Spete pretentii comerciale. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
]Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 49
Ședința publică de la 27 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
Grefier -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2008, consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie privind judecarea apelurilor declarate de apelanții-reclamanți și și apelanta-pârâtă SA M-Exploatarea Teritorială M, împotriva Sentinței nr.3957 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- (nr.format vechi 4951/COM/2006), în contradictoriu cu intimatele pârâte SC SUD SA B - SUCURSALA C, SC SA B, SA M, 2 SA - SUCURSALA DE TRANSPORT gaze M - REGIONALA C și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE B.
Deliberând,
CURTEA:
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința nr. 3957/12 septembrie 2007, pronunțată în dos. nr- (nr. format vechi 4951/COM/2006), Tribunalul Dolj - Secția Comercială a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC SUD SA B, SC SA B, - SA M; a respins acțiunea precizată formulată de reclamanții și ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală activă; a respins cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta SC - SA M; a admis în parte acțiunea precizată la data de 6 iunie 2007 de reclamanți față de pârâtele SC - SA M și SC 2 SA - Sucursala Transport Gaze M - Regionala C; a obligat în solidar pârâtele SC - SA M și SC - 2 SA - Sucursala Transport Gaze M - Regionala C la plata sumei de 5.000 RON reprezentând c/val lipsă de folosință aferentă perioadei 17 septembrie 2005 până la 06 iunie 2007 și la plata sumei de 500 lei lunar reprezentând c/val lipsă folosință teren începând cu data de 7 iunie 2007 către reclamanți; a respins capătul de cerere privind obligația de a face și s-a luat act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere că din concluziile raportului de expertiză tehnică topometrică întocmit în cauză de expert rezultă că terenul proprietatea reclamanților este traversat de conducta de gaze care aparține pârâtelor SC - SA M și SC - 2 SA - Sucursala Transport Gaze M - Regionala C, iar din suprafața totală de 926,50 mp, 274 mp sunt ocupați de zona de siguranță pe care nu se poate construi nimic.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a pârâtelor SC SUD SA B, SC SA B, - SA M s-a constatat că din probele administrate în cauză că conductele de gaze aparțin pârâtelor SC - SA M și SC - 2 SA - Sucursala Transport Gaze M - Regionala C, astfel încât acestea nu au calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește precizarea cererii depusă de către reclamant la data de 6 iunie 2007, instanța de fond a constatat că aceasta nu reprezintă o modificare a acțiunii, ci numai o mărire a obiectului pretențiilor, în sensul că s-a solicitat pe lângă plata sumei de 5 000 lei cu titlu de despăgubire și plata unei indemnizații lunare de 500 lei reprezentând c/val lipsei de folosință a terenului, motiv pentru care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității cererii invocată prin notele scrise de către pârâta SC - SA
Pe fondul cauzei s-a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată numai cu privire la petitul privind pretențiile întrucât s-a avut în vedere că reclamanții nu aveau posibilitatea să afle de existența conductei de gaze ce traversează terenul acestora, fapt dovedit chiar de către pârâte, care prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei arată că amplasamentul conductei de gaze este secret, informațiile referitoare la acestea constituind secret de serviciu.
De asemenea, și din concluziile raportului de expertiză rezultă în mod cert reclamanții au fost prejudiciați în exercitarea atribuțiilor dreptului de proprietate, astfel încât aceștia au fost prejudiciați în normala folosință a terenului, iar pretențiile privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 5000 lei reprezentând c/val lipsei de folosință aferentă perioadei 17 septembrie 2005, când reclamanții au devenit proprietarii terenului în baza actului de partaj voluntar, până la data de 6 iunie 2007, când și-au precizat acțiunea și la plata sumei reprezentând c/val lipsei de folosință a terenului începând cu data de 7 iunie 2007.
Cererea privind arătarea titularului dreptului de proprietate a fost respinsă întrucât pârâta SC - SA M nu și-a dovedit-o cu înscrisuri.
Petitul de cerere privind obligarea pârâtelor la ridicarea conductelor a fost respins întrucât conducta de gaze face parte din domeniul public al statului, iar potrivit art. 11 din Legea nr.213/1998 sunt inalienabile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții și și pârâta SA M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel reclamanți și au invocat, în esență, faptul că instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei SA M la ridicarea conductelor ce traversează proprietatea acestora cu motivarea că această conductă de gaz face parte din domeniul public al statului și este inalienabilă, imprescriptibilă și insesizabilă, în condițiile în care cererea formulată vizează obligarea pârâtei la ridicarea conductei ce brăzdează terenul, fără constatarea unui drept real cu privire la conductă, astfel încât cererea este admisibilă.
