Spete pretentii comerciale. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 684/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.476
Ședința publică de la 16.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta - SRL, în contradictoriu cu intimatele BCR ASIGURĂRI SA - SUCURSALA MUNICIPIULUI B și BCR LEASING SA, împotriva sentinței comerciale nr.840/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 26.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 2.11.2009, apoi la 9.11.2009 și apoi la 16.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 840/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale a reclamantei - SRL, cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei BCR ASIGURĂRI SA - SUCURSALA MUNICIPIULUI B la plata sumei de 67.449 Euro reprezentând despăgubiri civile conform poliței de asigurare facultativă a autovehiculelor - nr.- și în consecință s-a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
De asemenea instanța a dispus respingerea cererii reclamantei de chemare în judecată a intervenientei BCR LEASING SA și obligarea reclamantei la plata sumei de 10.467,20 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta - SRL a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei BCR ASIGURĂRI SA la plata sumei de 67.449 Euro reprezentând despăgubiri civile decurgând dintr-o poliță de asigurare facultativă a autoturismului marca, obligarea la plata dobânzii legale conform Ordonanței de Guvern nr. 9/2000, calculată începând cu data introducerii acțiunii ți până la data restituirii efective a întregului debit precum și să se constate nulitatea art.6.22 din condițiile generale de asigurare invocate de pârâtă cu titlu de cauză de excludere a plății decurgând din dosarul de daună -/MB/6207/05 (cu privire la capătul de cerere privind nulitatea acestei clauze, reclamanta a renunțat pe parcursul judecății, instanța luând act de această renunțare).
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că la data de 27.05.2005, aflându-se la volanul autoturismului marca 3,2i cu nr. de înmatriculare B -28547-06/12, administratorul societății a oprit autoturismul pe- sector 2 în fața unui magazin pentru a cumpăra unele produse. imediat după ce a plătit cumpărăturile și s-a întors spre autoturism, a constatat lipsa acestuia, anunțând imediat poliția despre situația dispariției autoturismului și formulând plângere penală înregistrată sub nr. -/30.05.2005.
După 1 an de la producerea evenimentului asigurat, pârâta a comunicat societății de leasing BCR LEASING SA, faptul că societatea de asigurare ar fi exonerată de plata despăgubirilor conform art.6.26 din condițiile generale privind asigurarea facultativă.
Referitor la lipsa excepției calității procesuale active a reclamantei, tribunalul a reținut că pretențiile reclamantei decurg din polița de asigurare CASCO seria - nr.- încheiată între pârâta BCR ASIGURĂRI SA (în calitate de asigurator) și BCR LEASING SA (în calitate de asigurat și beneficiar al poliței). Față de principiul relativității efectelor actelor juridice reglementat de dispozițiile art. 969 alin 1 și 973 din Codul civil, tribunalul a apreciat că prin încheierea acestei polițe nu s-a născut nici un drept subiectiv în patrimoniul reclamantei, aceasta fiind utilizatorul bunului dat în leasing și pe cale de consecință nici obligația corelativă a pârâtei de a plăti despăgubiri reclamantei în situația procedurii evenimentului asigurat.
Faptul că în polița de asigurare CASCO apare menționată și reclamanta, în calitate de utilizator, nu este de natură a-i conferi acesteia dreptul de a solicita plata indemnizației de asigurare, întrucât acest drept revine doar beneficiarului asigurării. Nici faptul că acest contract a fost încheiat ca o consecință a încheierii contractului de leasing financiar sau că asiguratul BCR Leasing ar fi arătat că își însușește acțiunea reclamantei, nu este de natură că confere reclamantei dreptul de a solicita plata indemnizației, câtă vreme cele două contacte sunt diferite, dau naștere la drepturi și obligații diferite, iar contractul de leasing nu este opozabil pârâtei.
În ce privește cererea reclamantei de chemare în judecată a intervenientei BCR LEASING SA, în baza art. 57-59 din Codul d e procedură civilă, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată deoarece potrivit art. 6.22 nu se acordă despăgubiri atunci când ușile autoturismului nu au fost încuiate, iar potrivit art. 6.26.2 este prevăzută drept cauză de4 excludere situația în care a avut furtul total. Reținând astfel că sunt pe deplin întrunite condițiile din cauzele de excludere menționate mai sus, tribunalul a respins cererea de intervenție forțată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului se susține că sentința apelată este lovită de nulitate fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin.4 și 6, art. 261 alin.1 pct.5 din Codul d e procedură civilă, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra nulității clauzei contractuale cuprinsă în art. 6.22 din polița de asigurare, instanța mărginindu-se pur și simplu să menționeze ce prevede art. 6.22, omițând să statueze dacă acest articol leagă sau nu părțile prin forța sa obligatorie în condițiile nesemnării paginii în care este inserat.
În al doilea rând, susține apelanta, excepția lipsei calități procesuale active a fost soluționată greșit deoarece instanța a reținut doar împrejurarea că reclamanta nu deține un drept la despăgubiri, fără să facă vreo referire la existența exclusivă a unui interes pe care aceasta își întemeiază cererea.
Apelanta invocă disp. art 21 din Constituție potrivit cu care orice persoană are dreptul de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime. Legitimarea procesuală a reclamantei bazată pe un interes, susține aceasta a fost motivată și în fața primei instanțe (fila 198 pct.2.1 paragraf 3 din dosarul tribunalului), iar tribunalul nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.
