Spete pretentii comerciale. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.51/A-
Ședința publică din 13 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Fabiola Ion
- -- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - SRL cu sediul în C-N,--11, jud.C, prin lichidator judiciar domiciliat în C-N,-, jud.C, împotriva sentinței comerciale nr.68/C din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta - INDUSTRIE ROMANIA SRL cu sediul în, sat, Calea Câmpulung, nr.55A, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 06 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2007, reclamanta, cu sediul în municipiul C N, societate aflată în procedura insolvenței, prin - administrator judiciar, a chemat în judecată pe pârâta INDUSTRIE ROMANIA, cu sediul în, jud.A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-i plătească suma de 855.471 lei, cu titlu de penalități, pentru neplata în termen a unor facturi, să fie obligată la actualizarea acestei sume cu 3% pe zi, până la data plății efective, conform actului adițional - "angajament de plată" din data de 12.06.2003, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestui litigiu.
În motivarea cererii, în esență, reclamanta a susținut că între părți a existat o relație comercială așa cum rezultă din conținutul contractului nr.9 din 2003, în baza căruia a executat și livrat către pârâtă produse realizate prin turnare de precizie, însă facturile emise, începând cu luna noiembrie 2003, au fost plătite cu întârziere de aceasta.
Pentru această întârziere, au fost calculate penalități în sumă de 25.183 lei RON (251.831.401 lei ROL), pentru care s-a stabilit termen de plată la 27.02.2004.
La data 23.04.2004, a mai arătat reclamanta, a existat și o întâlnire a reprezentanților celor două părți în cadrul procedurii de conciliere, întâlnire concretizată prin întocmirea unui proces-verbal, în care pârâta a recunoscut calculul penalităților și a propus o variantă de stingere a litigiului, însă propunerile au rămas fără finalitatea dorită.
Pentru acest motiv, s-a solicitat obligarea pârâtei atât la plata sumei datorate cu titlu de penalități, cât și la actualizarea ei, conform angajamentului de plată din 12.06.2003.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.720 ind.1, art.2 pct.1 lit.a) și art.10 pct.4 Cod proc.civ. art.969 civ și art.43 com.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, fișa de calcul a creanței (4), Sentința comercială nr.6142/2006 a Tribunalului Comercial Cluj (5-6), adresa nr.47/19.02.2004 (7), procesul-verbal de conciliere din 23.03.2004 în varianta xerox și o copie transcrisă (8-10), contractul nr.9/2003 și act adițional la acesta (11-12).
Pârâta a formulatîntâmpinare(19-22), prin care a solicitat să fie respinse pretențiile reclamantei, fie pe cale de excepție, invocând în acest sens prescrierea dreptului la acțiune al reclamantei, fie pe fond, motivându-se apărarea, în sensul că, sumele pretinse sunt penalități, accesoriu al creanței principale - facturi din 2003 achitate deja și la care nu se mai pot calcula penalități, că prin aplicarea procentului de 3%, se ajunge la un calcul ce depășește cu mult debitul înscris în facturi, or nu se pot calcula penalități la penalități, ci cel mult, se pot actualiza sumele cu rata inflației sau prin aplicarea dobânzii legale.
Cât privește așa zisa recunoaștere a sumei pretinse prin acțiune, pârâta a susținut prin întâmpinare, că persoana care a semnat procesul-verbal de conciliere din 23.03.2004, nu avea calitatea de reprezentant legal al societății, nici de salariat al acesteia, întrucât era cetățean străin, după cum nici nu primise vreo împuternicire în acest sens de la conducerea societății pârâte.
În dovedirea apărărilor invocate s-au depus la dosar înscrisuri (25-80).
Prin Sentința comercială nr.493/C din 07.05.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Comercial Argeșa admis excepția prescripției invocată de pârâta INDUSTRIE ROMANIA și a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantei
S-a reținut în motivare, în esență, faptul că procesul-verbal de conciliere încheiat între părți la 23.03.2004, prin care pârâta recunoștea debitul și propunea o variantă de stingere a lui, a fost semnat de o persoană care nu angaja în mod legal societatea.
Această sentință a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin Decizia nr.109/A-C din 17.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul cu același număr, cu reținerea faptului, că termenul de prescripție a fost întrerupt, prin semnarea procesului verbal de conciliere la data de 23.03.2004 de către, persoană care avea calitatea de reprezentant legal al pârâtei, chiar dacă nu a prezentat la data concilierii un astfel de mandat, iar reclamanta nu a fost de rea credință și a considerat că negociază cu reprezentantul legal.
