Spete pretentii comerciale. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 50/COM
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol apelurilor comerciale (după casare) declarate de reclamantul -, cu domiciliul ales în B,-, sect.6, la cabinet avocat și de pârâta - SC ȘI LUCRĂRI SPECIALE SA, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1055/27.04.2001 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 185/1999, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelantul reclamant av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar (fila 38), lipsind apelanta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință referă asupra cererii de amânare depusă la dosar de apelanta pârâtă prin apărătorul ales av., pentru imposibilitatea prezentării în instanță.
Prin încheierea de ședință din 27.02.2008, s-a repus cauza pe rol pentru ca apelantul reclamant să achite diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 1.862 lei.
Pentru apelantul reclamant av. depune la dosar taxa judiciară de timbru astfel cum a fost stabilită de instanță prin încheierea de repunere pe rol, în sumă de 1.862 lei conform chitanței nr. -/18.03.2008.
Curtea pune în discuție cererea de amânare depusă la dosar de apelanta pârâtă prin apărătorul ales.
Pentru apelantul reclamant av. solicită respingerea cererii de amânare formulată de apelanta pârâtă, având în vedere că motivul repunerii cauzei pe rol l-a constituit achitarea taxei judiciare de timbru. Părțile au pus concluzii pe fondul cauzei în ședința din 13.02.2008.
Curtea deliberând respinge cererea de amânare formulată de apelanta pârâtă prin apărătorul ales, față de motivul repunerii pe rol a cauzei.
Constată că apelantul reclamant a satisfăcut cerința timbrajului astfel cum s-a dispus prin încheierea de repunere pe rol a cauzei, rămâne în pronunțare asupra apelurilor formulate în cauză.
CURTEA
Asupra apelurilor comerciale de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 14.01.1999 și înregistrată sub nr.185/com/1999 la ribunalul Constanța, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC și Lucrări Speciale SA C solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 160.000.000 lei reactualizată reprezentând plată nedatorată, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, câtimea pretențiilor a fost majorată la suma de 240.176.237 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1995 încheiat cu societatea pârâtă un contract de executare de lucrări, respectiv contractul nr.47/1995, în baza căruia pârâta s-a obligat ca în termen de 8 luni să-i construiască o locuință pe un teren situat în orașul, județul C, reclamantul fiind ținut să achite prin decont lunar valoarea lucrărilor executate conform stadiului fizic.
Părțile s-au înțeles ca valoarea lucrărilor să fie de 575.861.487 lei, însă pârâta a depășit termenul stipulat în contract, astfel că după 17 luni de la încheierea contractului lucrările nu erau terminate.
A mai susținut reclamantul că a plătit pârâtei o sumă mai decât contravaloarea lucrărilor executate efectiv, respectiv suma de 824.842.286 lei, diferența de 160.000.000 lei ce nu poate fi justificată de către pârâtă reprezentând o plată nedatorată.
Prin sentința civilă nr.1055/COM/2001 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă în parte acțiunea reclamantului și a fost obligată pârâta la plata sumei de 170.808.575 lei reprezentând valoarea actualizată a sumei achitate în plus pentru lucrările de construcții. A fost respinsă ca prescrisă cererea reclamantului în ce privește actualizarea sumei achitate în plus pe perioada anului 1995; pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 14.422.050 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâta a executat atât în termenul contractual cât și în afara acestuia, lucrări suplimentare achitate de reclamant. Plățile efectuate de reclamant au însumat 605.814.107 lei, fiind plătită nejustificat în perioada mai 1995 - august 1996 suma totală de 17.913.119 lei; valoarea actualizată a sumei achitate în plus este de 240.176.237 lei.
A mai reținut prima instanță că, întrucât pentru perioada anului 1995 acțiunea reclamantului este prescrisă, a fost obligată pârâta doar la plata sumei de 170.808.575 lei reprezentând suma actualizată începând cu septembrie 1996.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta, invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate.
Astfel, apelantul - reclamant a susținut că instanța de fond s-a pronunțat asupra pricinii deduse judecății prin nerespectarea dreptului său la apărare, refuzând neîntemeiat administrarea unei probe solicitate de ambele părți și a cărei necesitate rezulta din dezbateri. Apelantul a justificat necesitatea efectuării unei expertize tehnice imobiliare prin faptul că expertiza efectuată în cauză nu aducea lămuriri depline asupra pretențiilor deduse judecății, concluziile acesteia fiind diferite de cele ale unei expertize extrajudiciare întocmite în cadrul unui dosar de asigurare dovezi.