De asemenea, s-a mai criticat faptul că în hotărârea atacată se menționează că această conductă face parte din domeniul public al statului, însă la dosarul cauzei nu există vreo dovadă certă în acest sens.
Cu privire la suma de 5.000 lei acordată cu titlu de despăgubiri, apelanții reclamanți consideră că aceasta este mult sub valoarea prejudiciului suferit, în acțiunea introductivă această sumă reprezintă doar o evaluare provizorie în vederea satisfacerii timbrajului, urmând ca ulterior să fie stabilită de raportul de expertiză întocmit în cauză, care însă nu răspunde obiectivelor stabilite de către instanță și nici obiecțiunilor formulate.
Apelanții reclamanți mai critică faptul că expertul desemnat în cauză trebuia să aibă în vedere la stabilirea prejudiciului nu înființarea unei ciupercării, ci faptul că terenul se află situat în intravilanul localității, iar prin amplasarea conductelor de gaze, care traversează terenul, se limitează posibilitatea folosirii acestuia, astfel încât prejudiciul suferit este mult mai mare decât cel reținut de instanță, în condițiile în care terenul se află într-o zonă comercială, în imediata vecinătate a magazinul.
Apelanta pârâtă SA Mai nvocat în motivele de apel faptul că instanța de fond a pronunțat sentința fără a lua în considerare cadrul legal stabilit prin legea specială, Legea gazelor nr.351/2004, modificată, care la art. 86 și următoarele precizează că în calitatea sa de concesionar, pârâta beneficiază de dreptul de uz și servitute legală asupra terenurilor și bunurilor proprietatea privată a terților, iar potrivit art. 90, exercițiul dreptului de uz și de servitute se realizează cu titlu gratuit pe toată durata de existență a conductei.
S-a mai invocat că instanța de fond în judecarea cauzei a făcut abstracție de prevederile art. 44 alin. 1 teza a doua, art. 44 alin. 7 și art. 136 alin.5 din Constituția României și a reținut că în cauză sunt incidente numai dispozițiile art.480 din Codul Civil și nu s-a avut în vedere că serviciul de transport al gazelor naturale, concesionat SA M este, conform art. 21 din Legea nr.351/2004 modificată, serviciu de interes public național, activitatea de transport servind unui scop de interes general, iar prin Legea organică (Legea gazelor) au fost statuate anumite îngrădiri ale dreptului de proprietate care sunt în concordanță cu prevederile Constituției și jurisprudența CEDO.
Instanța de fond a acordat reclamanților despăgubiri pentru lipsa de folosință, în condițiile în care expertiza tehnică dispusă în cauză nu a răspuns obiectivelor stabilite în sensul în care nu s-a evaluat și nu s-a stabilit prejudiciul cauzat reclamanților și nici nu s-a clarificat câte conducte traversează proprietatea acestora, iar instanța a respins cererea prin care s-a solicitat refacerea sau completarea expertizei.
Apelanta pârâtă a mai invocat faptul că acțiunea reclamanților este nedovedită față de SA M pentru că nu s-au demonstrat condițiile generale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și legătura dintre faptă și prejudicii. Pârâta SA consideră că instanța de fond a făcut o gravă confuzie în imposibilitatea de comunicare a hărților, însă nu s-a avut în vedere că orice persoană care justifică un interes poate cunoaște dacă proprietatea sa este sau nu traversată de conducte magistrale subterane. În cauză, reclamanții nu au demonstrat faptul că au încercat să obțină aceste informații anterior cumpărării terenului, cumpărând un teren afectat de o servitute legală și gratuită, astfel încât nu se pot prevala de propria culpă.
Cu privire la excepția tardivității cererii, arată că instanța de fond nu a avut în vedere că prin precizarea depusă la data de 06 iunie 2007, reclamanții nu și-au majorat câtimea pretențiilor, ci au un capăt de cerere nou, prin care au solicitat obligarea pârâtei la o prestație lunară succesivă, reprezintă de fapt o chirie.