Dacă mandatarul și-a depășit limitele puterii încredințate, în situația dată, răspunderea devine o chestiune care o privește doar pe pârâtă, s-a apreciat că speța a fost soluționată greșit pe cale de excepție, fără a cerceta fondul cauzei, și a trimis-o aceleiași instanțe spre rejudecare.
Recursul formulat împotriva deciziei Curții de APEL PITEȘTI, a fost respins prin Decizia nr.1667 din 15.05.2008 pronunțată în dosarul nr- de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, la rândul său, a reținut că pârâta a fost legal reprezentată prin actul de recunoaștere a datoriei, recunoaștere efectuată în interiorul termenului de prescripție și care a avut drept efect întreruperea cursului acesteia, în sensul prevăzut de dispozițiile art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958.
La data de 21.07.2008, cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, în vederea rejudecării fondului după casare, sub nr. de dosar -.
Reclamanta, aflată în procedura insolvenței, prin lichidatorul judiciar numit, și-a reafirmat poziția procesuală inițial exprimată, arătând că-și menține toate solicitările cuprinse în cererea inițială, precum și toate motivele și probele aflate la dosar (filele 6-8).
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și cu expertiză contabilă, solicitată de pârâtă și cu care reprezentantul reclamantei s-a arătat a fi de acord (fila 51), fiind depus la dosar Raportul de expertiză contabilă întocmit de expert (filele 62-72), la care nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni.
Prin Sentința nr.68/C/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 23543 lei, cu titlu de penalități de întârziere, urmând ca aceasta să se reactualizeze în raport cu rata inflației, aplicată la data plății efective.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a hotărî în acest mod, în considerente a reținut, că în baza contractului nr.9 din anul 2003, între părți s-au derulat relații comerciale în cadrul cărora reclamanta a avut calitatea de executant, iar pârâta de beneficiar.
Dispozițiile art.6 din contract prevedeau că "plata se va efectua la ridicarea mărfii, prin ordin de plată la maxim 30 de zile din data ridicării bunurilor" (fila 12 dosar -).
Actul adițional la contract, a modificat înțelegerea inițială, în sensul că părțile au convenit ca "plățile pentru facturile emise de C către Industrie Romania să fie achitate în termen de maxim 30 de zile din data emiterii acestora", iar "în caz contrar, Societatea Industrie Romania va achita drept penalizări 3% pe zi întârziere pentru suma datorată, pentru întârziere mai mare de 3 zile" (fila 11 dosar -).
Pe parcursul derulării acestui contract, pârâta a înregistrat întârzieri la plata unui număr de 7 facturi a căror scadență se situa în perioada 21.12.2003 - 15.01.2004, dar care au fost integral achitate în perioada 15.01. - 06.02.2004, așa cum rezultă din adresa nr.47/19.02.2004 (7), acumulând astfel o sumă de 251.831.403 lei ROL (25.183,14 lei RON), cu titlu de penalități.
Pentru suma de 251.831.403 lei ROL (25.183,14 lei RON), părțile s-au întâlnit să concilieze pretențiile reclamantei, întocmindu-se procesul-verbal de conciliere din 23.03.2004 (filele 8-10 dosar -), prin care pârâta a arătat că "Recunoaște penalitățile în sumă de 251.831.403 lei ROL, reprezentând obiectul litigiului mai sus menționat, dar nu este de acord cu plata lor", propunând o variantă de stingere a litigiului în cadrul căreia, reclamanta urma să-i livreze în continuare aproximativ 800 - 1000 de piese lunar, pe o perioadă de 5 ani.
Punctul de vedere exprimat de reclamantă în cadrul aceluiași proces-verbal, a fost acela de acceptare a variantei propuse, cu condiția ca prețul produselor să crească suficient, astfel încât, penalitățile de întârziere ce fac obiectul litigiului, să fie acoperite, iar negocierile să nu dureze peste data de 20.04.2004.
În drept, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.969-970 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuiesc executate cu bună credință.
Prin întârzierea în plata celor 7 facturi, în lunile decembrie 2003 - ianuarie 2004, pârâta datorează penalitățile de întârziere calculate în procentul de 3% care s-au stipulat în actul adițional la contract, astfel cum însăși a recunoscut prin procesul-verbal întocmit la data de 23.03.2004, despre care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că a fost semnat de o persoană care reprezenta în mod legal pârâta.
Reclamanta a calculat însă la această sumă (25.183,14 lei RON), care reprezenta penalități, alte penalități de 3% pentru perioada cuprinsă între 28.02.2004 și data prezentei acțiuni, ajungându-se la suma de 855.471 lei RON, pretinsă în principalul petit al acțiunii (4).
Mai mult decât atât, în cel de-al doilea petit al acțiunii, solicită ca și suma de 855.471 lei ce reprezintă penalități calculate la penalități, să fie în continuare actualizată tot cu 3% pe zi până la data plății efective, făcându-se trimitere la același act adițional.
Pretenția reclamantei, privind calculul de penalități la penalități excede însă conținutului convenției dintre părți, căci prin actul adițional la contract, s-a stipulat clauza plății de "penalizări 3% pe zi întârziere pentru suma datorată, pentru întârziere mai mare de 3 zile" (fila 11 dosar -), prin "suma datorată" înțelegându-se debitul propriu zis, adică suma cuprinsă în facturi reprezentând prețul produselor livrate, căci trimiterea făcută la întârzierea mai mare de 3 zile, nu poate să aibă în vedere, decât sume pentru care s-au emis facturi conform contractului.
În același sens concluzionează și Raportul de expertiză (fila 66).
Mai reține instanța, din conținutul Raportului de expertiză, întocmit și necontestat de nici una dintre părți și faptul că modul de calcul întocmit de reclamantă, prezintă o eroare, în sensul că data emiterii facturii nr. - este 26.11.2003 și nu 21.11.2003, fapt ce scade cu 5 numărul de zile de întârziere în plata acestei facturi și influențează în foarte mică măsură suma calculată ca fiind datorată cu titlu de penalități, care scade de la 251.831.401 lei ROL (cât indică calculul reclamantei), la 243.018.214 lei ROL, respectiv 24.301,82 lei RON (potrivit calculului întocmit de expertul contabil, aflat la fila 64 din dosar).
Tot din conținutul Raportului de expertiză (filele 66-67), mai rezultă însă și faptul că, părțile, în sensul celor convenite la data încheierii procesului-verbal din 23.03.2004, au continuat să desfășoare relații comerciale (fără însă să se încheie un nou contract) și, în vederea recuperării unei părți din cuantumul penalităților pretinse și recunoscute de pârâtă, reclamanta a livrat în continuare piese cu un preț negociat mai mare decât cel real cu 0,31 euro/piesă, iar pârâta a plătit acest preț, recuperând în acest fel reclamanta suma de 78.173.394,09 lei ROL (7.817,35 lei RON), din totalul sumei calculate cu titlu de penalități, în valoare de 24.301,82 lei RON.
Cât privește cel de-al doilea petit al cererii, prin care reclamanta solicită actualizarea sumei ce i se datorează, instanța a reținut, că actualizarea sumei, cuvenită cu titlu de penalități, nu se poate face tot prin aplicarea procentului de 3% prevăzut pentru calculul penalităților, așa cum pretinde reclamanta, căci aceasta ar excede convenției dintre părți.
Actualizarea sumei datorate, nu se poate face nici prin calcularea de dobânzi legale la acestea, întrucât penalitățile de întârziere având funcție moratorie (dobândă moratorie convențională), nu se pot cumula cu dobânda legală.
În această împrejurare instanța a reținut că, reclamanta nu poate să fie lipsită de actualizarea sumei ce i se datorează, însă această actualizare, se va face în condițiile art.3712alin.33Cod procedură civilă, în funcție de rata inflației aplicabilă sumei datorate, la data plății ei efective.
În acest sens, din cele două variante de actualizare a sumei propuse de expertul contabil (prin aplicarea dobânzii legale, într-o primă variantă și prin aplicarea indicelui de inflație, în a doua variantă), instanța a ales-o pe cea din urmă (pct.7 rezultat din scăderea sumelor de la pct.2 și 5).
Concluzionând, instanța a reținut că suma datorată de pârâtă cu titlu de penalități de întârziere în plată, actualizată cu indicele de inflație, din care s-a scăzut ceea ce reclamanta a recuperat deja prin continuarea relațiilor comerciale cu pârâta, conform celor convenite la data de 23.02.2004, este de 23.543 lei, sumă la care urmează să o oblige pe pârâtă, dispunând în același timp actualizarea acestei sume în raport de rata inflației aplicabilă la data plății ei efective.
Cât privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ea a fost respinsă, ca nedovedită prin nici un înscris depus la dosar care să ateste efectuarea unor astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei soluții, reclamanta a formulat apel în termen legal, invocând critici de nelegalitate încadrabile în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- soluția pronunțată ignoră convențiile intervenite între părți, precum și dispozițiile art.969-970 Cod civil.