Apelanta - pârâtă a susținut că raportul de expertiză efectuat de ing. a stabilit suma de 17.913.119 lei încasată nejustificat de societatea constructoare, fără a se preciza conținutul și părțile componente ale acesteia. De asemenea, expertul contabil a stabilit că suma de 17.913.119 lei actualizată corespunde valorii de 170.808.575 lei, iar instanța de judecată, deși a acceptat prescripția pentru sumele încasate în lunile mai - decembrie 1995, totuși a respins această excepție pe motiv că momentul de le care curge termenul de prescripție este luna septembrie 1996, când lucrările au fost sistate definitiv.
Apelanta a considerat greșită soluția instanței de fond apreciind că momentul curgerii termenului este momentul când sumele au fost încasate nedatorat, astfel că pe anul 1995 suma de 17.896.152 lei este prescrisă față de data introducerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr.15/COM/2002 a Curții de APEL CONSTANȚA au fost respinse apelurile comerciale ca nefondate, însă, urmare a recursului exercitat de către reclamant, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.2765/27.05.2003, a admis recursul, a casat decizia Curții de APEL CONSTANȚA și a dispus trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a dispune astfel, instanța supremă a reținut că se impune efectuarea unei noi expertize sau a unui supliment care să lămurească toate aspectele pricinii.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL CONSTANȚA sub nr.1470/COM/2003, iar instanța de apel a încuviințat proba cu expertiză tehnică-judiciară în construcții cu obiectivele stabilite de părți.
Prin decizia civilă nr.281/com/17.10.2005, Curtea de APEL CONSTANȚAa respins ca nefondat apelul declarat de către pârâta SC ȘI LUCRĂRI SPECIALE SA împotriva sentinței civile nr.1055/2001 a Tribunalului Constanța, a admis apelul declarat de reclamantul, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 361.678.249 lei vechi reprezentând valoare reactualizată a sumei achitate în plus. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A fost obligat apelantul reclamant la plata sumei de 13.918.328 lei vechi cu titlu de diferență taxă de timbru aferentă căii de atac a apelului, către stat. A fost obligată apelanta pârâtă SC și Lucrări Speciale SA la plata către apelantul reclamant a sumei de 25.895.000 lei vechi cu titlu de cheltuieli de judecată în apel (onorariu avocat, onorariu expertiză și cheltuieli de judecată).
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în referire la apelul declarat de pârâtă, că singura critică a vizat greșita soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, față de momentul de la care a început să curgă termenul de 3 ani. S-a apreciat că o astfel de critică este neîntemeiată întrucât prima instanță a reținut ca fiind prescrisă plata sumei solicitată în perioada mai - decembrie 1995. De altfel, această critică nu este explicită întrucât apelanta-pârâtă solicită obligarea sa numai la plata sumei de 17.967 lei pentru perioada februarie - iulie 1996 nu și la plata sumei de 17.896.152 lei pe care o consideră prescrisă.
Referitor la momentul de la care curge termenul de prescripție, s-a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță că acesta se situează în luna septembrie 1996, când lucrările au fost sistate, neputând fi primită susținerea că a început să curgă prescripția în ianuarie 1996, întrucât nu rezultă din probatorii că atunci beneficiarul a cunoscut existența și întinderea pagubei.
În ce privește apelul declarat de reclamant, s-a reținut că acesta este întemeiat în considerarea expertizei efectuate în fața instanței de apel după casarea cu trimitere.
Astfel, potrivit expertizei și a suplimentului efectuate de expert tehnic G, sunt confirmate susținerile din acțiunea reclamantului referitoare la achitarea nejustificată a unor sume de bani în plus comparativ cu lucrările efectiv executate de pârâtă.
Față de dispozițiile Legii nr.146/1997 modificată și completată, întrucât apelantul reclamant, deși a mărit câtimea pretențiilor sale, nu a achitat aferent acestei sume taxa de timbru datorată, instanța l-a obligat la plata sumei de 13.918.328 lei cu titlu de diferență taxă timbru către stat.
Împotriva deciziei mai sus menționate au declarat recurs ambele părți, iar prin decizia civilă nr.3684/21.11.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe de apel. A respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC și Lucrări Speciale SA.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a apreciat că se impune efectuarea unor verificări de specialitate, prin întocmirea unei expertize contabile, care să stabilească, în prezenta părților, modul de calcul și actualizarea sumei datorate, potrivit indicelui la zi, situație în care nu pot fi solicitate și dobânzi legale pentru aceeași sumă.
Pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA cauza a fost reînregistrată sub nr-.
La solicitarea părților, instanța de apel a încuviințat proba cu expertiză contabilă având ca obiectiv stabilirea modului de calcul și actualizarea sumei datorate de apelanta-pârâtă, potrivit indicelui de inflație la zi, pentru perioada 1.09.1996 până la data efectuării expertizei
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate și în raport de probele administrate, Curtea constată că apelul declarat de reclamant este fondat, iar apelul declarat de către pârâtă este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește apelul pârâtei SC și Lucrări Speciale SA, se constată că acesta vizează modul în care a fost soluționată excepția prescripției, respectiv aprecierea referitoare la momentul în care a început să curgă, pentru sumele solicitate de reclamant, termenul de prescripție de 3 ani.
Curtea reține că dreptul la acțiune al reclamantului a luat naștere la momentul în care a cunoscut sau trebuia să cunoască existența prejudiciului în patrimoniul său, ori reclamantul nu putea să cunoască prejudiciul mai înainte de sistarea lucrărilor, moment la care avea posibilitatea să compare lucrările executate cu sumele de bani achitate.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat în mod corect că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție este momentul sistării lucrărilor, reținând prescripția doar pentru acele sume ce reprezintă diferența rezultată din devalorizare calculată până în luna septembrie 1996.
O atare soluție este confirmată și de instanța supremă care prin decizia nr.3684/2006 a respins recursul declarat de pârâtă, recurs ce viza, de asemenea, și problema prescripției.
Referitor la apelul declarat de reclamant, Curtea constată că, față de probele administrate în cauză și în raport indicațiile date de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile de casare, criticile aduse hotărârii atacate sunt întemeiate.
Se reține că prin contractul nr.47/5.05.1995 încheiat între părți, pârâta SC și Lucrări Speciale SA s-a obligat să execute pentru reclamantul lucrările cuprinse în anexa nr.1 la contract, durata fixă de execuție fiind de 8 luni. S-a stabilit că valoarea fixă a lucrărilor ce fac obiectul contractului este de 575.861.487 lei inclusiv TVA, fiind calculată la data de 5.05.1995, iar valoarea finală a contractului urmează să cuprindă cantitățile fizice real executate. Părțile au prevăzut că executarea unor lucrări suplimentare, la cererea beneficiarului, care nu fac obiectul contractului, se vor face numai pe bază de dispoziție de șantier dată de beneficiar, după consultarea ofertei prezentate de constructor.
De asemenea, s-a convenit că beneficiarul are obligația să controleze pe parcursul execuției calitatea lucrărilor și să constate cantitățile executate în vederea decontării, decontarea lucrărilor executate corespunzător gradului de realizare a stadiilor fizice urmând să se facă lunar.
Un prim raport de expertiză tehnicăimobiliară a fost întocmit de ing. care a concluzionat următoarele:
- constructorul a prezentat lunar situații de lucrări însoțite de note de comandă suplimentară în fiecare lună, cu excepția lunii august 1996, iar din luna noiembrie 1995 situațiile de lucrări au fost însoțite și de analize de preț pentru valori suplimentare rezultate din tehnologia aplicată. Aceste analize de preț nu sunt menționate în contract, iar din punct de vedere valoric dublează valoarea investiției. De asemenea, contractul nu prevede nivelul de prețuri la care se scad materialele procurate de beneficiar.
- la data sistării contractului, lucrările executate erau în valoare de 587.900.988 lei, însă constructorul încasase 605.814.107 lei, adică cu 12.039.501 lei mai mult decât valoarea contractată, fără a executa nimic din lucrările de instalații.
- toate situațiile de lucrări, notele de comandă suplimentară și analizele de preț sunt verificate, însușite și semnate de reprezentantul beneficiarului. M parte din lucrările de construcții executate sunt lucrări ascunse, ceea ce împiedică executarea unei analize total obiective.
- oferta întocmită de pârâtă pentru investiția "Locuință cu garaj" cuprinde numai devizele analitice, fără să fie însoțită de listele consumurilor de resurse materiale, privind forța de muncă, orele de funcționare utilaje și listele consumurilor privind transporturile, motiv pentru care reconstituirea prețurilor din ofertă este aproape imposibilă.
