Spete pretentii comerciale. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 5/A/2009
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta - Serv SA (fostă P) împotriva sentinței nr.606/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a depus din partea apelantei copia ordinului de plată nr.30 din 27 ianuarie 2009 reprezentând diferență onorariu expert de 6000 lei.
De asemenea, s-au înregistrat la dosar concluzii din partea apelantei.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Constată că prin Sentința nr.606/CA/2007 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Hunedoaras -a respins cererea formulată de reclamanta P, actualmente - Serv SA P prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 53861, 20 lei cu titlu de preț al apei potabile livrată în perioada februarie 2003 - aprilie 2005 și suma de 63.666, 40 lei reprezentând penalități de întârziere.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în baza contractului de prestări servicii nr.7/837/1.10.1944 precum și a contractului nr.1762/1.10.2003 reclamanta a furnizat pârâtei apă potabilă în perioada ianuarie 2003 - aprilie 2005.
Pentru încasarea prețului, reclamanta a emis facturile anexate cererii de chemare în judecată, care au fost parțial acceptate la plată și decontate de pârâtă, în măsura acceptării.
S-a apreciat că refuzul pârâtei pentru diferența de plată este justificat față de împrejurarea că reclamanta nu i-a livrat acesteia apa necesară în conformitate cu STAS 1478/1990 unde se prevede că nivelul optim al presiunii de alimentare cu apă a punctelor termice din sistemul termoficării centrale este de 2, pentru funcționarea economică a punctelor termice, condiție neîndeplinită de către reclamantă.
De asemenea, din raportul de expertiză efectuat în cauză s-a reținut ă în perioada analizată activitatea pârâtei a fost afectată lună de lună ca urmare a livrării cu întrerupere, sub parametrii a apei de către reclamantă.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 53.861,20 lei cu titlu de preț al apei potabile furnizate în perioada februarie 2003 - aprilie 2005 și suma de 63.666, 40 lei penalități de întârziere din care 41.409,77 lei penalități calculate pentru debitul de mai sus și 22.256,63 lei penalități pentru debitul de 158,302, 68 lei la plata căruia a fost obligată prin sentința nr.2129/23.09.2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.8166/2003, debit achitat cu întârziere.
În motivarea apelului se arată, în esență că a livrat pârâtei apa potabilă necesară desfășurării obiectului de activitate precum și pentru consum la sediul administrativ. Cantitatea de apă furnizată a fost determinată prin înregistrarea consumurilor către aparatele de măsură montate în instalațiile acesteia. Citirea manometrelor s-a făcut în prezența reprezentanților pârâtei, care a recunoscut și și-au însușit cantitățile de apă consumate prin semnarea proceselor verbale de citire a apometrelor.
Se susține, că nivelul minim al presiunii apei, de 2, despre care se vorbește în sentința primei instanțe, nu este prevăzut niciun contract și nici în prescripțiile STAS 1478/1990 întrucât acest act normativ nu reglementează nivelul presiunii apei de alimentare la instalațiile de preparare a apei calde menajere în punctele termice, ci numai debitele și cantitățile de apă. În acest context, se apreciază că fără nicio justificare expertul face vorbire despre acest nivel de presiune pe care îl adaugă unei furnizări cu întrerupere a apei pentru a concluziona că acestea reprezintă cauzele unei furnizări defectuoase a apei către pârâtă de natură a-i crea acesteia un prejudiciu și care o îndreptățesc să refuze plata livrărilor solicitate de reclamantă.
În realitate, susține apelanta, a furnizat apa pârâtei intimate în conformitate cu prevederile contractuale, în regim continuu, întreruperile de furnizare, pentru motive tehnice fiind din timp anunțate, atât direct pârâtei cât și prin mass media. În acest context, se apreciază ca fiind total eronate susținerile pârâtei intimate despre pierderile de energie termică invocate, mai ales că din punct de vedere tehnic, furnizarea apei potabile la o presiune mai mică de 2 nu împiedică funcționarea instalațiilor de preparare a apei calde din punctele termice.
