Spete pretentii comerciale. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.50/A-
Ședința publică din 13 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Fabiola Ion
- -- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta domiciliată în T, Calea B, -C2,.A,.9, jud.A, împotriva sentinței comerciale nr.142/C din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, SC SRL și SC SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 667 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 06 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
La data de 28.06.2007, reclamanta a formulat cerere, în cadrul dosarului nr-, aflat pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, solicitând să se dispună obligarea pârâților și SC " " SRL la plata sumei de 380.369 lei, reprezentând dividende pe anii 2005 și 2006, contravaloarea procentului de 20% din profitul net al societății pârâte și cheltuielile de judecată.
În motivare, reclamanta susține că, în anul 2004 a devenit asociat la societate, cu un număr de 5 părți sociale, ce reprezintă 50% din capitalul social și, deși avea dreptul să primească cotă procentuală din dividende, pârâtul a refuzat să-i achite drepturile, folosind sumele în nume propriu.
De asemenea, a mai susținut că, a încheiat cu pârâta un contract de mandat pe perioada 01.09.2003 - 31.08.2004, prin care era îndreptățită să mai primească suplimentar, cota procentuală de 20% din profitul net, având în vedere calitatea sa de administrator și dispozițiile contractuale, de care, nu a beneficiat.
La data de 08.10.2007, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând să se dispună obligarea pârâților la plata contravalorii cotei părți din patrimoniul societății, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.1235/16.05.2007 și restituirea obiectului contractului, în contradictoriu cu pârâta " Divers" SRL Pitești și obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând daunele cauzate prin lipsa de folosință a bunului.
În motivare, reclamanta a precizat că pârâtul a comis fraude în dauna societății, prin aceea că, fără acordul său, a declarat în fals că este asociat unic. Nu a avut loc o hotărâre a adunării generale, iar societatea, nu și-a manifestat un consimțământ valabil în momentul încheierii contractului de comodat.
Prin întâmpinare, pârâtul a susținut respingerea acțiunii, motivând că primul capăt de cerere este prematur, întrucât, nu s-a soluționat acțiunea, privind excluderea reclamantei din societate; cel de-al doilea este nefondat, deoarece includerea mențiunii în act de "asociat unic", s-a făcut din eroare, iar dispozițiile art.153/22 din Legea nr.31/1990, îi permit să înstrăineze bunuri a căror valoare, nu reprezintă J din valoarea contabilă a acțiunilor societății.
Prin Sentința nr.142/C/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, a fost admisă în parte cererea reclamantei, în sensul obligării pârâților, în solidar, la plata sumei de 441.230 lei, reprezentând dividende curente pe anii 2005 și 2006, precum și procentul de 20% din profitul net al societății. A fost respinsă completarea cererii, ca neîntemeiată. Pârâții au mai fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 9099 lei.
Pentru a hotărî în acest mod, în considerente a reținut că, reclamanta și pârâtul au fost asociați în cadrul SC " " SRL și din cauza unor grave neînțelegeri, prin Sentința comercială nr.153/C pronunțată la data de 21.02.2008 de Tribunalul Comercial Argeș, s-a admis acțiunea promovată de și s-a dispus excluderea asociatei din SC " " SRL.
Prin aceiași sentință, în temeiul art.223 alin3 din Legea nr.31/90 R, s-a dispus ca SC " " SRL să funcționeze în forma societății cu răspundere limitată, având ca asociat unic pe, participarea acestuia la capitalul social, fiind de 100%.
Sentința a rămas irevocabilă, întrucât nici una din părți nu a exercitat calea de atac a apelului.
În aceste împrejurări, în calitatea sa de asociat și administrator și potrivit dispozițiilor art.67, reclamantei i se cuveneau dividende proporțional cu cota de participare la capitalul social.