Potrivit concluziilor exprimatede expertul tehnic G în raportul de expertizăefectuat în cauză, totalul plăților efectuate de reclamant pentru lucrările de construcții și materialele procurate este de 821.023.735 lei, fiind justificată de către constructor cu documentația prezentată doar suma de 347.816.300 lei. Din suma de 473.207.435 lei stabilită inițial ca fiind nejustificată, în urma obiecțiunilor formulate, expertul a dedus suma de 26.517.684 lei, rămânând suma de 361.678.249 lei considerată de expert nejustificată cu note de comandă însoțite de dispoziții de șantier.
Expertul a reținut, în esență, că lucrările fiind contractate cu preț ferm prin deviz ofertă, comparația între prețurile practicate de constructor și prețurile de piață nu este relevantă, iar pentru a analiza modificările solicitate de beneficiar, raportate la proiectul inițial, constructorul avea obligația ca, cel puțin cu privire la structura de rezistență, să le accepte numai însoțite de proiect modificat și aprobat. Constructorul trebuia să efectueze lucrări numai pe bază de documentație de execuție, întocmită conform legislației în vigoare, cu atât mai mult cu cât executantul a fost și proiectantul obiectivului. A concluzionat expertul că, neavând la dispoziție întreaga documentație menționată, nu a putut verifica ce cantități de materiale au fost necesare în plus față de documentația contractată.
În rejudecare, instanța de apel a dispus, conform îndrumărilor deciziei de casare, efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv stabilirea modului de calcul și actualizarea sumei datorate de apelanta pârâtă, conform indicelui de inflație, de la data de 1.09.1996 la zi.
Concluziile expertului contabil, inclusiv cele prezentate după încuviințarea obiecțiunilor formulate de părți, au stabilit următoarele:
- modul de calcul real și just al sumei datorate de apelanta pârâtă este determinat de două elemente principale, respectiv valoarea totală a plăților efectuate de către reclamant, în calitate de beneficiar, în sumă de 750.288.738 lei, valoare certificată de documente și recunoscută de părți și valoarea fixă a lucrărilor ce fac obiectul contractului de 575.861.487 lei, nerespectată datorită depășirii duratei fizice de execuție, efectuarea lucrărilor la alte costuri decât cele angajate prin contract și nerespectarea soluției de proiectare și de construire inițiale. Din compararea celor două valori rezultă că reclamantul a achitat valoarea de 174.427.251 lei în mod nejustificat, fără ca pârâta să execute lucrările de construcții - montaj în structura și valorile asumate prin contract, valoarea actualizată a acestei sume fiind de 691.623 lei noi.
- procesul verbal din 4.10.1996 în care s-au constatat stadiile fizice ale lucrărilor executate, precum și încetarea lucrărilor, documente semnate de reprezentanții ambelor părți, fără obiecțiuni, consemnează din punct de vedere tehnic nivelul la care au fost constatate lucrările, însă în cadrul acestuia nu se precizează în niciun mod procentul general de 60-70%, astfel ca expertiza contabilă să poată cuantifica această constatare.
- plecând de la expertiza tehnică imobiliară întocmită de. G, s-a stabilit că valoarea datorată de pârâtă este valoarea de justificat sau încasată în plus de către societatea constructoare, respectiv suma de 347.185.697 lei, actualizată în raport de rata inflației la suma de 1.376.629 lei. Pentru a se ajunge la o astfel de valoare, s-a reținut că prețul lucrărilor efectuate este, în opinia expertului imobiliar, de 347.816.300 lei care raportat la valoarea fixă de 575.861.487 lei demonstrează un stadiu fizic al lucrărilor de 60%. Valoarea fixă a lucrărilor care fac obiectul contractului fiind de 575.861.487 lei, iar procentul de 70% fiind stadiul fizic acceptat de către părți la 4.10.1996, rezultă o valoare de 403.103.041 lei justificată și o valoare de 347.185.697 lei achitată în plus care a fost supusă actualizării.
Din coroborarea concluziilor prezentate și a dispozițiilor contractuale, Curtea reține că valoarea totală a plăților efectuate de către reclamant, în calitate de beneficiar, este în sumă de 750.288.738 lei vechi, valoare recunoscută de părți.Valoarea fixă de 575.861.487 lei stabilită prin contract nu a fost respectată datorită faptului că nu s-a respectat durata fizică de execuție de 8 luni convenită de părți, lucrările au fost efectuate la alte costuri decât cele angajate prin contract, iar soluția de proiectare și construire inițială nu a mai fost respectată.
