Spete pretentii comerciale. Decizia 508/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 508
Ședința publică de la 03.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de apelantele Asociația O și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței comerciale nr. 5495/03.04.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile, apelanta solicitând rejudecarea cauzei și în eventualitatea lipsei sale de la dezbateri.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că prin Serviciul Registratură, apelanta a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen, pentru a achita onorariul de expert.
Curtea respinge cererea de amânare, apreciind-o lipsită de temei legal și, în temeiul art. 170 alin. 1 și 3.proc.civ. dispune decăderea apelantei din dreptul de a administra proba cu expertiză, reținând că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a depune onorariul de expert în termen de 5 zile de la încuviințarea probei; în acest context, apreciază că sunt create premisele ca cererea de amânare a să fie reiterată la eventuale termene ulterioare, luând în considerare că, în răspunsul său, Direcția Generală Economică din cadrul a subliniat că disponibilitățile bănești ale instituției au fost indisponibilizate pentru a plăti investitorii, urmând ca și încasările viitoare să fie, la rândul lor, poprite.
Cum apelanta a solicitat judecata în lipsă și nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține, spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 5495/03.04.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Asociația O și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 458.337,38 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 295/19.06.1995 fostul a transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra a 123.823 acțiuni, reprezentând 30% din capitalul social al O, societate împotriva căreia, în luna martie 2005, s-a deschis procedura insolvenței. A mai reținut că, în actul adițional din data de 10.03.2000, părțile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV potrivit căruia contractul se desființează de drept, fără somație, dacă cumpărătorul nu plătește la scadență două rate succesive. În condițiile în care pârâta nu a achitat la scadență ratele 16 și 17 scadente la datele de 30.07.2004 și 30.01.2005, instanța de fond a luat act că reclamanta a notificat pârâtei desființarea contractului, prin adresa nr. /559/25.01.2006.
Tribunalul a evocat dispozițiile art. 2 și 21 din nr.OG 25/2002 și a constatat că reclamantei i se cuvin sumele de 45.769,51 lei, încasată de pârâtă cu titlu de dividende, în perioada de valabilitate a contractului, dar și sumele de 165.415,69 lei, reprezentând penalități datorate de pârâtă și de 247.152 lei, cu titlu de prejudiciu adus, efect al administrării societății privatizate de către pârâtă.
Totodată, prima instanță a luat act de faptul că a pretins că nivelul penalităților este de 192.793,08 lei, dar a constatat că nici o motivare a majorării câtimii obiectului cererii nu a fost prezentată, așa încât a înlăturat această cerere.
Pe de altă parte, în legătură cu evaluarea prejudiciului, Tribunalul a apreciat ca fiind justă poziția expertului, care a avut în vedere o proiecție a evoluției nominale a acțiunilor în perioada 31.12.1995 - 31.12.2005, iar nu o realitate rezultată dintr-o evaluare a pieței de capital privind cotarea la piață a acțiunilor Astfel, a apreciat ca nefondate obiecțiunile, reținând că eventualele diferențe valorice rezultate din cotarea la piață a acțiunilor societății nu pot fi luate în considerare, ele neconstituindu-se într-un prejudiciu direct adus Autorității, ca efect al nerespectării obligațiilor asumate contractual de către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.
Astfel, Asociația Oas olicitat schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, motivat de faptul că nu a fost operată compensația legală și nu s-a avut în vedere că, în fapt, asociația nu mai există; de asemenea, a mai arătat că rezoluțiunea contractului nu s-a realizat în timpi legali, dar și că prima instanță nu a precizat componența debitului dispus a fi plătit; totodată, Asociația Oaa firmat că nu are calitate procesuală pasivă, pentru că ea nu poate exista decât în componența O, aflată în prezent în faliment.
Prin apelul său, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 192.793,08 lei, cu titlu de penalități calculate până la data de 01.08.2008, față de suma de 165.415,69 lei, acordată deja de prima instanță, dar și în sensul obligării pârâtei la plata altor prejudicii rezultate în urma efectuării unui raport de expertiză contabilă și a sumei de 1.000 lei, cu titlu de onorariu de expert.
În motivare, această apelantă a arătat că pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, societatea privatizată a înregistrat pierderi foarte mari, care au condus-o la faliment. În acest context, a precizat că, după cum rezultă din clauza cuprinsă la art. 6.1 din contract, la data încheierii acestuia, societatea privatizată nu era falimentară. Cum contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni a fost rezoluționat din culpa exclusivă a cumpărătorului, a susținut că a redobândit calitatea de acționar la o societate care nu mai funcționează, așa încât prejudiciul este evident, din moment ce nu mai poate exercita drepturile care decurg din calitatea de acționar, iar pachetul de acțiuni redobândit nu mai are nici o valoare, în condițiile în care nu se mai poate pune în discuție reluarea procedurilor de privatizare.
