Spete pretentii comerciale. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.50/A/COM
Ședința publică din 12 martie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de către pârâta ART. B și reclamanții Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T împotriva sentinței civile nr.1023/31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei apelante ART. B, lipsă fiind reclamanții apelanți reclamanții Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus prin serviciul registraturii de către reclamanți note de ședință și nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale active a Consiliului Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T și în dezbaterea apelurilor formulate.
Reprezentanta pârâtei apelante solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale a Primăriei Municipiului T, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată a Consiliului Local T, admiterea apelului formulat de către pârâtă, respingerea apelului formulat de către reclamanți și respectiv acțiunea formulată de către aceștia, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expertiză la fond și depune note scrise.
După dezbateri, dar nu înainte de ridicarea ședinței de judecată se prezintă consilier juridic în reprezentarea reclamanților Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T și depune delegația de reprezentare.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr.1023/31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins excepția prematurității cererii și a prescripției dreptului la acțiune.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL T și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, cu sediul în T, b-dul - nr.1, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, cu sediul în B,-, etajele 2,3 și 4, sector 1, cu sediul procedural ales în T, P-ța - - nr.4,.C,.1, având ca obiect pretenții. A obligat pârâta la plata sumei de 23.604 lei cu titlu de chirie restantă. A obligat pârâta la plata sumei de 141 lei cu titlu penalități de întârziere. A respins în rest pretențiile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 8514/30/19.11.2007 reclamanții MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL T și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, în contradictoriu cu pârâta SC SRL B, au solicitat obligarea pârâtei la plata debitului în cuantum total de 147.053 lei reprezentând diferența de chirie calculată conform HCL nr.42/2000 pentru perioada 01.01.2001-28.02.2003, în sumă de 23.604 lei, majorări de întârziere în sumă de 122.033 lei pentru perioada 1.01.2005-31.10.2007 și penalități de întârziere în cuantum de 1.416 lei datorate pentru perioada 1.01.2005-31.12.2005, aferente contractului de închiriere nr.1347/2001, cu privire la spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință situat în T, str. - de la T, nr.5, înscris în CF ind.200 T, nr.top. 342, cu cheltuieli de judecată.
La dosarul cauzei s-au depus: notă de calcul, contract de închiriere nr. 1347/2001, adresa nr.-3023/2/16.08.2005, înștiințare de plată din 31.03.2007, extras CF nr.8565 T, extras CF in extenso nr.200 T, notă de calcul.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat, în principal, admiterea excepției prematurității acțiunii pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind prescrisă. În situația în care se va păși spre judecarea cauzei pe fond, pârâta a soliciitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Referitor la fondul cauzei pârâta a solicitat a se constata că modalitatea de calcul este eronată, suma fiind rezultatul perioadei 1.01.2001-28.02.2003. Cu toate acestea conform contractului de închiriere existent la dosarul cauzei pârâta susține că a folosit spațiul încheind contractul pe perioada 3.04.2001-2.04.2002.
De asemenea se arată că nu au fost menționați coeficienții avuți în vedere la stabilirea valorii chiriei și nici modalitatea de calcul a majorărilor și penalităților.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanții au solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune susținând că în speță nu sunt aplicabile disp.art.3,7 și 12 din nr.167/1958, ci prev. nr.OG45/2003 referitoare la finanțele publice, și ale nr.OG92/2003, fiind vorba de venituri bugetare iar dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazurilor în care legea dispune altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, potrivit art.23.
Se solicită de asemenea, respingerea excepției prematurităpții acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile învederându-se instanței faptul că societatea pârâtă a fost convocată prin adrese și înștiințări de plată să se prezinte la sediul instituției, la serviciul de specialitate - Biroul Urmărire Venituri în vederea soluționării pe cale amiabilă a eventualelor contestații referitoare la debitele restante însă pârâta nu a dat curs acestor invitații.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut următoarele:
Între reclamanta Primăria mun. T și societatea pârâtă s- încheiat contractul de închiriere cu nr. 1347/2001 prin care i se închiriau pârâtei spații cu altă destinație, în suprafață de 176,77 mp, pe termen de un an, de la data începerii executării contractului de închiriere, 3.04.2001.
La art.4 din contractul de închiriere s-a inserat clauza prin care chiria lunară pentru folosirea suprafețelor închiriate era stabilită prin fișa de calcul a chiriei ce face parte integrantă din contract, calculată în baza nr.84/27.05.1997, chiria lunară urmând a fi reactualizată(modificată) pe durata derulării contractului prin Hotărâri ale Consiliului Local ale Mun. T. Prin urmare, pârâta a acceptat prin chiar contractele de închiriere posibilitatea modificării chiriei pe parcursul derulării contractului.