Aceasta, a solicitat plata dividendelor neachitate pe anii 2005 și 2006, iar potrivit raportului de expertiză contabilă, pentru anul 2005 reclamantei i se cuvine dividende în sumă de 109.156 lei, iar pentru anul 2006, dividende în sumă de 211.219,79 lei, la care urmează a se adăuga și suma de 60.862 lei, reprezentând cota parte de 20% din contractul de mandat autentificat sub nr.3011/28.08.2003, la care face referire și raportul de expertiză la punctul 5 ( filele 142-145 și 162).
În privința patrimoniului societății, expertul, a arătat în raport (207) că, inventarierea patrimoniului, nu a putut avea loc, întrucât din documentele puse la dispoziție de pârâtul și din declarația sa verbală, societatea nu dispunea de bunuri la momentul excluderii asociatei.
A mai arătat expertul, că bunurile înregistrate în Registrul inventar, depus la dosar la filele 188-189, 190 și 192, au fost distruse prin demolarea spațiilor deținute de societate în Pitești,-, iar imobilul din orașul T, a fost înstrăinat prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1235/16.05.2007.
La 11.12.2008, prin cererea de la fila 226, reclamanta și- majorat câtimea pretențiilor la suma de 441.230,79 lei, reprezentând 169.156 lei, dividende aferente anului 2005, 211.212,79 lei, dividende pentru anul 2006 și 60.862 lei, reprezentând procentul de 20% din profitul net conform contractului de mandat.
În ceea ce privește capătul din completare la cererea reconvențională, privitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.1235/2007 și restituirea bunului, pe motivul că societatea nu a manifestat un consimțământ valabil și că lipsește o hotărâre a adunării generale, sunt de reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare - cumpărare, respectiv (21) SC " " SRL, reprezentată de asociatul și administratorul, a înstrăinat SC SRL un spațiu comercial situat în orașul
Potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligația și răspunderea administratorilor, este reglementată după regulile mandatului.
În această situație, se recunosc efectele mandatului aparent, care constă în credința scuzabilă și legitimă a terțului contractant, potrivit căreia, mandatul aparent, are puteri de reprezentare.
Mandatul aparent produce efecte ca și cum mandatarul are puteri de reprezentare, pentru că buna - credință se prezumă, iar credința legitimă, valorează titlul.
Ori reclamanta, nu a făcut în nici un mod dovada relei - credințe.
Așadar, actul respectă întocmai legea, iar menținerea lui se impune și pentru faptul, că s-ar ajunge într-o situație de neacceptat, dacă s-ar da eficiență acestor pretenții și de instabilitate a circuitului civil și comercial.
La stabilitatea raporturilor juridice, fac trimitere și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deci cu atât mai mult, trebuie reținută valabilitatea actelor întocmite cu respectarea legii.
Pentru toate aceste considerente, completarea la cererea reconvențională a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Prin urmare, a fost admisă în parte cererea reconvențională disjunsă așa cum a fost majorată câtimea pretențiilor și au fost obligați în solidar pârâții și SC " " SRL să plătească reclamantei suma de 441.230 lei, dividende, cuvenite pentru anii 2005 și 2006, precum și procentul de 20% din profitul net al societății.
Completarea la cererea reconvențională, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat apel în termen legal, invocând critici de nelegalitate încadrabile în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul respingerii greșite a capătului de cerere privitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.1235/16.05.2007.
Astfel, susține că instanța de fond, nu a analizat cauza de nulitate absolută invocată, respectiv lipsa consimțământului vânzătoarei SC " " SRL, la momentul încheierii actului, invocând în mod greșit dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990, privitoare la mandat, în condițiile în care, pârâtul, nu a acționat în calitate de administrator.