Valoarea fixă prevăzută în contract are la bază o ofertă întocmită de pârâtă ce cuprinde numai devizele analitice, fără să fie însoțită de listele consumurilor de resurse materiale, privind forța de muncă, orele de funcționare utilaje și listele consumurilor privind transporturile, motiv pentru care reconstituirea prețurilor din ofertă nu se poate realiza.Contractul nu prevede nivelul de prețuri la care se scad materialele procurate de către beneficiar în baza art.9 și nu cuprinde dispoziții cu privire la analizele de preț ce urmează să fie întocmite pentru lucrările suplimentare.
Este real că, potrivit clauzelor contractuale, valoarea finală a contractului urma să cuprindă cantitățile fizice real executate, însă executarea unor lucrări suplimentare trebuia să se facă numai pe bază de dispoziție de șantier dată de beneficiar, după consultarea ofertei prezentate de constructor. Potrivit constatărilor experților, constructorul a prezentat lunar situații de lucrări însoțite de note de comandă suplimentară, din luna noiembrie 1995 situațiile de lucrări fiind însoțite și de analize de preț pentru valori suplimentare rezultate din tehnologia aplicată.
Expertul Gaa rătat, însă, că documentația pusă la dispoziție de către pârâtă nu poate constitui baza pentru verificarea cantităților necesare în plus față de documentația contractată, deoarece lipsește documentația de execuție întocmită în conformitate cu legislația în vigoare; majoritatea lucrărilor considerate suplimentare pentru care s-au întocmit analize de preț pot avea încadrare pe baza indicatoarelor din deviz, iar din compararea analizelor de preț cu valorile articolelor din deviz s-a constat depășirea valorilor necesare efectuării lucrărilor.De asemenea, s-a constatat depășirea cantităților necesare și s-a subliniat faptul că dispozițiile de șantier nu sunt însoțite de eventualele note de renunțare ce ar fi trebuit întocmite în cazul modificării soluțiilor constructive.
Față de constatările menționate, Curtea apreciază că pârâta nu justifică încasarea sumelor în plus față de prețul fix stabilit prin contract, cu atât mai mult cu cât, chiar prin procesul verbal din 4.10.1996 prin care s-a hotărât de comun acord sistarea lucrărilor, s-au constatat stadiile fizice ale lucrărilor executate, acestea nefiind finalizate conform convenției părților.
Potrivit art.969 și 1073 cod civil pârâta este ținută să suporte prejudiciul cauzat reclamantului prin neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate, iar singurul prejudiciu cert, atât sub aspectul producerii cât și sub aspectul întinderii lui, este dat de sumele încasate de pârâtă în plus față de valoarea fixă convenită prin contract și nejustificate conform legii, sume ce se ridică la valoarea de 174.427.251 lei vechi la nivelul lunii septembrie 1996.
Unul dintre principiile generale de drept este acela al reparării integrale a prejudiciului, astfel că daunele compensatorii datorate de pârâtă trebuie să acopere atât prejudiciul efectiv suferit de reclamant, cât și prejudiciul rezultat din devalorizarea monedei naționale. Într-o atare situație, urmează a reține că valoarea totală a prejudiciului este de 691.623 lei noi, calculată prin actualizarea sumei de 17.442,82 lei în raport de rata inflației.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele de apel invocate de apelantul reclamant sunt întemeiate, în baza art.296 Cod de procedură civilă, urmează a admite apelul acestuia și a schimba în parte sentința în sensul că va fi obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 691.623 lei cu titlu de despăgubiri.
Se va respinge apelul declarat de pârâtă ca nefondat și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Văzând și disp. art.274 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apeluldeclarat de către pârâta - SC ȘI LUCRĂRI SPECIALE SA, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.1055 din 27.04.2001 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr.185/1999,ca nefondat.
Admite apeluldeclarat de reclamantul -, cu domiciliul ales la Cabinet avocat din B, str. -. -, nr.4, sect.6, împotriva sentinței civile nr.1055 din 27.04.2001 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr.185/1999, în contradictoriu cu intimata apelantă și pârâtă SC ȘI LUCRĂRI SPECIALE SA.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1055/27.04.2001 pronunțată de Tribunalul Constanța în sensul că obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 691.623 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata pârâtă la plata către apelantul reclamant a sumei de 20.215 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 19 Martie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
Red.dec.jud.
4 ex./3.04.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
