Spete pretentii comerciale. Decizia 495/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.495
Sedința publică de la 19 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanta pârâtă COMPANIA NATIONALA DE FERATE " SA" împotriva sentinței comerciale nr.6660/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SA și intimata pârâtă REGIONALA T.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 12.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 19.11.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 07.08.2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererea de apel formulată de apelanta pârâtă COMPANIA NATIONALA DE FERATE " SA" în contradictoriu cu intimata reclamantă - SA și cu intimata pârâtă REGIONALA T împotriva sentinței comerciale nr.6660/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Prin sentința comercială sus-menționată instanța de fond a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - SA și a obligat pârâta - SA la plata sumei de 732.758,38 lei contravaloare marfă livrată și neachitată și la plata sumei de 585.345 lei dobândă legală până la 01.08.2008, a respins acțiunea față de pârâta Regionala T ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin facturile nr.-, -, -, -, -, -, -, - emise în data de 23.07.2002 reclamanta a livrat pârâtei mărfuri în valoare de 7.327.583.989 ROL (732.758,38 RON), a căror contravaloare nu a fost achitată. Faptul livrării bunurilor de către reclamantă și al primirii acestora de către pârâtă, prin depozitul regional al Regionalei CF T este recunoscut de Regională, prin aplicarea ștampilei pe facturi și mențiunea pe fiecare factură a acceptării produselor și prețurilor precizate de vânzător. Acest lucru este confirmat și de "Lista produselor achiziționate" de Regionala CF T prin Serviciul Aprovizionare și administrativ înregistrată sub nr.3/1/3/425/2004 (filele 94 și 95 din dosar), care confirmă faptul că produsele livrate de reclamantă se regăsesc în stocul Depozitului Regional Ia data de 26.02.2004.
În ceea ce privește faptul că facturile au fost emise anterior comenzii din data de 20.09.2004 și procesului verbal din 13.09.2002, tribunalul apreciază că nu există o neconcordanță (procesul verbal este emis ulterior emiterii facturilor), astfel cum susține pârâta în concluziile scrise întrucât prin procesul verbal de analiză de ofertă din 13.09.2002 s-a stabilit că plata facturilor se face prin compensare aspect reținut și în considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În raport de considerentele menționate acțiunea reclamantei de obligare a pârâtei Ia plata sumelor de 732.758,38 RON, contravaloare marfă livrată și neachitată, și 585.345 RON dobândă legală calculată până la data de 01.01.2008 este întemeiată și va fi admisă de instanță în temeiul dispozițiilor art.969, 970,1362 Cod civil, articolului 43 Cod comercial și articolului 1 și 3 din OG 9/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta COMPANIA NATIONALA DE FERATE " SA" apreciind această soluție ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente: Facturile fiscale nu fac dovada raportului fundamental care să poată antrena obligarea societății la plată, mai ales în situația în care nu se face dovada că marfa a fost recepționată în totalitate.
Mai mult decât atât aplicarea ștampilei depozitului regional, cu data de 23.07.2002, nu înseamnă așa cum greșit a reținut instanța că au fost livrate bunurile de către reclamantă și primite de către pârâtă, ci doar faptul că a fost verificată legalitatea prețului (a se vedea în acest sens, facturile fiscale invocate de reclamantă). Pe aceste facturi fiscale, nu se precizează comanda în baza căreia au fost emise, nu se menționează numărul avizului de însoțire a mărfii și nu se depune la dosar.
Neconcordanta dintre data comenzii (20 septembrie 2002), data emiterii facturilor fiscale (23 iulie 2002) și data încheierii procesului verbal de analiză de ofertă cu privire la achiziționarea produselor nr. 3/1/3/338A/2002 (13 septembrie 2002), în condițiile în care facturile fiscale nu au fost acceptate expres la plată, situație constatată de Tribunalul Bucureșt ii o Secția a VI- a Comercială prin sentința comercială nr.1520/05.04.2005) pronunțată în dosarul nr.984/2005 depusă de apelantă la dosarul cauzei.