Se apreciază că în mod nelegal, nici expertul și nici prima instanță nu au avut în vedere dispozițiile art.20 alin.2 din Regulamentul de organizare și funcționare a serviciului public de alimentare cu apă potabilă și de canalizare în bazinul J Superior, aprobat de Consiliul Județean H și avizat de B, de unde rezultă că este exceptată o eventuală răspundere civilă a furnizorului în cazurile de necesitate a unor lucrări de întreținere, reparații, modernizări, extinderi, devieri dacă operatorul a anunțat utilizatorii despre faptul opririi furnizării apei, specificând și intervalul de timp în care aceasta va fi oprită.
Sub un alt aspect, se apreciază ca nejustificat refuzul de plată al pârâtei și din perspectiva cuantumului sumei refuzate, sumă care nu are nicio acoperire de calcul prin raportare la un eventual prejudiciu, de asemenea nici suma de 10 % propusă de expert pentru diminuarea sumei datorate de către pârâtă ( și care ar reprezenta 200.000 lei) nu se bazează pe un calcul adecvat, neavând, de fapt, nicio fundamentare tehnică de calcul.
Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea apelului față de împrejurarea că reclamanta nu a respectat, cu ocazia furnizării apei, parametrii de calitate prevăzuți în reglementările legale, respectiv la o presiune de 2, furnizarea fiind făcută cu numeroase întreruperi nejustificate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Hotărârea primei instanțe se bazează în exclusivitate pe constatările expertizei efectuate în cauză de către expert, expertiză care, în încercarea de a determina măsura în care reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale de furnizare a apei către pârâtă, pornește de la premisa că textul art.III pct.1 lit.a din Contractul de prestări servicii nr.P/837/1.10.1999 prevede o furnizare continuă a apei și la o presiune de minim 2, obligații pe care le apreciază ca nefiind îndeplinite de către reclamantă.
Din această cauză se apreciază că pârâta a suferit un prejudiciu în cuantum de 10 % din valoarea totală a sumelor datorate pentru serviciile purtate de reclamantă, respectiv de 200.000 lei, cu care să fie diminuate facturile reclamantei, propunere în limita căreia se înscrie tocmai refuzul de plată al pârâtei în sumă de 53.861, 20 lei.
Din textul art.III pct.1 lit.a din Contractul nr.P/837/1.10.1999 (fila 10 dosar de fond) nu se desprinde însă condiția invocată de către expert, privitoare la o presiune de minim 2 a apei furnizate pârâtei, astfel încât întreaga construcție a acestuia privind existența în patrimoniul pârâtei a unui prejudiciu din cauza nerespectării unei astfel de obligații este lipsită de acoperire.
Prima instanță nu reține această concluzie a expertului, însă reține o atare obligație privitoare la presiunea minimă de furnizare a apei de 2 din prevederile STAS 1478/1990. Numai că în lipsa indicării exacte a respectivelor prevederi în textul prescripțiilor STAS 1478/1990, și aceste constatări ale instanței sunt eronate, lipsite de acoperire.
afirmațiilor expertului, mai sus menționate, privitoare la condițiile de livrare a apei de către reclamantă, lipsa argumentelor științifice și ignorarea materialului probator existent la dosar, în mod deosebit contractele de prestări servicii încheiate între părți, Regulamentul de organizare și funcționare al serviciului public de alimentare cu apă potabilă aprobat prin HCL nr.127/2003 al Consiliului județean H au determinat efectuarea în apel a unei contraexpertize care, prin informațiile prezentate și calitatea argumentelor științifice prezentate a reușit să lămurească chestiunile de natură tehnică privitoare la condițiile concrete de livrare a apei de către reclamantă pârâtei, făcând posibilă prin aceasta stabilirea cu exactitate de către instanță a condițiilor concrete și a înțelegerilor părților cu privire la parametrii tehnici de furnizare a apei potabile către pârâtă.
În acest sens, se reține în contraexpertiza efectuată în cauză că dispozițiile art.II pct.1 lit.a din Contractul nr.P/837/1.10.1999 invocate în apărare de către pârâtă, nu prevăd necesitatea unei presiuni de 2 a apei furnizate. Mai mult, această presiune este obligatorie pentru apa și caldă folosită în scopuri menajere și igienice, deci această presiune trebuie asigurată de către pârâtă și nu de către reclamantă.
În acest context, în care dispozițiile contractuale nu prevăd o atare obligație și care nu rezultă nici din date tehnice de specialitate, instanța va aprecia că reclamanta și-a îndeplinit obligația de a livra apa pârâtei la presiunea necesară. În același context, se arată de către expert faptul că nici prevederile STAS 1478/1990 nu reglementează valoarea presiunii apei de alimentare a punctelor termice, ci numai debitele de apă, așa încât, cu atât mai mult se poate reține că parametrii de livrare a apei de către reclamantă pârâtei au fost respectați.
În ce privește întreruperile furnizării apei de către reclamantă, în cauză nu s-a făcut dovada că acestea s-au făcut în mod intempestiv și fără respectarea procedurilor legale, consemnate în înțelegerile contractuale ale părților și în Regulamentul de furnizare mai sus menționat.
Faptul că, pe timpul unor asemenea întreruperi, pârâta se afla în dificultate din cauza debitului de apă, se datorează, așa cum se menționează în expertiză, culpei acesteia, care a eliminat din instalațiile punctelor sale termice unele rezerve care aveau tocmai rolul de păstra o anumită cantitate de apă, care să fie utilizată pe durata cât furnizorul întrerupea alimentarea cu apă în cazurile prevăzute de lege.
În aceste condiții, în care nu s-a făcut dovada unor întreruperi nelegale ale furnizării apei de către reclamantă iar pe de altă parte, se constată culpa pârâtei în a nu lua măsurile preventive necesare, de a fi dotată cu rezervoare proprii pentru adausul de completare, obligație prevăzută și în STAS 1487 - 90, este evident că aceste întreruperi nu pot atrage răspunderea reclamantei pentru recuperarea unui eventual prejudiciu al pârâtei iar refuzul acesteia de plată a prețului furnizării apei de către reclamantă apare ca fiind nejustificat.
Cât privește cuantumul prejudiciului pretins suferit de către pârâtă este evident că propunerea expertului la prima instanță, de 10 % din valoarea totală a livrărilor pentru perioada în discuție, este total nefundamentat, neavând nici o justificare legală.
În aceste condiții, în care pe temeiul art.998 - 99 cod civil pârâta nu a fost în măsură să facă dovada faptului că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile legale și contractuale de furnizare a apei la parametrii tehnici prevăzuți ci, dimpotrivă din actele dosarului a rezultat tocmai îndeplinirea acestor obligații, inclusiv parțial culpa pârâtei pentru neasigurarea măsurii de dotare cu rezervoare proprii pentru adausul de completare, soluția primei instanțe care a respins acțiunea reclamantei de recuperare a prețului livrării, pe considerentul culpei reclamantei în furnizarea apei către pârâtă este nelegală și netemeinică, ceea ce impune schimbarea sa în totalitate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată.
În acest sens, pârâta va fi obligată atât la plata sumei de 53.861,20 lei datorată cu titlu de preț al furnizării apelor cât și a penalităților calculate conform contractului, în sumă de 41.409, 77 lei. La acestea se vor adăuga și penalitățile rezultate pentru plata cu întârziere stabilite prin sentința nr.2129/23.09.2004 pronunțată în dosar nr.8166/2003 al Tribunalului Hunedoara ( fila 127 dosar fond).
În temeiul art.274 Cod pr.civilă pârâta intimată va fi obligată să plătească apelantei cheltuielile de judecată de 12.832 lei reprezentând taxa de timbru și onorariu expert în primă instanță și apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - Serv valea SA ( fostă P) împotriva sentinței nr.606/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că
Admite acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei - SA P și în consecință
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 53.861,20 lei cu titlu de preț apă potabilă livrată și suma de 63.666,40 lei penalități.
Obligă pe intimata - SA P să plătească apelantei suma de 1283 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30. 01.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.- 4 ex/12.02.2009
Jud.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