A susținut, că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.191 din Legea nr.31/1990, care stipulează că hotărârile asociaților, se iau în adunarea generală, aceasta fiind organ de decizie deliberativ, cu caracter suprem, prin intermediul căreia se formează voința juridică a societății comerciale, fiind persoana juridică, subiect de drept, distinct de persoana celor care au constituit-
Soluția a mai fost criticată și pentru ignorarea dispozițiilor art.79 din Legea nr.31/1990, care stabilesc o interdicție de a participa la luarea unei hotărâri, în cazul în care, într-o operațiune determinată, asociatul are un interes personal.
A subliniat, că în speță, asociatul a înstrăinat imobilul către societatea al cărui asociat este soția acestuia, fapt ce atrage nulitatea absolută a convenției și pentru frauda la lege.
A susținut că soția pârâtului cunoștea că este asociat la SC " " SRL, existând o înțelegere frauduloasă între cei doi soți.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat, instanța apreciază apelul ca fiind fondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Prin definiția acestei forme de asociere, în societatea cu răspundere limitată, asociații răspund pentru obligațiile sociale, în limita aporturilor lor, iar în speță reclamanta și pârâtul dețin părți sociale în părți egale.
În cadrul societății cu răspundere limitată, adunarea asociaților este organul de deliberare și decizie, care își exprimă voința socială în toate problemele esențiale ale activității societății. Hotărârile asociaților se iau în adunarea generală, fiecare parte socială, dând dreptul la un vot (art.141 din Legea nr.31/1990). Hotărârile, se iau prin votul ce reprezintă majoritatea absolută a asociaților și părților sociale.
Actul de vânzare -cumpărare a cărei nulitate absolută s-a solicitat, a fost încheiat de către intimatul ", în calitate de "asociat unic", deși societatea avea doi asociați. Prin urmare, vânzarea bunului, nu se putea face, decât prin acordul ambilor asociați.
Dacă s-ar admite eroarea materială, susținută de intimat, în sensul că din greșeală s-a autointitulat asociat unic, atunci acesta, în calitate de administrator, trebuia să înștiințeze pe celălalt administrator (pe reclamantă) despre operațiunea de vânzare, iar dacă existau neînțelegeri, trebuia să decidă adunarea generală (adică tot cei doi). Este evident, că actul nu putea fi încheiat fără acordul apelantei, neavând relevanță mențiunea de "asociat unic", și obligația notarului, era de a verifica actele.
Intimatul confundă dreptul de a reprezenta societatea, cu atribuțiile adunării asociaților, deși numai aceasta din urmă, poate să-i confere acest drept.
În ceea ce privește valoarea tranzacției stipulată în actul constitutiv, intimatul nu transformă sumele în lei noi, iar valoarea menționată în act, nu corespunde prețului de circulație a bunului, după cum rezultă din raportul de expertiză, fapt ce prejudiciază atât societatea, cât și pe apelantă, în raport de drepturile ce i se cuvin, după excludere.
În ceea ce privește critica privitoare la nulitatea actului, ca urmare a încălcării unor interdicții impuse prin lege, se poate constatata, că vânzarea s-a făcut către o societate, având ca asociat unic pe soția intimatului, vânzătorul alocându-și din punct de vedere juridic, calitatea de asociat unic (adică 100% părți sociale).
Dispozițiile art.153 alin.2 litera e și alin.3 din Legea nr.31/1990, interzic operațiuni de acest gen, atunci când administratorul sau soțul acestuia sunt interesate.
Or, în speță, prin mascare, a avut loc practic o vânzare între soți, tranzacție interzisă de lege (art.1307 Cod civil) și sancționată cu nulitatea absolută.
Față de cele menționate, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, se va admite apelul, se va schimba în parte soluția pronunțată de instanța de fond, în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, menținându-se în rest sentința.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta domiciliată în T, Calea B, -C2,.A,.9, jud.A, împotriva Sentinței comerciale nr.142/C din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, SC SRL și SC SRL.
Schimbă în parte sentința de mai sus, în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.1235/16.05.2007.
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4 ex./22.05.2009
jud fond
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Ioana Miriță, Fabiola Ion