În speța dedusă judecății exigibilitatea creanței ridică anumite probleme sub aspectul obligației de plată, a contravalorii debitului principal și a dobânzilor aferente, aceasta fiind afectată de un termen suspensiv, astfel cum rezultă din adresele privind solicitarea reclamantei în sensul aprobării compensării, prin care reprezentantul CNCF""-SA și-a dat doar acordul de principiu, cu mențiunea conform prevederilor legale.
Reclamanta își întemeiază acțiunea pe comenzile lansate de către Regionala CF T, fără însă a indica comenzile respective, pretinzând faptul că în speță aceasta a livrat materialele indicate în comandă, și pentru care a emis facturile fiscale.
Apelanta solicită să se constate faptul că lipsesc dovezile de recunoaștere cadrului contractual. Nici în notificarea transmisă societății în vederea concilierii nu se menționează izvorul obligației, astfel că în opinia apelantei concilierea este viciată pentru lipsa izvorului obligației.
Se învederează faptul că nu poate fi reținută data de 23.07.2002, ca fiind data livrării mărfii, deoarece ștampila depozitului regional, cu data de 23.07.2002, nu înseamnă ( așa cum greșit a reținut expertul contabil) că a fost livrată și recepționată marfa la această dată, ci doar faptul că a fost verificată legalitatea prețului ( a se vedea în acest sens facturile fiscale invocate de reclamantă).
În opinia apelantei dobânda legală se calculează începând cu data de 30.12.2002 respectiva 31-a zi de la data livrării mărfii, notele de intrare și recepție a mărfii (J fiind înregistrate în evidența contabilă a Sucursalei Regionale CF T cu data de 30.11.2002.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate reține următoarea situație de fapt.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta susține că, în urma comenzilor lansate de Regionala Tal ivrat o serie de produse pentru care a emis un număr de 8 facturi fiscale, toate înregistrate în aceeași zi respectiv în data de 23.07.2002.
Facturile emise pentru comanda efectuată (20.09.2002) poartă o dată anterioară (23.07.2002) acesteia, însă în data de 13.09.2002, la sediul Regionalei CF - T - Serviciul Aprovizionare și Administrații s-a încheiat procesul-verbal de analiză de ofertă cu privire la achiziționarea de produse-piese de tăiere de sudură" nr.3/1/3/338/2002.
Urmare a evaluării ofertei prezentate Comisia de evaluare a optat pentru achiziționarea produselor prezentate de - SA.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, produsele se regăsesc, prin existența faptică în depozitele pârâtei Regionala CF
De asemenea pe fiecare factură există ștampila de recepție a întregii valori și a sumei totale, fapt ce confirmă că Depozitul Central Tar ecepționat produsele livrate, în aceeași zi cu emiterea facturilor, fără refuz de marfă sau valori.
Apelanta pârâtă susține în esență că facturile fiscale nu fac dovada raportului fundamental care să atragă obligarea sa la plată, mai mult aplicarea ștampilei pe facturi nu înseamnă acceptarea produselor și prețurilor precizate de vânzător.
Aceeași susținere se reia în motivele de apel în sensul lipsei izvorului obligațiilor, respectiv lipsa cadrului contractual.
Curtea apreciază aceste susțineri ca fiind neîntemeiate.
Conform articolului 46 Cod comercial, obligațiile comerciale se probează cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate, corespondență, orice mijloc de probă admis de lege etc.
Chiar și în situația în care nu ar fi existat nici un contract încheiat în formă scrisă între părți (în materie comercială -forma scrisă) a contractului nu este o condiție de validitate (advaliditatem) ci ad probationem) care se completează cu celelalte probe administrate în cauză) împrejurarea că există facturile acceptate la plată face dovada deplină situației de fapt.
Marfa a fost recepționată și se afla în depozitul pârâtei, împrejurările acestea fac dovada deplină a raporturilor obligaționale între părți.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză și din înscrisurile aflate la dosar, respectiv, "lista produselor achiziționate" de Regionala CF T înregistrat sub nr.3/1/3/425/2004, se confirmă faptul că a fost efectuată recepția produselor livrate în cantitățile și la valorile existente pe facturile emise.