S-a menționat că prin Hotărârea nr.42/2000 Taî nțeles să modifice tarifele de bază pentru chiriile achitate, aferente spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, hotărâre ce a fost atacată în instanță, cererea având ca obiect anularea acestei hotărâri.
Pe parcursul judecării cererii aplicarea hotărârii atacate a fost suspendată, litigiul fiind soluționat în mod irevocabil la data de 1.10.2002.
S-a arătat că este greșită susținerea reclamanților în sensul că, în cauză sunt incidente disp. nr.OG92/2003, care prin art.91 statuează că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, întrucât în cazul în speță Primăria T este parte în contractul de închiriere și nu apare în calitate de organ fiscal pentru recuperarea unor creanțe bugetare, situație față de care sunt aplicabile prev.art.3,7 din nr.167/1958, ca atare termenul de prescripție al dreptului la acțiune fiind de 3 ani. Cum dreptul la acțiune s-a născut la data de 31.12.2004 iar acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 26.11.2007 nu s-a putut reține excepția prescripției dreptului la acțiune.
Conform prev.art.6 din contractul de închiriere nerespectarea termenului de plată se penalizează cu 5%/zi de întârziere din suma datorată pentru maxim 30 de zile calendaristice. S-a apreciat că cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1416 lei pentru perioada 1.01.2005-31.12.2005 nu are suport legal în condițiile în care părțile de comun acord au limitat plata penalităților de întârziere la o perioadă de maximum 30 de zile după care contractul era reziliat de drept, în consecință pretențiile în ceea ce privește plata penalităților urmează a fi limitate la durata prevăzută în contractul de închiriere.
De asemenea, cererea de obligare a pârâtei la plata majorărilor de întârziere în sumă de 122.033 lei pentru perioada 1.01.2005-31.10.2007 este neîntemeiată, dată fiind calitatea de parte contractantă a Primăriei într-un contract de închiriere în baza căruia s-a născut raportul juridic între părțile aflate în litigiu și nu calitatea de organ al administrației de stat, raporturile juridice născute între părți fiind guvernate de dispozițiile și clauzele cuprinse în contract cu respectarea prev.art.969 civ.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii ca urmare a nerespectării procedurii prealabile de conciliere, excepție invocată de către pârâtă, instanța a constatat că este neîntemeiată, considerând ca fiind îndeplinit scopul urmărit de legiuitor prin disp.art.720/1 pr. în sensul de a i se aduce la cunoștință pârâtului debitul pretins anterior cererii de chemare în judecată pentru a se da posibilitatea părților soluționării litigiului pe cale amiabilă pentru degrevarea instanțelor de judecată.
Față de aceste considerente și văzând dispozițiile art. 969, 970.civil, nr.42/2000, nr.13/27.01.2004 și ale contractelor de închiriere, instanța a constatat cererea întemeiată în parte și a admis-o în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 23.604 lei reprezentând chirie restantă și la 141 lei penalități de întârziere. A respins în rest pretențiile.
Împotriva sentinței civile nr.1023/31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a formulat apel pârâta SC SRL solicitând admiterea acestuia în sensul modificării in tot a sentinței civile nr. 1023/31.10.2008 și rejudecând pe fond cauza să se respingă acțiunea, cu motivarea că instanța de fond in mod greșit nu a dat eficienta excepției prescripției dreptului la acțiune si in raport cu debitul principal si a penalităților de întârziere.
S-a menționat că în mod judicios se retine ca obiectul acțiunii nu îl formează o creanța bugetara reglementata prin lege, respectiv Codul fiscal si Codul d e procedura fiscală, ci o creanța născuta dintr-un raport de drept privat.
Într-o astfel de situație normele aplicabile in materie de prescripție extinctivă sunt cele guvernate de Decretul nr. 167/1958 respectiv art.1 si 3 din acest act normativ care prevăd ca "dreptul la acțiune având obiect patrimonial se stinge prin prescriptive daca nu a fost executat in termenul stabilit de lege. Termenul de prescripție este de 3 ani."
De asemenea nu a intervenit nici un act sau fapt de natura a întrerupe cursul prescripției.
În ceea ce privește natura creanței, apelanta învederează următoarele:
Chiria stabilita in baza raporturilor locative are natura juridică a veniturilor proprii la bugetul local al Consiliului Local T, iar din momentul in care se datorează, ea reprezintă o creanța bugetara de încasat la bugetul local.
Astfel de venituri nu pot fi clasificate ca fiind creanțe fiscal in sensul prevederilor art. 91 din OUG. Nr.92/2003 deoarece:
1) intre parți nu s-a încheiat un raport juridic fiscal;
b) nici una dintre părți nu are calitatea de organ fiscal;
c) chiria convenita contractual este doar o categorie a creanțelor bugetare dar nu are regimul juridic similar creanței fiscal, având izvor juridic diferit (chiria fiind de natura convențiilor civile reglementate de norme de drept privat iar creanța fiscală este reglementata de acte normative de drept public).
În ceea ce privește fondul cauzei, apelanta învederează că pârâta a achitat chiria in perfectă concordanță cu facturile emise si a fiselor de calcul anexate.
S-a considerat ca toate obligațiile reciproce rezultate din contractul de închiriere invocat, de reclamant sunt stinse, motiv pentru care acțiune acestuia apare vădit neîntemeiata.
Pentru toate acestea apelanta solicită admiterea apelului în temeiul art. 296.pr.civ.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel reclamanții Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii judecătorești atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate de reclamanți, ca temeinică și legală cu motivarea că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală neținând cont de dispozițiile legale aplicabile în materie.
Apelanții învederează instanței de judecata faptul ca, în baza contractului de închiriere nr. 1347/2001 societatea pârâtă a deținut spațiul cu altă destinație decât aceea de locuința situat în T, Str. - de la T, nr. 5, înscris în CF nr. 200 T, nr. top. 342.
Apelanții menționează că, potrivit clauzelor contractului de închiriere anterior menționat, respectiv art.4 alin.2, chiria lunară practicata urma sa fie reactualizată (modificată) pe durata derulării contractului prin hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului În acest sens, se arătă ca succesiv chiriile au fost modificate prin astfel de hotărâri care le abrogau pe cele anterioare. În aceste condiții, încheierea valabilă a contractului determină părțile să-și asume toate obligațiile stipulate în clauzele contractuale.
Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 42/2000 tocmai la această clauză contractuală face referire când stabilește în art.1 că "începând cu data de 01.01.2001 se modifică tarifele de bază pe mp la chiriile pentru spatiile cu altă destinație decât aceea de locuință."
Reactualizarea chiriei se referă atât la rata inflației cât și la alți factori cum ar fi modificările impuse de cerințe de natura economică ori financiară a, precum nivelul chiriei pe piața internă si externă pentru bunuri similare, zona de interes, destinația pentru care a fost închiriat bunul respectiv.
S-a arătat că în perioada derulării contractului de închiriere, Consiliul Local al Municipiului T, în calitate de administrator al fondului locativ, în baza prevederilor Legii 215/2001 privind administrația publică locală, a hotărât majorarea tarifelor de închiriere pentru spațiile cu altă destinație decât cea de locuință, fiind adoptată în acest sens nr. 42/2000.
Reactualizarea/modificarea chiriei se face potrivit art. 4 din contractul de închiriere, contract parafat și semnat de pârâtă, fără nici o obiecție. Astfel, nr. 42/2000 prevede că începând cu data de 1.01.2001 tarifele de bază/mp la chiriile pentru toate spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință se modifică conform anexei nr. 1 la hotărârea menționată, fiind astfel recalculate toate chiriile la spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință, aflate în administrarea Consiliului Local Față de prevederile art. 4 din contractul de închiriere (care prevăd că prin hotărâri ale consiliului local chiria să fie reactualizată/modificată) și, în conformitate cu nr. 42/2001. s-a procedat la recalcularea chiriei pentru spațiul deținut de reclamantă în baza contractului de închiriere, iar suma de 23.604 lei reprezintă diferența de chirie calculată potrivit nr.42/2000 pentru perioada 01.01.2001 -28.02.2003, pentru care au fost calculate penalități de întârziere în sumă de 1.416 lei pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005 și majorări de întârziere cuantum de 122.033 lei pentru perioada 01.01.2005-31.10.2007 (dată până la care au fost calculate aceste majorări, respectiv dată la care a fost înaintat referatul de către serviciul de specialitate din cadrul instituției sale în vederea promovării acțiunii în instanță).
În ceea ce privește temeiul de drept al calculului majorărilor si penalităților de întârziere apelanții arătă că acesta este nr.OG92/24.12.2003 privind proc.fiscală. Potrivit dispozițiilor acestei ordonanțe de guvern, pentru neplata la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează dobânzi si penalități de întârziere. Dobânzile sau majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadentă si până la data stingerii sumei datorate, iar plata cu întârziere a obligațiilor se sancționează cu o penalitate de întârziere de 0,5 % pentru fiecare lună si/sau fracțiune de lună de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare scadentei si până la achitarea integrală.
S-a menționat că, având în vedere faptul că din anul 2006 ordonanța în cauză nu mai prevede perceperea penalităților de întârziere, instituția sa a solicitat penalități de întârziere pentru suma datorată cu titlu de diferență de chirie pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005, iar majorările de întârziere începând cu data de 01.01.2005 si până în momentul plătii.
S-a menționat că potrivit prevederilor art.6 din contractul de închiriere nr. 1347/2001, nerespectarea termenului de plată către locator se penalizează cu 5 % /zi de întârziere pentru maxim 30 de zile. După această dată contractul este reziliat de drept, locatarul obligându-se în termen de 7 zile la predarea spațiului către locator.
S-a menționat că indiferent de atitudinea părților, dispozițiile art.4 alin.2 din contractul de închiriere nr. 1347/2001, ce prevăd posibilitatea reactualizării pe durata derulării contractului a chiriei lunare prin hotărâri ale Consiliului Local, au avut putere de lege între părțile contractante pe perioada existenței lor, conform art.969 si 970.civ, modificarea tarifelor de închiriere fiind specifică unei economii de piață în care inflația afectează aceste tarife.
S-a susținut că Hotărârile Consiliului Local nr. 42/2000 și nr. 182/2001 sunt, cum rezulta din cuprinsul lor acte administrative de autoritate prin care se hotărăște modificarea unor taxe legale, respectiv a tarifelor la chiriile pentru spatiile cu alta destinație decât aceea de locuința, acte de autoritate care stau la baza încheierii ulterioare a actului administrativ de gestiune - care în ce privește cauza de fata este contractul de închiriere între părți.
Apelanții mai arată că se face o confuzie între penalități de întârziere și majorări de întârziere. Penalitățile de întârziere se percep pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005 (perioadă în care au fost în vigoare, fiind reglementate de nr.OG92/24.12.2003 privind Codul d e procedură fiscală) fiind 0,5%/lună din suma datorată, în timp ce majorările de întârziere se percep de la data de 01.01.2005 până la data plății ("fiind reglementate prin nr.182/20001), reprezentând 0,5%/zi de întârziere din suma datorată.
Pe de altă parte, în vederea respectării principiilor egalității si echității, specifică unui stat de drept, s-a apreciat că hotărârile sunt obligatorii pentru toate părțile ce intră sub incidența acestora, astfel că este inadmisibil ca unele societăți chiriașe să plătească chiria în formă modificată, precum și majorările și penalitățile de întârziere, în raport cu actele normative în vigoare, iar alte societăți nu, prevalându-se de faptul că majorările de întârziere depășesc cuantumul debitului principal.
Având în vedere aceste motive, apelanții solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a hotărârii judecătorești atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate de reclamanți, ca temeinică și legală, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept se invocă art.282 si urm. pro.civ, HCL nr. 42/2000, OG nr. 92/2003, HCL nr. 182/2001 și dispozițiile contractului de închiriere nr. 1347/2001 care constituie "legea părților".
Luând în discuție excepțiile lipsei capacității juridice a Primăriei Municipiului T și a lipsei calității procesuale active a Consiliului Local al Municipiului T, se reține că sunt întemeiate urmând să fie admise pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 21 și 77 din Legea nr. 215/2001, Primăria Municipiului T nu are capacitatea juridică de a fi parte în cauză.
De asemenea, reclamantul apelant Consiliul Local al Municipiului T nu are calitate procesuală activă întrucât Primarul în calitatea sa de autoritate executivă are dreptul de reprezenta în justiție Municipiul în conformitate cu Legea administrației publice locale nr. 215/2001.
Examinând apelul declarat de pârâta ART. prin prisma motivelor de apel invocate, a dispozițiilor art. 295 al.1 proc.civ. cât și din oficiu, se reține că este întemeiat urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune se constată că în mod greșit reclamantul apelant a susținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului fiscal și că termenul de prescripție este de 5 ani cu motivarea că sumele solicitate reprezintă creanțe bugetare.
Curtea reține că raportat la natura juridică a cererii reclamantului privind obligarea pârâtei la plata diferenței de chirie în cauză se aplică termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 și nu normele speciale prevăzute de Codul d e procedură fiscală (art. 91 din nr.OG 92/2003).
Se constată că termenul de prescripție extinctivă de 3 ani a început să curgă de la data la care s-a născut obligația de plată iar nu de la momentul la care curg eventualele majorări și penalități.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata diferenței de chirie calculată conform HCL nr. 42/2000 pentru perioada 01.01.2001 - 28.02.2003.
Acțiunea introductivă a fost înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 16 noiembrie 2007 astfel că dreptul la acțiune pentru plata diferențelor de chirie aferente perioadei 01.01.2001 - 28.02.2003 este prescris extinctiv.
În soluționarea acestui aspect, Curtea reține că debutul termenului de prescripție extinctivă asupra dreptului reclamantului de a solicita intervenția instanței pentru obligarea pârâtei la plata diferențelor de chirie pe perioada 01.01.2001-28.02.2003, se situează la data de 1 octombrie 2002, pentru diferența de chirii datorată pe perioada 01.01.2001-01.10.2002, întrucât la această dată s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei având ca obiect plata diferențelor de chirie pe perioada analizată, iar pentru chiriile lunare următoare, din perioada 01.1o.2002 - 28.02.2003, se calculează câte un termen de prescripție distinct, pentru fiecare chirie lunară neachitată, întrucât contractul de închiriere este unul cu executare prin acte succesive. Pe durata soluționării contestațiilor, nr.42/2000 a fost suspendată, ceea ce înseamnă că până la pronunțarea deciziei civile nr. 471/01.10.2002 a Curții de APEL TIMIȘOARA, termenul de prescripție a fost întrerupt, iar un nou termen de prescripție a început după pronunțarea deciziei de către Curtea de Apel.
Curtea constată că termenul de prescripție extinctivă de 3 ani a început la data de 01.10.2002 și s-a sfârșit la data de 30.09.2005, pentru diferențele neachitate până la data de 01.10.2002, iar pentru diferențele lunare din perioada 01.10.2002 - 28.02.2003 termenul de prescripție începe să curgă de la data scadenței pentru fiecare chirie, potrivit art.5 alin.1 din contract, și se sfârșește la expirarea duratei de 3 ani de la scadența fiecărei chirii lunare.
Reclamantul a solicitat alături de această diferență penalități și majorări de întârziere.
Aceste cereri sunt nefondate întrucât au caracter accesoriu cererii privind diferențele de chirie iar potrivit art.1 al.2 din Decretul nr. 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În temeiul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, Curtea nu va mai analiza motivele pe fond invocate de pârâta apelantă ART..
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 296.proc.civ. Curtea urmează să admită apelul declarat de pârâta ART. împotriva sentinței civile nr. 1023/31 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, să schimbe în parte hotărârea apelată în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului Municipiul T invocată de pârâta ART.
Urmează să respingă acțiunea formulată de reclamantul Municipiul T împotriva pârâtei ART. având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 23604 lei reprezentând diferență chirie și penalități de întârziere aferente în sumă de 141 lei.
Va menține în rest dispozițiile hotărârii apelate.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamantul Municipiul T împotriva aceleiași sentințe, se reține că este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Prin apelul formulat reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata penalităților și a majorărilor de întârziere invocând ca temei de drept OG nr. 91/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Așa cum s-a arătat, aceste cereri sunt nefondate întrucât au caracter accesoriu cererii privind diferențele de chirie și conform art. 1 al.2 din Decretul nr. 167/1958, fiind stins dreptul la acțiune privind un drept principal, s-a stins și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează să respingă apelul declarat de reclamantul Municipiul T împotriva sentinței civile nr. 1023/31.oct.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În baza dispozițiilor art. 274.proc.civ. urmează să oblige reclamantul-apelant Municipiul T la plata sumei de 2715 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de pârâta apelantă ART.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei capacității juridice a Primăriei Municipiului și a lipsei calității procesuale active a Consiliului Local al Municipiului
Admite apelul declarat de pârâta ART. B împotriva sentinței civile nr.1023/31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului Municipiul T invocată de pârâta ART.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Municipiul T împotriva pârâtei ART. având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 23.604 lei reprezentând diferență chirie și penalități de întârziere aferente în sumă de 141 lei.
Menține în rest dispozițiile hotărârii apelate.
Respinge apelul declarat de reclamantul Municipiul T împotriva sentinței civile nr. 1023/31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă reclamantul apelant Municipiul T la plata sumei de 2715 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de pârâta apelantă ART.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
DR. - - - - -
GREFIER,
- -
Se comunică câte un exemplar din decizie:
pârâta apelantă ART. B
reclamanții Consiliul Local al Municipiului T,
Municipiul T prin Primar și
Primăria Municipiului
Red.26.04.2009
Tehnored 5 ex.29.04.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Maria Ofelia Gavrilescu