Apelanta a citat dispozițiile art. 21 din nr.OG 25/2002 și, în aplicarea alineatului 3 al acestui articol, a solicitat să fie încuviințată o nouă probă cu expertiză financiar contabilă, pentru a stabili dacă valoarea de piață a acțiunilor s-a diminuat și în ce procent s-a realizat această diminuare.
De asemenea, a arătat că expertiza trebuie să evalueze prejudiciul cauzat de cumpărător pe întreaga perioadă cât acesta a fost acționar la O, respectiv de la data la care i-a fost transmis dreptul de proprietate, 17.08.1995, până la data când a fost reînscrisă, ca acționar la O, respectiv 01.08.2008. În mod corelativ, a afirmat că penalitățile trebuie, la rândul lor, calculate până la data de 01.08.2008, când a fost reînscrisă ca acționar al societății.
În final, apelanta-reclamantă a precizat că, în faza judecății în primă instanță, a avansat cu titlu de onorariu de expert suma de 1.000 lei, prin nr. 7462/08.10.2007, astfel încât, în aplicarea art. 21 alin. 4 din nr.OG 25/2002, a pretins schimbarea sentinței, în sensul obligării pârâtei și la plata acestei sume.
Prin încheierea de la data de 22.10.2009, Curtea a admis excepția netimbrării apelului declarat de către apelanta Asociația O, iar la data de 12.11.2009, a luat act de faptul că, ulterior soluționării excepției, la Serviciul Registratură, Asociația Oad epus la dosar o cerere de scutire de la plata taxei de timbru. Considerentele care au condus la lipsa de examinare a cererii de scutire sunt prezentate pe larg în încheierea de la data de 12.11.2009.
Ca urmare a admiterii excepției de netimbrare a apelului declarat de apelanta Asociația O, Curtea va anula apelul acesteia, ca netimbrat, în cauza fiind vorba de o nulitate necondiționată de vătămare, care intervine pentru nerespectarea cerinței legii.
Analizând apelul declarat de către apelanta-reclamantă, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, se rețin următoarele:
Curtea a încuviințat cererea de administrare a probei cu expertiză, formulată de către în baza art. 21 alin. 3 din nr.OG 25/2002, pentru a stabili dacă valoarea de piață a acțiunilor s-a diminuat și în ce procent s-a realizat această diminuare. La termenul de astăzi, văzând că apelanta-reclamantă nu a înțeles să își îndeplinească, în termenul legal, obligația de a achita suma statornicită pentru plata expertului, Curtea a aplicat sancțiunea decăderii din probă, reglementată de art. 170 alin. 3.proc.civ.
Pe cale de consecință, cum evaluarea prejudiciului determinat de diminuarea valorii de piață a acțiunilor s-ar fi putut face numai printr-o "expertiză întocmită de persoane fizice și/sau juridice abilitate de lege pentru astfel de operațiuni", astfel cum prevede art. 21 alin. 3 din nr.OG 25/2002, însă o asemenea expertiză nu a fost efectuată din culpa părții care a propus-o, Curtea apreciază că prima critică adusă sentinței atacate este nefondată.
În ceea ce privește solicitarea de a se calcula valoarea penalităților până la data de 01.08.2008, data la care a fost reînscrisă ca acționar, Curtea constată, în deplin acord cu prima instanță, că expertul care a efectuat lucrarea în faza judecății în fond, a stabilit suma de 165.415,69 lei și nici o probă, în afara calculului care provine chiar de la apelantă, nu relevă un alt nivel al penalităților.
În fine, nu este fondată nici critica apelantei vizând neacordarea sumei de 1.000 lei, achitată cu titlul de onorariu de expert.
Este real că, potrivit art. 21 alin. 4 din nr.OG 25/2002, "heltuielile aferente efectuării expertizei prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de Autoritate și vor fi recuperate de la cumpărător".
Pe plan procedural, însă, pentru ca partea care cade în pretenții să fie obligată să suporte cheltuielile de judecată, trebuie ca partea care câștigă procesul să le pretindă.
Or, nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin vreo altă cerere ulterioară, reclamanta nu a pretins primei instanțe obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, astfel încât, în aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, în mod legal, Tribunalul nu a obligat pârâta la plata cheltuielilor avansate de Autoritate.
Cum în apel nu se poate schimba obiectul cererii, potrivit art. 294 alin. 1.proc.civ. Curtea constată că apelanta-reclamantă nu poate solicita, direct în această cale de atac, obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată avansate pentru derularea procesului în faza judecății de primă instanță, fără să fi formulat o atare cerere și în fond.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, apreciind că susținerile apelantei sunt parțial nefondate și parțial nedovedite, Curtea, în temeiul art. 296.proc.civ. va respinge apelul declarat de această parte, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de apelanta ASOCIAȚIA O, cu sediul ales în O, str. -,. 3,. 1, jud. B, împotriva sentinței comerciale nr. 5495/03.04.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr. 5495/03.04.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - I - - -
Red. Jud. /4 ex./07.01.2010
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean
