Spete pretentii comerciale. Decizia 472/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:472
Sedința publică din 18 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Ana Maria
GREFIER -
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurentele pârâte - SRL B și - S Franța, împotriva încheierii de ședință de la data de 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentele pârâte prin avocat cu împuterniciri avocațiale depuse la filele 2 și 3 dosar, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar, întâmpinare formulată de intimata reclamantă, în formă ilizibilă.
Recurentele prin apărător, precizează, la cererea instanței, că prin contractul de tranzacție depus la fond, - SRL a renunțat la dreptul dedus judecății, după care, învederează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul recurentelor pe cererea de recurs.
Recurentele prin apărător, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea dosarului pentru continuarea judecății.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față;
Prin încheierea de ședință de la data de 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în temeiul articolului 1551Cod procedură civilă s-a suspendat judecarea cauzei formulată de reclamanta - SRL T, în contradictoriu cu pârâtele -
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs pârâtele - SRL B și - S, criticând-o pentru următoarele motive:
Instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică cu încălcarea dispozițiilor articolului 129 și art. 1551civ.Cod Penal, atunci când a dispus măsura suspendării judecării cauzei formulate de reclamanta se SRL, motivând faptul că reclamanta nu s-ar fi conformat dispozițiilor instanței, aceasta aflându-se in imposibilitatea de a se pronunța cu privire la cererea de renunțare a reclamantei la dreptul pretins.
Instanta a fost investita de către intimata-reclamantă cu cerere de chemare în judecată având ca obiect pretenții, solicitându-se instanței obligarea recurentelor-pârâte la plata sumei de 346.532,8 lei + TVA, reprezentând prejudicii și totodată obligarea acestora la respectarea obligațiilor asumate prin Procesul-verbal nr.107/21.06.07.
Atât anterior învestirii instanței de către reclamantă cu cererea de chemare în judecată, cât si ulterior, între părțile aflate în litigiu - L și S, pe de o parte și - SERV COM SRL de cealaltă parte, s-au purtat discuții, dovadă stând Procesele-verbale de Conciliere aflate la dosarul cauzei.
Părțile au reușit să ajungă la o înțelegere abia după declanșarea procesului de către intimata reclamantă, această înțelegere îmbrăcând forma unui Contract de tranzacție încheiat între părțile în litigiu în data de 10.04.2008 și depus la dosarul cauzei.
Contractul de tranzacție reprezintă concesiile reciproce pe care părțile și le-au făcut, voința lor fiind aceea de a pune capăt unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului București Secția A VI A Comercială, sens în care la art. 2.1.2 din Contractul de tranzacție, intimata-reclamantă a declarat, în temeiul art. 247 civ.Cod Penal, că renunță la dreptul subiectiv dedus judecății.
Dintr-o eroare materiala intimata-reclamantă a adresat instanței, ulterior depunerii Contractului de Tranzacție la dosarul cauzei, solicitarea de a se lua act de renunțarea la judecata cererii, și nu la însuși dreptul pretins.
Având în vedere că intimata-reclamantă declarase în Contract faptul ca renunță la dreptul dedus judecății și nu la judecarea cauzei, față de acest aspect instanța prin Încheierea de ședința din data de 05.05.2008 a dispus emiterea unei Adrese către - SRL prin care solicita intimatei -reclamante,rugămintea de a preciza dacă prin cererea înaintată instanței la data de 02.05.2008 înțelege să renunte la judecată în contradictoriu cu pârâtele potrivit art. 246 civ.Cod Penal sau la însuși dreptul pretins potrivit art. 247 proc.civ.
La termenul din data de 19.05.2008 față de împrejurarea că răspunsul solicitat de instanță nu a fost comunicat de către intimata reclamantă, instanța a dispus revenirea cu adresă.
Pentru termenul de judecată din data de 16.06.2008 intimata-reclamantă s-a conformat dispozițiilor instanței dispuse prin încheierea din 05.05.2008, depunând la dosarul cauzei prin fax cererea precizatoare în care se arată că în temeiul art. 247 civ.Cod Penal renunță la însuși dreptul pretins, conform mențiunilor din Contractul de tranzacție nr. 17/10.04.2008, depus la dosarul cauzei de fond în original.
Ignorând aducerea la îndeplinirea de către intimata-reclamanta a dispozițiilor stabilite, instanța prin Încheierea de ședință din data de 16.06.2008 a dispus suspendarea cauzei, deși în raport de situația existenta la momentul suspendării măsura nu se justifica nefiind îndeplinite condițiile art. 1551.
Potrivit art. 1551instanța poate suspenda judecata când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecații".
Instanța de judecată nu putea dispune suspendarea cauzei în temeiul art.1551, decât după ce se pune în vedere reclamantului îndeplinirea unor cerințe și acesta nu s-ar fi conformat.
In raport de speța dedusă judecății, consideră că instanța a dispus în mod neîntemeiat suspendarea cauzei, deși intimata-reclamantă își îndeplinise obligațiile astfel cum fuseseră stabilite de instanța de judecată, făcând-se astfel o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1551civ.Cod Penal
Mai mult decât aspectele reliefate anterior, Încheierea pronunțată în data de 16.06.2008 de Tribunalul București, Secția a VI -a Comercială în dosarul nr.3909.2./3/2.0.0.7 este rezultatul încălcării principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil: oralitate, contradictorialitate, rolul activ al judecătorului învestit cu soluționarea cauzei.
Astfel cum se poate constata din practicaua încheierii de ședință din data de 16.06.2008, procedura de citare a fost legal îndeplinită pentru acest termen, prezentându-se în ședință doar apărătoarea recurentelor - pârâte căreia i-a fost acordat cuvântul pe fondul cauzei.
I-a fost solicitată instantei, atât de către apărătoarea pârâtelor, prezentă în ședintă, cât și de intimata reclamantă, prin cererea precizatoare, să ia act de renunțarea la dreptul subiectiv pretins făcând aplicarea dispozițiilor art. 247 civ.Cod Penal.
Deși a considerat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare, după ce i-a fost acordat cuvântul pe fondul cauzei reprezentantei pârâtelor, instanța s-a pronunțat printr-o încheiere de ședință asupra unui incident proceduraI apărut fără a pune în discuția părților acest lucru, fără a da posibilitatea părților să-și exprime un punct de vedere asupra acestui incident.
Instanța învestită cu soluționarea cauzei a încălcat astfel dispozițiile art.129 alin. 4 pr.civ. care prevăd în mod expres că "judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părților orice împrejurare de fapt ori de drept chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Astfel, atunci când a constatat după închiderea dezbaterilor, că reclamantul nu a îndeplinit dispozițiile instanței, atât în virtutea rolului activ, dar mai ales pentru respectarea principiului contradictorialității, instanța era obligată să repună pricina pe rol pentru a da posibilitatea părților să-și exprime punctul de vedere asupra problemei puse în discuție de judecător.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI -a Comerciala în dosarul nr- și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu urmează a respinge recursul ca nefondat,pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din 15.05.2008, instanța de fond a dispus emiterea unei adrese către reclamanta - SRL prin care să precizeze dacă prin cererea adresată instanței la 2.05.2008 s-a renunțat la judecată potrivit articolului 246 Cod procedură civilă sau la însuși dreptul pretins conform articolului 247 Cod procedură civilă.
În ședința din5.05.2008, părțile au depus un contract de tranzacție înregistrat la - SRL sub nr. 17/10.04.2008, prin care la pct. 2.1.2.1. - SRL renunța la însuși dreptul subiectiv supus judecății conform articolului 247 Cod procedură civilă, iar prin cererea depusă în instanță aceeași societate a solicitat renunțarea la judecată conform articolului 246 Cod procedură civilă.
Cauza a fost înaintată la 19.05.2008 însă, cum reclamanta nu a precizat dacă înțelege să renunțe la judecată sau la dreptul pretins, s-a acordat un nou termen la 16.06.2008 revenindu-se cu adresă către reclamantă.
În ședința din 16.06.2008 reclamanta a depus prin biroul registratură o cerere precizatoare în xerocopie în sensul că renunță la însăși dreptul pretins,conform mențiunilor din contractul de tranzacție 17/10.04.2008, cu excepția dreptului de garanție asupra foliei,așa cum este menționat la pct. 2.2.2. din același contract, în timp ce pârâtele au solicitat să se ia act de renunțarea reclamantei la însăși dreptul pretins,conform articolului 247 Cod procedură civilă.
Renunțarea la judecată este un act individual de dispoziție care provine de la reclamant și trebuie să aibă, la momentul renunțării, capacitatea de a dispune.
În cauză renunțarea la judecată s-a făcut prin depunerea unei cereri precizatoare în xerocopie, prin registratură și nu prin reprezentant convențional în sensul unei procuri speciale, sau de reprezentantul legal autorizat de organul competent.
Așadar, cererea precizatoare de renunțare la judecata depusă în xerocopie nu are valoarea unui act de dispoziție care provine de la reclamant și ca atare în mod corect instanța de fond a suspendat cauza în temeiul articolului 1551Cod procedură civilă mai ales că în cauză s-au acordat mai multe termen pentru lămurirea acestei situații.
Manifestarea de voință în sensul de renunțare la judecată reprezintă o desistare, deci un act de dispoziție din partea titularului dreptului care trebuie să rezulte cu claritate din cererea scrisă semnată și ștampilată de reprezentantul legal, ea neputând fi depusă în xerocopie, necertificată cu originalul.
Față de aceste împrejurări în cauză nu sunt îndeplinite condițiile articolului 304 pct. 5 Cod procedură civilă coroborat cu articolul 3041Cod procedură civilă și, ca o consecință, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentele pârâte - SRL B și - S Franța, împotriva încheierii de ședință de la data de 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./16.04.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Minodora Condoiu, Ana Maria
