătățirilor a reținut instanța de fond că, sunt datorate doar cheltuielile efectuate cu lucrările de racordare la rețeaua de gaze naturale și montarea centralei electrice în valoare de 5.642 RON,restul lucrărilor efectuate la imobil reprezintă îmbunătățiri executate în perioada aprilie 1994-aprilie 1995, când raporturile dintre părți se derulau în baza contractului de asociere și care au fost avute în vedere la determinarea prețului imobilului înstrăinat.
Cât privește sumele achitate cu titlu de impozit clădiri și taxe notariale, s-a reținut că nu s-a solicitat determinarea lor prin expertiză.
Față de cererea reconvențională s-a reținut că, reclamanta datorează pârâtei fructele civile (chiriile) efectiv încasate, începând cu data de 1.VII.2003 și până la 1.VII.2006, aplicare a disp. art. 487 Cod civil, în conformitate cu care buna credință a posesorului încetează din momentul cunoașterii viciilor titlului aflat la baza posesiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâta Societatea Mesteșugărească "" B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul a formulat în esență două critici: greșita respingere a excepției lipsei procedurii concilierii prealabile prev. de art. 7201Cod pr. civilă și obligarea reclamantei, în mod eronat, la plata doar a chiriei efectiv încasate, în ciuda faptului că, în concordanță cu disp. art. 485, 486, 487 Cod civil, fructele civile - chiriile - se percep de proprietarul spațiului revendicat, la nivelul chiriei medii din zona în care se află, așa cum dealtfel expertul, în mod legal a calculat ca ridicându-se la suma de 93.335 lei.
În drept a invocat disp. art. 296 Cod pr. civilă, art. 7201Cod pr. civilă și art. 485 - 487 Cod civil.
Prin întâmpinare, reclamanta - COM SRL Bas olicitat respingerea apelului ca nefondat.
A arătat că, litigiul ce face obiectul cauzei de față este urmarea constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 16512 din 6.10.1995, în dosarul nr. 4643/E/2004 al Tribunalului Botoșani, astfel încât scopul și finalitatea procedurii concilierii prealabile prev. de art. 7201Cod pr. civilă, de a oferi posibilitatea părților de a cunoaște natura juridică a potențialului conflict și probele ce s-ar putea invoca, a fost atinsă, așa încât în mod just excepția prematurității cererii de chemare în judecată a fost respinsă de către instanța de fond.
Cât privește al doilea motiv de apel, a arătat că, noțiunea de fructe civile are în vedere în accepțiunea art. 485 - 487 cod civil doar eventualele chirii pe care le-a încasat efectiv de la eventualii chiriași și doar aceste sume puteau fi pretinse, neavând nici o relevanță chiria practicată în zonă.
Analizând hotărârea apelată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în apel, Curtea constată neîntemeiat apelul pârâtei.
Potrivit art. 7201Cod pr. civilă "În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte."
Dispozițiile imperative ale art. 7201Cod pr. civilă citat mai sus se impune a fi interpretate teleologic în vederea stabilirii scopului urmărit de legiuitor prin instituirea lui, respectiv acela de a se soluționa rapid neînțelegerile dintre comercianți fără a apela la procedura judiciară, mai complexă și mai lentă și degrevarea activității instanțelor judecătorești.
În speță, cererile ce fac obiectul analizei instanței sunt urmarea constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare 16512 din 6.10.1995 în dosarul nr. 4643/E/2004, în cadrul restabilirii situației anterioare încheierii contractului, așa încât părțile, cu ocazia judecății anterioare și-au putut cunoaște reciproc pretențiile și mijloacele de probă în susținerea acestora.
Pe de altă parte, acțiunea inițială a fost introdusă la data de 1.06.2006, iar excepția prematurității cererii de chemare în judecată a fost invocată doar la data de 21.06.2007, după mai mult de 1 an, când rațiunea acestei proceduri evident nu mai exista și deci nici scopul acesteia, respectiv soluționarea rapidă a neînțelegerilor dintre părți, nu mai putea fi atins.
Admiterea excepției în situația dată ar fi fost dovada unui formalism excesiv și nefundamentat al instanței, soluția de respingere fiind legală și temeinică.
Pentru aceste argumente, primul motiv de apel este în opinia instanței de apel, neîntemeiat.
Cât privește cea de-a doua critică formulată în apel, deasemeni este neîntemeiată.
Potrivit art. 485 Cod civil "posesorul nu câștigă proprietatea fructelor decât când posedă cu bună-credință".
Așadar, dacă posesorul este de bună-credință el dobândește, în proprietate, fructele bunului posedat.
Noțiunea de posesor de bună-credință este definită de art. 486 Cod civil care prevede că, "posesorul este de bună-credință când posedă ca proprietar, în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute".
Rezultă că, buna-credință trebuie să existe la momentul dobândirii bunului cât și la momentul fiecărei perceperi a fructelor.
Însă, art. 487 Cod civil stipulează că "buna-credință încetează din momentul cunoașterii viciilor titlului".
De urmare, de la data introducerii cererii în justiție buna-credință se socotește încetată, chiar dacă acesta ar continua să creadă că proprietarul a pornit acțiunea împotriva sa fără drept.
În speță acțiunea pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare a fost introdusă la 15.09.1998, astfel că de la acel moment se poate aprecia, așa cum dealtfel just a reținut și instanța de fond, că buna-credință a reclamantei a încetat, aceasta fiind ținută a restitui fructele percepute.
Cererea reconvențională pentru restituirea fructelor civile (chiriile) vizează perioada 1.VII.2003 - 1.VII.2006.
Noțiunea de fructe civile are însă în vedere în accepțiunea art. 485-487 Cod civil doar fructele efectiv percepute, respectiv chiriile efectiv încasate, de la chiriașii spațiului, nicidecum nivelul mediu al chiriei pe piața imobiliară pentru un spațiu comercial.
Față de aceste aspecte,Curteaapreciază că, în conformitate cu probatoriul administrat (raport de expertiză), în mod just reclamanta a fost obligată la plata către pârâtă a sumei de 29.373 RON reprezentând fructe civile (chirii) percepute de reclamantă pentru perioada iulie 2003 - iulie 2006.
Pentru cele ce preced,Curtea,constată legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, va respinge ca nefondat apelul pârâtei Societatea Mesteșugărească ""
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat depârâta Societatea Mesteșugărească "", cu sediul în municipiul B, str. - nr. 9, -.1, etaj IV, județul Bîmpotriva sentinței nr. 1039 din 02.10.2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani- secția comercială, contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cupârâta intimată - COM SRL
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 06 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud.
Ex.5
22.04.2009
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Galan Marius