Un ultim motiv de apel îl reprezintă faptul că cererea intimaților reclamanți privind introducerea în cauză a SA M nu este legală și nu este în conformitate cu dispozițiile art. 57 alin.1 proc. civ. potrivit căruia oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul, însă, în cauză pârâta nu poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamanții.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 30 ianuarie 2008 apelanta pârâtă SA Mac erut respingerea apelului formulat de apelanții reclamanți ca fiind neîntemeiat cu motivarea că în mod nejustificat aceștia susțin că pârâta este proprietara conductei magistrale care traversează terenul, ignorând faptul că această conductă este proprietate publică de stat, iar societatea este doar concesionarul din domeniu, conform nr.HG668/20 iunie 2002. Și susținerea apelanților reclamanți privind faptul că instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea la ridicarea conductei este neîntemeiată în condițiile în care s-a avut ca fundament legislația de specialitate, acte normative care nu sunt abrogate, conform cărora Sistemul Național de Transport din care face parte și această conductă aparține domeniului public și în consecință nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, astfel încât instanța de fond a apreciat în mod corect a respins acest capăt de cerere.
Referitor la susținerile privind posibilitatea realizării de construcții de orice fel în zona de siguranță a conductelor de gaze, solicită a se avea în vedere că această conductă a fost amplasată pe terenul reclamaților înainte ca aceștia să devină proprietari și a fost respectată legislația în vigoare la data realizării acestei investiții, astfel încât transmiterea dreptului de proprietate s-a făcut cu această sarcină, care are caracter accesoriu și opozabilitateerga omnes.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a hotărârii apelate Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanții și au chemat in judecată pe pârâții SC SUD SA B-Sucursala C, SC SA B și - SA M solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 5.000 RON ce reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit de ca urmare a faptului ca unele conducte de transport aparținând pârâților traversează terenul proprietatea acestora situat în comuna, Jud.D, tarlaua nr.12, parcela nr. 184/24, în suprafață exclusivă de 926,5 mp, având următorii vecini: la nord-vest și, la nord-est drum de acces în indiviziune, la sud-est și la sud-vest SC Sa C, precum și teren în suprafață indiviză de 85 mp. Suma de 5.000 RON reprezintă o evaluare provizorie în vederea timbrării, urmând să se precizeze cuantumul pretențiilor în funcție de concluziile raportului de expertiză.
Ulterior, la 27 septembrie 2006, 28 martie 2007 și respectiv 6 iunie 2007 reclamanții și-au precizat cererea arătând că înțeleg să solicite în principal, ca pârâții să fie obligați să-și ridice conductele ce traversează terenul. Totodată au arătat că își mențin capătul de cerere în pretenții din acțiunea introductivă. Au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a SA M și a Regionalei C, motivat de faptul că potrivit procesului verbal întocmit de expertul desemnat în cauză conductele ce traversează terenul în litigiu aparțin acestor societăți. S-a cerut obligarea pârâtelor și la plata unei indemnizații lunare de 500RON care reprezintă c/v lipsei de folosință în ceea ce privește utilizarea normală a terenului.
În drept s-au invocat prevederile art.480 și urm. art.998-999 civ. și dispozițiile Legii nr. 238/2004 privind petrolul.
Conform art.480 civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Conform art. 998 civ. "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara" iar art. 999 civ. prevede: "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa".
În speță, reclamanții au invocat că sunt proprietarii terenului situat în comuna, Jud.D, tarlaua nr.12, parcela nr. 184/24, în suprafață exclusivă de 926,5 mp, pentru care posedă titlu de proprietate constând în "act de partaj voluntar" autentificat sub nr. 7358/16.09.2005 la BNP (fila nr. 55 dos.fond).
Observând raportul de expertiză întocmit de expert ing. topometru și ing. agronom C-tin (filele nr. 154-157 dos.fond) se constată că pe terenul în litigiu s-au efectuat măsurători de inginerul topometru și s-a utilizat detectorul care a indicat traseul conductei de gaze care traversează proprietatea reclamanților.
Din același raport de expertiză rezultă că din suprafața totală de 926,50 mp, 274 mp sunt ocupați de zona de siguranță a conductei de gaze, ce aparține pârâtelor SA M și SC SUD SA B-Sucursala
Prevederile art. 90 alin.2 din Legea gazelor nr. 351/14 iulie 2004 instituie o sarcină gratuită care grevează proprietățile afectate de capacități din domeniul gazelor naturale pe toată durata existenței acestora.