Apelanta susține că are un interes în promovarea cererii de chemare în judecată, care justifică și calitatea sa procesuală, deoarece art.3.22 din contractul de leasing prevede că despăgubirea încasată de la asigurator se distribuie între Leasing și reclamanta - SRL.
Or, în condițiile în care BCR LEASING SA nu a promovat acțiune, iar neglijența sa în executarea contractului de leasing încheiat cu reclamanta transpare din chiar poziția sa procesuală, demersul procesual efectuat de reclamantă era justificat de interesul său care conduce la concluzia existenței calității procesuale active a sa.
În al treilea rând apelanta susține că și fondul cauzei a fost soluționat greșit deoarece lipsa semnăturii de pe pagina în care se află inserată clauza cuprinsă în art.6.22 conducea la concluzia că o atare clauză nu face parte din acordul contractual (acesta fiind și motivul pentru care reclamanta a renunțat a mai solicita anularea sa).
Pentru aceste motive, apelanta solicită admiterea apelului, anularea sentinței și reținerea cauzei spre soluționare.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate de apelant, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că apelul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
În ce privește critica referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, aceasta este fondată, reclamanta justificând legitimarea procesuală activă în introducerea cererii de chemare în judecată.
Astfel, Curtea reține că pentru formularea acțiunii civile este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: afirmarea unui drept, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.
În cauza de față, reclamanta în calitate de utilizator al autoturismului ce a făcut obiectul poliței de asigurare facultativă tip CASCO încheiat între locatorul BCR Leasing SA și BCR Asigurări SA, pretinde obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri decurgând din producerea evenimentului asigurat, iar legitimarea sa procesuală activă este dată de interesul acesteia de a se obține despăgubirile de către locator în condițiile contractului de asigurare.
Interesul reclamantei rezultă din clauza cuprinsă în contractul de leasing încheiat între reclamantă și intervenienta forțată BCR Leasing SA, nr.14631/15.12.2004 (filele 87-90 din dosarul tribunalului).
Așa cum susține și apelanta, potrivit contractului de leasing (art. 3.22 - fila 88 verso din dosarul tribunalului) "În caz de furt sau daună totală [] despăgubirile ce vor fi achitate de către societatea de asigurare, în cazul furtului sau distrugerii totale a bunului vor fi încasate de locator și vor fi distribuite" între locator și utilizator.
Această clauză contractuală conduce la existența unui interes al reclamantei în calitatea sa de utilizator al autoturismului deținut în temeiul contratului de leasing, interes ce se dovedește a fi legitim, născut și actual, personal și direct, astfel că acesta este suficient pentru legitimarea procesuală activă în cauza de față.
Mai mult decât atât, în condițiile particulare rezultate din atitudinea locatorului BCR Leasing SA, în cauza de față, respectiv în condițiile pasivității acestuia în raporturile cu societatea de asigurare, cadrul procesual conturat de reclamantă prin cererea de intervenție forțată a însuși locatorului, conduce la concluzia că reclamanta nu ar avea o altă modalitate procedurală de a-și realiza interesul legitim. Reținând astfel că prin modul cum a soluționat tribunalul excepția s-ar îngrădi liberul acces la justiție al reclamantei, în condițiile în care interesul său de a-și valorifica dreptul la despăgubiri decurgând din executarea contractului de asigurare între pârâtă și intervenienta forțată, nu poate fi contestat, Curtea apreciază că se impune admiterea apelului și desființarea hotărârii.
De aceea, în condițiile speciale și atipice ale cauzei de față, interpretarea principiului relativității efectelor contractului (art. 973 din Codul civil), nu trebuie făcută restrictiv, cu atât mai mult cu cât polița de asigurare facultativă pe care se întemeiată în principal cererea de chemare în judecată, este încheiată și cu reclamanta, care astfel nu poate fi considerată un terț veritabil de contract, cm consideră tribunalul, chiar pârâta și intervenienta forțată recunoscându-i calitatea de persoană interesată utilizatorului. În caz contrar, nu se explică inserarea în conținutul poliție de asigurare a datelor de identificare ale utilizatorului, precum și semnătura reprezentantului acestuia (fila 10 din dosarul tribunalului).
Pentru aceasta, Curtea mai are în vedere și faptul că tribunalul nu s-a pronunțat asupra susținerilor reclamantei cu privire la inopozabilitatea față de aceasta a clauzei cuprinsă în art. 6.22 din condițiile generale de asigurare invocate de pârâtă ca și cauză exoneratoare de plată a despăgubirii, în soluționarea cererii de intervenție forțată formulată de reclamantă împotriva BCR LEASING SA.
Împrejurarea că reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind nulitatea acestei clauze, tocmai pe considerentul că nefiindu-i opozabilă, nu ar avea interes să solicite nulitatea sa, nu înlătura obligația instanței prevăzută de art.261 pct.5 din Codul d e procedură civilă, de a se pronunța asupra tuturor apărărilor invocate de părți, mai ales că aceasta era esențială în soluționarea cererii de intervenție forțată.
Având în vedere astfel dispozițiile art. 296 Codul d e procedură civilă și art. 297 alin.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite apelul, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - SRL, cu sediul ales în B,-,. 2 sector 4, în contradictoriu cu intimatele BCR ASIGURĂRI SA - SUCURSALA MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-,. 102 sector 5 și BCR LEASING SA, cu sediul în B, A I, nr. 8,. 17 sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.840/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanță.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 16.11.2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
.
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