, susține, că instanța de fond aplică excepția în locul regulii, dispunând reactualizarea sumei în funcție de rata inflației, cu toate că sunt prevăzute prin înțelegere regulile de plată, în cazul în care plata nu se face în termen. Deși prin actul adițional, s-a prevăzut obligația pârâtei de a plăti factura în termenul de 30 de zile de la data plății, în caz contrar, datorând penalități de câte 3% pentru fiecare zi de întârziere, iar prin procesul-verbal de conciliere din data de 23.03.3004, se convine, ca penalitățile de întârziere, să fie recuperate în justiție, cu actualizarea sumei până la data introducerii acțiunii, în cazul nerespectării condițiilor, instanța de fond, dispune reactualizarea sumei în funcție de rata inflației.
O altă critică formulată de reclamantă, se referă la nerespectarea dispozițiilor art.1089 Cod civil, care stipulează că dobânda se produce prin cerere de chemare în judecată și prin convenție specială, iar în ceea ce o privește, a îndeplinit ambele căi.
Susține că a solicitat dobânda, atât prin procesul-verbal de conciliere din data de 23.03.2004, cât și prin cererea de chemare în judecată, nefiindu-i aplicabilă excepția prevăzută la art.1089 Cod civil.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat, instanța apreciază apelul ca fiind fondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Astfel, așa cum se susține și de către apelantă, prin Actul adițional, la Contractul nr.9/2003, intimata s-a angajat să achite penalități de 3% pe fiecare zi de întârziere pentru suma datorată (întârziere mai mare de 3%), iar la data de 23.03.2004, datora suma de 251.831.401 lei, recunoscută prin procesul verbal de conciliere (9).
Cum intimata nu a achitat această sumă, părțile au convenit, să fie majorat prețul și numărul pieselor, în așa fel încât, să fie recuperate aceste penalități, iar în caz contrar, să-i fie calculate penalități de câte 3% pentru fiecare zi de întârziere, până la data introducerii acțiunii.
După cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, nu a fost respectată convenția, intimata acoperind doar o cotă infimă din debit și pe care nu a solicitat-o prin cerere reconvențională (eventual o compensare). În aceste condiții, apelanta este îndreptățită să-și recupereze suma, stabilită prin convenția intervenită la data de 23.03.2004, chiar dacă nu a fost urmată de o convenție scrisă.
După acest moment, reclamanta a emis către pârâtă facturile nr.-/08.06.2004, -/10.06.2004, nr.-/12.07.2004, etc.
Adresa emisă de reclamantă (36), la data de 25.03.2004, pune în evidență, faptul că, prețul pieselor s-a majorat datorită creșterii prețurilor la materiile prime și salarii, că pârâta îi datora cca. 6200 euro și că pentru primele 20000 de piese, prețul unitar va fi de 2,41 euro.
Din întâmpinarea formulată de pârâtă (21), rezultă că din 20.000 de piese livrate, au fost achitate numai 6.200 de bucăți, susținându-se că sunt defecte.
Expertiza contabilă efectuată în cauză, nu ia în considerație ultima înțelegere a părților, decât în privința pârâtei, stabilind majorarea pe piesă în beneficiul acesteia și făcând compensarea cu suma calculată la prețul vechi. Nu este posibil însă, ca o convenție, să fie aplicată numai parțial, mai ales că între părți, nu a mai fost încheiat contract, relațiile comerciale, s-au desfășurat în continuare, pe bază de factură, iar compensarea, urma să se facă, numai în cazul unui anumit număr de piese și la o altă valoare. Convenția părților, la procedura de conciliere, a fost în sensul aplicării procentului de 3% până la data introducerii acțiunii, dacă, printr-o nouă convenție nu se va majora prețul pieselor, astfel încât să-și recupereze prejudiciul anterior.
Soluția pronunțată de instanța de fond, încalcă convenția părților și astfel fiind, se va admite apelul în temeiul art.296 Cod procedură civilă, se va schimba sentința, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 784.688 lei, în loc de 23.543 lei, sumă ce va fi actualizată în funcție de rata inflației, începând cu data de 07.02.2007 și până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în C-N,--11, jud. C, prin lichidator judiciar domiciliat în C-N,-, jud. C, împotriva sentinței comerciale nr.68/C din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta - INDUSTRIE ROMANIA SRL cu sediul în, sat, Calea Câmpulung, nr.55A, jud.
Schimbă sentința de mai sus, în sensul că obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 784.688 lei, în loc de 23.543 lei, sumă ce va fi actualizată în funcție de rata inflației, începând cu data de 07.02.2007 și până la data plății efective.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4 ex./25.05.2009
jud fond
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Ioana Miriță, Fabiola Ion