Mai mult pe fiecare factură există ștampila de recepție, fapt ce confirmă că s-au recepționat produsele livrate fără refuz de marfă sau valori.
Așadar obligațiile pârâtei au luat naștere din raporturile comerciale derulate între părți și sunt dovedite în condițiile articolului 46 Cod comercial prin înscrisurile depuse la dosar (respectiv facturile acceptate la plată, listă produse recepționate la Depozitul regional), raport de expertiză tehnică contabilă.
În raportul de expertiza tehnică se confirmă faptul că numărul de intrare recepție Depozit - regional înscrise pe lista corespunzând cu cele din ștampila existentă pe facturile emise de - SA, ceea ce confirmă faptul că a fost efectuată recepției produselor livrate, că fost acceptată valoarea înscrisă pe facturi, cumpărătorul confirmând prin ștampilă și semnătură acest fapt.
Celelalte susțineri ale apelantei cu referire la primul ciclu procesual nu mai au relevanță întrucât deși inițial s-a apreciat ca prescrisă acțiunea, prin decizia nr.1624/3.05.2007 pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost trimisă cauza spre soluționare în fond la Tribunalul București; referirile din considerentele deciziei cu privire la modalitatea de efectuare a plăților prin compensare având relevanță doar sub aspectul momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție și nu cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți.
Nu se ridică problema în cauză, referitoare la exigibilitatea creanței, nu este prevăzut nici un termen sau condiție suspensivă; compensarea fiind o modalitate de stingere a obligațiilor și nu o condiție sau termen suspensiv ca modalităti ale actului juridic; aceste noțiuni juridice având aplicabilități total diferite.
În ceea ce privește susținerea referitoare la data livrării mărfii ca nefiind 23.07.2002 (data facturării și data la care s-a aplicat ștampila depozitului regional), această susținere este nefondată întrucât pârâta nu a făcut dovada contrară celor reținute de expertul contabil.
În ceea ce privește calculul dobânzilor pentru sumele datorate, acest calcul a fost efectuat conform obiectivului încuviințat de instanță cu începere de la a 31-a zi față de data livrării indicată în factură, și nu de la data la care s-au înscris în evidența contabilă sucursalei regionale
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimata reclamantă, Curtea urmează să le admită în parte, întrucât apreciază față de prevederile articolului 274 Cod procedură civilă că onorariul de avocat este disproporțional de mare față de complexitatea și dificultatea muncii depusă de avocat în apel.
Astfel în această etapă procesuală, intimata reclamantă nu a depus întâmpinare, iar în cauză nu s-au mai administrat alte probe în plus față de cele administrate la instanța de fond.
Curtea va obliga apelanta-pârâtă la plata sumei de 10.000 lei (față de 20.000 lei cât s-a solicitat conform chitanței depusă la dosar) către intimata reclamantă - SA.
Față de toate aceste considerente, față de dispozițiile articolului 46 Cod civil, și articolului 43 Cod comercial Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă COMPANIA NATIONALA DE FERATE " SA" cu sediul în B, sector 1, BD. - -, nr.38, împotriva sentinței comerciale nr.6660/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SA cu sediul în B, sector 5,-, -. 1,. 3,. 12 și intimata pârâtă REGIONALA T cu sediul în T, Bd. 16 2. nr. 2, Județ
Admite în parte cererea intimatei reclamante de obligare la plata cheltuielilor de judecată și obligă apelanta pârâtă COMPANIA NATIONALA DE FERATE " SA" la plata către intimata pârâtă - SA a sumei de 10.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.5/.9.12.2008
----------------------
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Dosar nr- (Număr în format vechi 1527/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 495
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe
apelant COMPANIA NATIONALA DE FERATE "" SA
și pe intimat - SA, intimat REGIONALA T, având ca obiect
pretenții
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- apelant Pârât - COMPANIA NATIONALA DE FERATE "" SA
- intimat Pârât - REGIONALA
- intimat Reclamant - - SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la 12 2008
21 2008
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Decebal Taragan