Drepturile de uz și de servitute legală, stabilite potrivit alin.1 al acestui articol, privesc utilitatea publică, au caracter legal și se exercită pe toată durata de viață a capacității respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie.
Rezultă deci că exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacități din domeniul gazelor naturale este determinată de un interes general și, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească limitele dreptului de proprietate în concordanță cu dispozițiile constituționale.
De altfel, aceasta a fost și punctul de vedere al Curții Constituționale a României, care prin deciziile nr. 200/14.04.2005, nr.230/9.03.2006, nr. 238/9 03.2006 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.86,87,88,89 și 90 din Legea gazelor nr. 351/2004.
Analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit acesteia, legiuitorul poate aprecia în funcție de nevoia reală a comunității măsurile de limitare a exercițiului dreptului de proprietate. În cauza "James și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei", 1986, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale dacă privarea de proprietate a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social, dacă răspunde unei "utilități publice", așa cum prevede art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, aparținând chiar unei categorii mai restrânse de persoane, deci și în situația în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizează sau nu profită ea însăși de bun. În vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie însa să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale ale individului.
Prin deciziile de speță sus menționate Curtea Constituțională a României a concluzionat că în această materie, legea română respectă exigențele impuse de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu în urma operațiunilor de realizare și retehnologizare a capacităților din domeniul gazelor naturale care se execută pe terenurile proprietatea privată să solicite statului sau societăților comerciale specializate repararea pagubelor produse, potrivit dreptului comun.
Revenind la speță se constată că, conducta de racord de înaltă presiune 300 mm -Romanești și Sud Caf ost executată conform proiectului nr. 950/1493 a Câmpina Secția proiectare P, de către C și recepționată de titularul de investiție SA C pentru ca ulterior sa fie preluată de SA M conform procesului verbal nr. 2530/29.09.1997.
Se mai reține că, prin HG nr. 668/2002 privind aprobarea acordului de concesiune a conductelor magistrale, instalațiilor, echipamentelor și dotărilor SC SA M concesionat Sistemul Național de Transport al gazelor naturale.
În raport de cele reținute, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere în obligație de a face, și anume acela de obligare a pârâtelor la ridicarea conductelor ce traversează terenul.
Se mai constată că în cauză nu au avut loc intervenții pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, prin care să se producă pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților din domeniul gazelor naturale, pentru ca pârâtele, în calitate de concesionarii să poată fi obligate să plătească despăgubiri în condițiile legii, respectiv art. 90 alin.2 din Legea gazelor nr. 351/2004.
Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale realizându-se cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, greșit Tribunalul a obligat pârâtele la plata c/v lipsei de folosință a terenului aferentă perioadei 17.09.2005 și până la data de 6 iunie 2007.
Față de cele reținute, Curtea constată că apelul reclamanților este nefondat și în temeiul art.296 proc.civ. îl va respinge ca atare.
În schimb, pentru aceleași considerente, Curtea va admite, în temeiul art.296 proc.civ. apelul declarat de apelanta-pârâtă SA M și va schimba sentința apelată în sensul că, va respinge acțiunea precizată formulată de reclamanții și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul apelanților - reclamanți și, ambii domiciliați în C,-, județul D, împotriva Sentinței nr.3957 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- (nr.format vechi 4951/COM/2006), în contradictoriu cu intimatele pârâte SC SUD SA B - SUCURSALA C, cu sediul în C,-, județul D, SC SA B, cu sediul în B, sector 1, nr. 239, SA M, cu sediul în M,-, județul Sibiu, 2 SA - SUCURSALA DE TRANSPORT GAZE M - REGIONALA C, cu sediul în C,-, județul D și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE B, cu sediul în B,--38.
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă SA M-Exploatarea Teritorială M, cu sediul în M, C-tin I, nr. 1, județul Sibiu, împotriva Sentinței nr.3957 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- (nr.format vechi 4951/COM/2006).
Schimbă sentința nr. 3957/12 septembrie 2007 a Tribunalului Dolj - Secția Comercială în sensul că respinge acțiunea precizată formulată de reclamanții și, în contradictoriu pârâtele SC SUD SA B-Sucursala B, SC SA, B, - SA M(în prezent SA M).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
red. jud. 10 ex.
jud. fond.
28 Februarie 2008
Tehnored. /26.03.2008
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Sanda Lungu
